Funcţionar public. Sancţionare disciplinară. Competenţa instanţei


– Codul de procedură civilă: art. 158, art. 159

– Legea nr. 554/2004: art. 10

în ipoteza când măsura de sancţionare disciplinară este emisă de o autoritate de nivel judeţean, revine tribunalului competenţa materială în cauză.

(Sentinţa civilă nr. 461 din 27 octombrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 1 iunie

2010, reclamantul persoană fizică, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. S/1109128 din 19 aprilie 2010 a şefului Inspectoratului Judeţean al Politiei de Frontieră Timiş, prin care a fost sancţionat cu trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut, a dispoziţiei nr. 177188 din 11 mai 2010 a inspectorului general al IGPFR prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulate ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate, şi a dispoziţiei nr. S/1109121 din 19 aprilie 2010 prin care a fost eliberat din funcţia de conducere deţinută (Sef Birou Cercetări Penale în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş), şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea aplicării sancţiunii mai sus menţionate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei şi obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate şi cu celelalte drepturi de care a beneficiat şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 461 din 27 octombrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 622/ 59/2010, Curtea de Apel Timişoara şi-a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Timiş, reţinând că reclamantul a ocupat funcţia de şef birou (Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere) în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş în perioada 1 mai 2006 – 1 august 2009.

Curtea constată că prin dispoziţia menţionată reclamantul a fost sancţionat cu „trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut”, sancţiune dispusă de către Şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, prin comunicarea nr. 1122011 din data de 19 aprilie 2010.

Curtea constată că actul vătămător pentru reclamant este reprezentat de dispoziţia nr. S/1109128 din 19 aprilie 2010 emisă de şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, prin care s-a dispus sancţionarea reclamantului cu trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut.

Dispoziţia nr. 177188 din 11 mai 2010 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de către reclamant împotriva dispoziţiei de sancţionare a reclamantului nu este decât un act subsecvent actului administrativ pe care reclamantul îl apreciază drept vătămător pentru persoana sa.

Dispoziţia de sancţionare precizată, pe care reclamantul o contest, este emisă de către şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, care reprezintă o autoritate publică locală.

Totodată, Curtea a constatat că reclamantul a solicitat şi anularea dispoziţiei Şefului Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş privind eliberarea din funcţie a acestuia înregistrată cu nr. S/1109129 din 19 aprilie 2010.

Prin raportare astfel la cele precizate, Curtea a constatat că actele vătămătoare, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care atrag competenţa material, sunt reprezentate de dispoziţia nr. S/1109128 din 19 aprilie 2010 emisă de şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş şi de dispoziţia Şefului Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş privind eliberarea din funcţie a reclamantului înregistrată cu nr. S/1109129 din 19 aprilie 2010, celalalt act administrativ contestat, şi anume dispoziţia nr. 177188 din 11 mai 2010, având în raport cu cele precizate un caracter subsecvent.

în acord cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Astfel, legiuitorul distinge, pe de o parte, între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).

în speţă, obiectul litigiul este reprezentat de actele vătămătoare emise de o autoritate administrativă locală.

Aşadar, întrucât prezenta acţiune în justiţie priveşte o dispoziţie de sancţionare emisă de şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, precum şi o dispoziţie privind eliberarea din funcţie a acestuia înregistrată cu nr. S/1109129 din 19 aprilie 2010 emisă de Şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş şi cum din interpretarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că în cazul litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene competenţa se stabileşte prin raportare exclusiv la nivelul instituţiei emitente a actului atacat, Curtea apreciază întemeiată excepţia necompetenţei materiale, litigiul nefiind de competenţa de primă instanţă a curţii de apel.

Reţinând cele expuse, în temeiul art. 158 şi 159 C. pr. civ., Curtea a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, Secţia de contencios administrativ.