Art.3 din O.G. nr.19/2006 aprobată cu
modificări prin Legea nr.444/2006,
Ordinul MIRA nr.5/629/2008
Sporul de confidenţialitate se acordă poliţiştilor doar de la data modificării O.G. nr.19/2006 prin Legea nr.444/2006 şi numai condiţionat de obţinerea certificatului / avizului de securitate în condiţiile concretizate prin Ordinul MIRA nr.5/629/2008.
Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr.27/13 ianuarie 2009
Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată în dosarul nr. 1688/97/2008 al Tribunalului Hunedoara reclamanţii P.I., M.C.,s.a. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii MIRA şi IPJ Hunedoara să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sporului pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în procent de 15% din salariul de bază neachitat, începând cu 3.02.2006, actualizat cu rata inflaţiei, până la plata efectivă.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că sunt funcţionari cu statut special – ofiţeri şi agenţi de poliţie – ai I.P.J. cu atribuţii de cercetare penală şi cu drept de acces la informaţiile clasificate, iar prin O.G. 19/2006 în vigoare de la 3.02.2006 la art. 3 al. 1, se acordă un spor pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate pentru cadrele militare, dar având în vedere că în preambulul ordonanţei sunt menţionaţi şi poliţiştii – aceştia trebuie să beneficieze de spor de confidenţialitate şi în perioada anului 2006, până la aprobarea prin Legea 444/2006 a Ordonanţei 10/2007.
Reclamanţii susţin că prevederile O.G. 19/2006 sunt discriminatorii, deoarece poliţiştii menţionaţi în acţiune au aceleaşi obligaţii de păstrare a confidenţialităţii ca şi cadrele militare, însă prin ordonanţă, sporul a fost acordat doar acestora din urmă.
În drept s-au invocat prevederile art. 3 al. 1 din O.G. 19/2006.
Tribunalul Hunedoara – Secţia Comercială şi Contencios Administrativ – prin sentinţa nr. 1363/CA/19.06.2008 a respins acţiunea reclamanţilor V.M., G.G. şi S.G. împotriva pârâţilor reţinându-se că, pentru primul nu s-a dovedit calitatea sa de funcţionar public cu statut special al pârâţilor, nu a semnat tabelul cu reclamanţii, iar ultimii doi au încetat raporturile de serviciu cu pârâţii în anul 2005.
În ce priveşte pe ceilalţi reclamanţi P.I., M.C., s.a. acţiunea lor s-a admis aşa cum a fost formulată, respectiv au fost obligaţi pârâţii în solidar să plătească acestor reclamanţi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 15% din salariul de bază, începând cu 3.02.2006 până la introducerea acţiunii – 2.04.2008, sume actualizate cu rata inflaţiei până la data efectivă a plăţii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că reclamanţii sunt funcţionari publici cu statut special, angajaţi ai I.P.J. Hunedoara . Din interpretarea art. 3 al.1 din OG 19/2006 şi a argumentelor din preambulul ordonanţei, având în vedere obligaţia poliţiştilor de a păstra confidenţialitatea şi prevederile art. 5 din Legea 53/2003, s-ar produce o prin acordarea sporului doar cadrelor militare, nu şi poliţiştilor.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Hunedoara, solicitând a se dispune modificarea în tot a hotărârii în sensul de a se respinge acţiunea reclamanţilor.
În motivarea recursului M.I.R.A. susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că Ministerul are calitate procesuală pasivă, deoarece raporturile de serviciu ale reclamanţilor sunt cu I.P.J. Hunedoara, care are şi obligaţia de a stabili care sunt funcţionarii publici ce beneficiază de sporul de confidenţialitate.
Pe fond ambele recurente susţin că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile ordonanţei, cât şi ale Legii 444/2006 de aprobare a ordonanţei, acordarea sporului fiind condiţionată de obţinerea certificatului pentru fiecare dintre reclamanţi. Ori reclamanţii beneficiază de spor din momentul obţinerii certificatului de securitate, conform art. 5 teza I şi II din O. M.I.R.A. S/629/2008.
Recursurile sunt motivate în drept pe prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, conform art. 15 lit. „a” din Legea nr. 146/1997.
Reclamanţii nu au depus întâmpinare, dar prin notele de şedinţă solicită respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a O.G. 19/2006.
Recursul pârâţilor este fondat pentru următoarele considerente :
Conform art. 3 al. 1 din O.G. 19/2006 „pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut, cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din Ministerul Apărării Naţionale beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.”
O.G. 19/2006 intrată în vigoare la 3.02.2006 a prevăzut la art. 3 al. 1 acordarea unui spor de confidenţialitate de până la 15 % doar pentru cadrele militare, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din MAN şi numai în funcţie de certificatul /aviz de securitate obţinut.
Abia începând cu ianuarie 2007, prin Legea 444/2006 de aprobare a ordonanţei acest spor a fost acordat şi cu statut special din instituţiile publice, de ordine publică şi siguranţă naţională.
Legea nu produce efecte retroactiv.
Instanţa de fond a considerat greşit că funcţionarii publici cu statut special sunt discriminaţi prin prevederile art. 3 alin. 1 din OG 19/2006, extinzând greşit prevederile unui act normativ la o altă categorie de personal decât cea a cadrelor militare din M.A.N. prevăzută expres şi limitativ în Ordonanţă.
Conform Deciziei 819/3.07.2008 instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative .
Sporul în litigiu poate fi acordat şi a fost acordat de pârâţi reclamanţilor abia de la data când norma juridică în mod expres l-a acordat şi categoriei din care fac parte reclamanţii – funcţionari publici cu statut special din instituţiile publice de ordine publică şi cu îndeplinirea condiţiei ca aceştia să deţină certificatul / avizul de securitate în condiţiile concretizate prin Ordinul M.I.R.A. nr. S/629/2008.
În consecinţă reclamanţilor nu li se cuvine sporul de confidenţialitate pe perioada 3.02.2006 – până la intrarea în vigoare a Legii 444/2006, justificat de o pretinsă discriminare între categoria funcţionarilor publici din M.I.R.A. şi cea a cadrelor militare din M.A.N. , iar începând cu această dată, se cuvine doar în măsura în care deţin certificatul de securitate pretins de lege. Pârâţii au recunoscut aceste ultime pretenţii ale reclamanţilor, pe cale amiabilă, punându-le efectiv în aplicarea, în principiu, de la data intrării în vigoare a Legii 444/2006 şi în particular, de la data obţinerii certificatului de securitate pentru fiecare reclamant.
Concluzionând, se apreciază că în speţă este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanţa de fond interpretând greşit legea, astfel că potrivit art. 312 al. 2 Cod procedură civilă s-a admis recursul pârâţilor, s-a modificat în parte hotărârea în sensul respingerii şi a acţiunii reclamanţilor P.I., M.C., s.a. S-a păstrat hotărârea în ce priveşte respingerea acţiunii celor trei reclamanţi – V.M., G.G. şi S.G.
1
