Ordinul M.A.I. nr. 300/2004
Evaluarea activităţii poliţistului implică o accentuată componentă subiectivă, iar în măsura în care nu pot fi identificate cauze de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că autoritatea emitentă a încălcat limitele marjei de apreciere în exercitarea puterii ei discreţionare, instanţa de administrativ nu poate să cenzureze modul de evaluare şi de acordare a calificativelor sau să stabilească ea însăşi un nou punctaj, deoarece o astfel de măsură ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile autorităţilor administraţiei publice.
Decizia nr. 702/CA din 29 noiembrie 2010
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul H.M.-P. a chemat în judecată pe pârâţii I.G.P.R. şi Secţia Regională de Poliţie
Transporturi, solicitând anularea actului administrativ denumit Fişă de evaluare pentru perioada 01.12.2007-30.11.2008 în baza căruia a fost notat cu calificativul „bun”.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa nr. 241/CA/16.03.2010 a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii I.G.P.R. – Serviciul Transporturi şi Secţia Regională de Poliţie Transporturi, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că evaluarea unui angajat sau a unui funcţionar public reprezintă o măsură aferentă unui raport dc muncă sau de serviciu şi constituie un atribut exclusiv ce aparţine angajatorului. Un raport de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judccăţii, derivat în cauza concretă dedusă judecăţii, din raportul de
serviciu al reclamantului. In speţă, calitatea de angajator, respectiv subiect pasiv al raportului obligaţional dedus judecăţii revine doar I.G.P.R., respectiv Secţiei Regionale dc Transporturi Iaşi. Faptul că Ministerul Internelor şi Reformei Administrative realizează managementul resurselor umane în cadrul ministerului nu este în măsură să îi confere acestuia calitate procesuală în cauză, obiectul acţiunii constând în anularea unui act care este emis de o altă autoritate aflată în raport de subordonare.
Referitor la Secţia Regionala de Poliţie Transporturi Iaşi, instanţa a reţinut că pârâta este cea care a emis actul a cărei anulare se solicită, prin urmare are capacitate administrativă şi implicit capacitate procesuală de folosinţă în litigii de contencios administrativ, fiind lipsit de relevanţă faptul că nu arc personalitate juridică.
Pe fond, Tribunalul a reţinut că reclamantul, subinspector de poliţie, a solicitat anularea actului administrativ Fişă de evaluare pentru perioada 01.12.2007-30.11.2008 în baza căruia a fost notat cu calificativul „bun”, că, iniţial, reclamantului i-a fost acordat calificativul „satisfăcător”. Acesta a contestat calificativul prin referatul întocmit la data de
12.01.2009, calificativul fiind înlocuit cu cel de „Bun”.
Instanţa a considerat că reprezintă o prerogativă a angajatorului acordarea calificativelor în cadrul procedurii anuale de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, iar instanţa de contencios administrativ nu are competenţa să stabilească, calificativul pentru activitatea desfaşurată de reclamant întrucât nu se poate substitui autorităţii publice.
Susţinerea că evaluarea s-a făcut cu ignorarea performanţelor profesionale ale reclamantului H.M.-P. şi că nu s-a avut în vedere faptul că acesta a fost în numeroase rânduri recompensat, acordându-i-se prime de bani în ultimii trei ani de activitate, precum şi că s-a trecut cu vederea împrejurarea că nu a fost sancţionat, precum şi faptul că a avut în lucru, spre soluţionare, un număr important de dosare, nici unul dintre acestea nefiind finalizat cu „autor necunoscut” nu sunt susţinute de materialul
probator administrat în cauză. Astfel, chiar dacă aceste susţineri sunt întemeiate în raport de evaluarea iniţială făcută reclamantului, ca urmare a contestaţiei acestuia calificativul dc „satisfăcător” a fost înlocuit cu cel de „bun” ceea ce arată că ofiţerul s-a situat în unele cazuri peste nivelul cerinţelor postului şi în celelalte cazuri la nivelul postului. Acordarea calificativului este amplu şi detaliat motivată atât prin fişa dc evaluare, cât şi printr-un raport anexă şi ghidul de interviu, fiind anexate şi date statistice.
In ceea ce priveşte legalitatea procedurii de evaluare, instanţa a apreciat că evaluarea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, precum şi din Dispoziţia nr. 11/971/16.10.2006, neputând fi primite motivele de nulitate a referatului de evaluare invocate de reclamant.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, reclamantul a îndeplinit activităţi în cadrul Biroului de Siguranţă Publică şi Protecţia Călătorilor în perioada
01.12.2007 – 30.04.2008, precum şi în cadrul Biroului dc Investigaţii Criminale. Ambele birouri aparţin însă aceleiaşi Secţii Regionale de Poliţie Transporturi Iaşi. Mai mult, în raportul anexă fişei de evaluare este analizată activitatea reclamantului desfăşurată la cele două Birouri şi evaluată în sensul că a fost „necorespunzătoare” pentru perioada cât a lucrat la Biroul de Investigaţii Criminale, respectiv „bună” la Biroul de Siguranţă Publică şi Protecţia Călătorilor
Potrivit dispoziţiilor art. 80 lit. e din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, are loc o evaluare parţială „în situaţia detaşării sau delegării”, iar aceasta se realizează „dacă durata acestora este de cel puţin 2 luni” precum şi ale art. 8 pct. 4 din Dispoziţia nr. 11/971/16.10.2006.
In cauză, reclamantul nu a fost detaşat sau delegat la o altă unitate de poliţie, ci şi-a desfăşurat activitatea la două birouri din cadrul aceleiaşi unităţi. Prin urmare, nu era necesar în cazul accstuia ca documentaţia depusă de pârâtă să cuprindă două referate de evaluare, motivul de nulitate invocat dc pârâtă neputând fi primit.
împotriva sentinţei indicate mai sus a declarat rccurs reclamantul H.M.-P., arătând că evaluarea activităţii sale este nelegală deoarece în perioada supusă evaluării şi-a desfăşurat activitatea în două subunităţi ale aceleiaşi secţii de poliţie, ccea ce înseamnă că trebuiau făcute evaluări parţiale în baza prevederilor art. 80 alin. (1) lit. e) din Ordinul nr. 300/2004 al ministrului administraţiei şi internelor.
S-a mai susţinut în motivarea recursului că anularea actului atacat este necesară şi pentru faptul că s-au punctat greşit elemente din activitatea reclamantului.
Curtea de Apel a constatat că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că reclamantul H.M.-P. este subinspector de poliţie în cadrul Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Iaşi, că în baza dispoziţiilor şefului Secţici Regionale de Poliţie
Transporturi Iaşi, şi-a desfaşurat activitatea în perioada supusă evaluării, succesiv, la două birouri din cadrul secţiei şi că activitatea desfaşurată în perioada 01.12.2007-30.11.2008 a fost evaluată, acordându-i-sc, iniţial, calificativul „satisfăcător”, apoi, ca urinare a contestării, calificativul a fost înlocuit cu cel de „bun”.
Motivele invocate în susţinerea recursului nu sunt de natură să formeze convingerea că procedura evaluării activităţii reclamantului este nelegală.
In conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 360/2002, activitatea şi conduita poliţistului sunt evaluate o dată pe an, iar concluziile se consemnează în evaluarea de serviciu, cu acordarea unuia dintre următoarele calificative: „excepţional”, „foarte bun”, „bun”, „satisfăcător”, „nesatisfacător”.
Este adevărat că potrivit dispoziţiilor din Ordinul M.AI. nr. 300/2004, are loc o evaluare parţială în situaţia detaşării sau delegării şi că aceasta se realizează dacă durata lor este dc cel puţin 2 luni, însă în cauză prevederile legale citate nu sunt incidente, deoarece reclamantul nu a fost delegat sau detaşat în perioada evaluată, ci, aşa acum corect a reţinut prima instanţă, a fost doar mutat de la un birou la altul din cadrul aceleiaşi structuri a autorităţii publice în care îşi desfăşoară activitatea ca subin-spector de poliţie. Cum dispoziţiile legale nu se referă şi la situaţia mutării, este evident că acestea nu pot fi aplicatc în cauză.
In ceea ce priveşte apărarea recurentului reclamant privind punctarea greşită a unor elemente din activitatea reclamantului, Curtea de Apel a reţinut că este formulată cu caracter general, neconţinând menţiuni concrete raportate la indicatorii de evaluare de natură să ducă la concluzia că ar fi existat o alterare nejustificată a rezultatului final al evaluării, alterare pe care instanţa de fond nu ar fi sancţionat-o.
Evaluarea activităţii implică o accentuată componentă subiectivă, iar în măsura în care nu pot fi identificate cauze de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că autoritatea emitentă a încălcat limitele marjei de aprecicre în exercitarea puterii ei discreţionare, instanţa de contencios administrativ nu poate să cenzureze modul de evaluare şi de acordare a calificativelor sau să stabilească ea însăşi un nou punctaj, deoarece o astfel de măsură ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile autorităţilor administraţiei publice.
Prin urmare, corect a reţinut prima instanţă că aprecierea în concret a activităţii reclamantului, prin raportare la indicatorii specifici stabiliţi, este atribuţia autorităţii publice în cadrul căreia acesta îşi desfăşoară activitatea.
Având în vedere că nu s-a probat în cauză excesul de putere, respectiv acordarea calificativului contestat pe baza unei proceduri de evaluare ce nu a respectat regulile stabilite de desfaşurare, Curtea de apel a respins recursul ca nefondat.
