La data de 2 octombrie 2003, prin Ordinul nr. 443 emis de ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului, L.P.. director general al Spitalului C.F.R. Simeria, a fost eliberat din funcţie, prevăzându-se că urmează a fi încadrat pe postul deţinut anterior.
în cuprinsul ordinului sunt precizate prevederile art. 61 lit. d) şi ale art. 64 alin. (1) C. muncii, care se referă la concedierea pentru necorespundere profesională. Ceea ce s-a imputat reclamantului a fost nerespectarea dispoziţiilor privind achiziţiile publice, conform O.U.G. nr. 60/2001.’
Ordinul atacat este nelegal.
Raporturile de serviciu ale recurentului. în calitate de director general, nu erau reglementate de C. muncii, ci de dispoziţiile Legii nr. 188/1999“ privind Statutul funcţionarilor publici. Prin ordin, în mod nelcgal cu fost invocate ca temei de drept dispoziţiile art. 61 lit. d) şi dispoziţiile art. 64 alin. (1) C. muncii. în dispozitivul ordinului s-a prevăzut că reclamantul “se eliberează din funcţie”.
Eliberarea din funcţie este prevăzută de dispoziţiile art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999. iar în conformitate cu art. 84 alin. (4) al legii, eliberarea din funcţie se dispune pentru motive neimputabilc funcţionarului public în cazurile limitativ prevăzute la lit. a)-0 ale textului precizat.
întrucât actul atacat nu cuprinde accste menţiuni, este nelegal.
Având în vedere motivul imputat recurentului, rezultă că intenţia reală a autorităţii publice a fost accea de destituire din funcţia publică a reclamantului, situaţie prevăzută de dispoziţiile art. 84 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999. cu referire la art. 84 alin. (5) lit. a) din lege. care reglementează destituirea din funcţia publică pentru motive imputabile funcţionarului, ca sancţiune disciplinară, aplicată pentru săvârşirea unei abateri disciplinare care a avut consccinţc grave (încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri).
Potrivit art. 93 din Legea nr. 188/1999. dispoziţiile acestei legi sc completează cu prevederile legislaţiei muncii.
întrucât Legea nr. 188/1999 nu cuprinde dispoziţii referitoare la actul de destituire. în considerarea dispoziţiilor art. 93 din Legea nr. 188/1999, sc vor aplica dispoziţiile art. 268 C. muncii.
Art. 268 alin. (2) lit. a)-f) C. muncii sancţionează cu nulitatea absolută necuprinderea în actul de înlăturare din muncă a următoarelor menţiuni: descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui în cauză, temeiul de drept în baza căruia sc aplică sancţiunea disciplinară, termenul în care sancţiunea poate fi contestată, instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
întrucât ordinul atacat nu cuprinde aceste menţiuni obligatorii, el este nul, motiv pentru care acţiunea reclamantului sc impune a fi admisă.
Aşa fiind, se va admite recursul reclamantului, sc va modifica sentinţa atacată, sc va anula ordinul atacat şi, conform art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, se va dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică din care a fost destituit.
Potrivit art. 89 alin. (1) din lege, pârâtul va fi obligat să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariile indexate, majorate şi recalculate ce i se cuveneau reclamantului pentru funcţia de director general şi salariile pe care acesta le-a încasat, plus celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcţia respectivă.
I.C.C.J., s. cont. adm. fisc., decizia nr. 3445 din 31 mai 2005, in Jurisprudenţă s. cont. adm. şi fisc. 2005, p. 297
Notă: Dimpotrivă, această soluţie este corectă: actului atacat îi lipsesc practic toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 268 alin. (2) C. muncii, în principal descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui în cauză, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară. De observat că toate aceste menţiuni obligatorii echivalează practic cu motivarea actului administrativ, astfel încât, în lipsa lor, actul este nemotivat.
