– Legea nr. 554/2004: art. 1 alin. (1)
– Legea nr. 188/1999, republicată: art. 99 alin. (5) şi (6)
Este nelegală măsura de eliberare din fnncţie a unui funcţionar public dacă există o funcţie publică vacantă corespunzătoare.
(Sentinţa civilă nr. 403 din 28 septembrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 362/115/2010 la data de 3 februarie 2010, reclamantul persoană fizică a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actului administrativ nr. 3408 din 22 decembrie 2009 prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu.
Prin sentinţa civilă nr. 403 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea şi a anulat Ordinul nr. 48 din 22 ianuarie 2010 emis de Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (actualmente desfiinţată) şi dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică de execuţie deţinută, precum şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale aferente funcţiei deţinute, începând cu data de 22 ianuarie 2010 şi până la reîncadrarea reclamantului, actualizată cu aplicarea coeficientului de inflaţie până la data plăţii efective.
Curtea a stabilit că prin ordinul atacat, reclamantului i-a încetat raportul de serviciu cu Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, ca urmare a reorganizării prin reducerea postului ocupat de către reclamant, în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 (dosarul nr. 362/15/2010 al Tribunalului Caraş-Severin).
Reclamantul nu contestă faptul că a avut loc o reorganizare a agenţiei menţionate, însă critică încetarea raporturilor de serviciu cu nerespectarea dispoziţiilor art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999, susţinând că în perioada de preaviz acordată (23 decembrie 2009 – 21 ianuarie 2010) nu i-au fost comunicate posturile vacante din cadrul instituţiei sau din cadrul altor instituţii publice.
Analizând această apărare, Curtea constată că aceasta este întemeiată, întrucât din înscrisurile aflate la dosar rezultă că reclamantului i-au fost comunicate posturile vacante abia la data de 25 ianuarie 2010, aşa cum rezultă din ştampila purtând data de 22 ianuarie 2010, respectiv însemnările Oficiului Poştal de pe plicul cu care s-a făcut comunicarea (dosarul nr. 362/15/2010 al Tribunalului Caraş-Severin). Curtea constată astfel că plicul a ajuns la Reşiţa în data de 22 ianuarie 2010, când expirase deja perioada de preaviz. Aceasta fiind o zi de vineri, comunicarea efectivă s-a efectuat la data de 25 ianuarie 2010, aşa cum se menţionează pe plic.
Curtea nu reţine susţinerea potrivit căreia reclamantul ar fi în culpă pentru neprezentarea la oficiul poştal, întrucât este evidentă transmiterea listei cu posturile vacante cu întârziere, adresa de înaintare a listei fiind datată la 19 ianuarie 2010, cu doar 2 zile înainte de expirarea termenului de preaviz (dosarul nr. 362/15/2010 al Tribunalului Caraş-Severin). în această adresă se face de asemenea trimitere la o comunicare efectuată prin poşta electronică la data de 18 ianuarie 2010, însă nu există nicio dovadă că transmiterea listei s-ar fi efectuat într-un timp util care să îi permită reclamantului să opteze pentru o funcţie vacantă.
Prin urmare, Curtea constată neîndeplinită obligaţia legală şi imperativă prevăzută de dispoziţiile art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora autoritatea are obligaţia de a pune la dispoziţia funcţiile publice vacante corespunzătoare.
Problema comunicării listei cu funcţiile vacante nu este lipsită de relevanţă, întrucât reclamantul şi-a exprimat acordul pentru a ocupa una dintre funcţiile aflate pe listă (respectiv la Primăria oraşului Bocşa), lăsând chiar la aprecierea autorităţii orice post din judeţul Timiş ori Bihor, din cele aflate pe lista comunicată (dosarul nr. 362/15/2010 al Tribunalului Caraş-Severin).
Având în vedere acordul reclamantului de a ocupa un alt post din cele oferite, soluţia corectă pe care ar fi trebuit să o adopte autoritatea angajatoare ar fi fost transferul în interesul serviciului sau la cerere, iar nu eliberarea din funcţia publică deţinută, cum greşit s-a dispus prin ordinul atacat. Şi aceasta întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (6) teza finală din Legea nr. 188/1999, în cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.
Or, procedând în maniera în care a procedat, autoritatea în cadrul căreia a funcţionat reclamantul l-a lăsat pe acesta fără protecţia pe care i-a acordat-o legiuitorul prin art. 99 alin. (6) teza finală din Legea nr. 188/1999, mai ales în condiţiile în care reclamantul a înţeles să opteze pentru unul dintre posturile aflate pe lista funcţiilor vacante, opţiune care a rămas fără efect din moment ce la data exprimării acesteia reclamantul nu mai era în raporturi de serviciu cu Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, care a refuzat astfel să îi mai acorde sprijinul în ocuparea noului loc de muncă.
Având în vedere considerentele expuse, constatând întemeiată acţiunea reclamantului, astfel cum a fost ea precizată, Curtea urmează a o admite cu consecinţa anulării Ordinului nr. 48 din 22 ianuarie 2010 emis de Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (actualmente desfiinţată) şi a dispunerii reintegrării reclamantului în funcţia publică de execuţie deţinută.
Fiind lipsit de veniturile sale salariale din culpa instituţiei menţionate, Curtea a dispus şi obligarea pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, continuatorul în drepturi şi obligaţii a Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, la plata drepturilor salariale aferente funcţiei deţinute, începând cu data de 22 ianuarie 2010 şi până la reîncadrarea reclamantului, actualizată cu aplicarea coeficientului de inflaţie până la data plăţii efective.
