Legea nr. 142/1998, art. 1 Legea nr. 193/2006, art. 1
Funcţionarii publici nu beneficiază de tichete de masă şi tichete cadou. Drepturile reglementate de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 şi respectiv art. 1 şi 2 din Legea nr. 193/2006 revin doar categoriilor expres menţionate, iar, în sectorul bugetar, doar personalului contractual.
C.A. Alba-lulia, Secţia de administrativ şi fiscal Decizia nr. 370/CA/24 octombrie 2007
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr. 953/9772007, reclamanţii R.C., D.A. şi M.O. au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă I.C.C.J., Parchetul de pe lângă C.A. Alba lulia şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:
– să fie obligaţi pârâţii, în solidar, să plătească reclamanţilor contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, actualizate cu indicele de inflaţie, pe perioada 01.01.2004-31.12.2006 precum şi până la punerea la dispoziţia fiecărui reclamant a tichetelor de masă la care este îndreptăţit conform legii şi acordarea lor în continuare;
– să fie obligaţi pârâţii la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă, prevăzute de Legea nr. 193/2006. H.G. nr. 1317/2006, Legea nr. 417/2006, de la data intrării lor în vigoare la zi precum şi în continuare;
– să fie obligaţi la plata reactualizată a sumelor cuvenite, avându-se în vedere indicele de inflaţie, indexările semestriale cu indicele preţurilor de consum înregistrat la mărfurile, comunicate de Comisia Naţională pentru Statistică, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 142/1998.
In motivarea acţiunii lor, au susţinut că reclamanţii în calitatea lor de funcţionari publici ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, care este o instituţie bugetară sunt îndreptăţiţi a primi atât tichete de masă cât şi tichete cadou şi tichete de creşă, conform art. 1 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 142/1998.
De asemenea au mai arătat că sunt discriminaţi în raport cu celelalte categorii de salariaţi bugetari care au primit astfel de tichete, încălcându-se un drept fundamental al tuturor cetăţenilor prevăzut, ocrotit de României precum şi prevederile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului adoptată la Strasbourg în 1950.
In drept, au invocat Legea nr. 142/1998, Legea nr. 193/2006, H.G. nr. 1317/2006 şi Legea nr. 417/2006.
Prin întâmpinarea depusă, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca fiind neîntemeiată deoarece aplicarea dispoziţiilor legale privind acordarea tichetelor de masă este condiţionată de respectarea prevederilor cuprinse în legile bugetului de stat pe perioada în litigiu, legi care nu au prevăzut în buget sume cu această destinaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 962/CA/l9.06.2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 202/107/2007, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor, care au fost obligaţi în solidar la plata tichetelor de masă şi a tichetelor cadou aşa cum s-a solicitat, s-a respins cererea reclamanţilor la plata tichetelor de creşă.
Pe fond, pretenţiile deduse judecăţii privind acordarea tichetelor de masă şi a tichetelor cadou au fost apreciate de către instanţă ca fiind întemeiate, deoarece constituie o formă de protecţie socială potrivit legislaţiei în vigoare, acordarea tichetelor de masă nu poate fi lăsată la latitudinea angajatorului şi nu are relevanţă nealocarea fondurilor bugetare, acestea trebuie cerute de angajator şi incluse în buget cu destinaţia respectivă.
Au fost considerate ca fiind fără temei legal pretenţiile vizând acordarea tichetelor de creşă conform Legii nr. 193/2006, deoarece aceste drepturi se acordă doar pentru compensarea în bani a concediilor şi indemnizaţiei de maternitate neefectuate.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă I.C.C.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii.
în expunerea motivelor de recurs, a arătat că instanţa a depăşit limitele puterii judecătoreşti aplicând o lege a angajaţilor cu contract individual de muncă funcţionarilor publici, ori în calitatea lor de funcţionari publici reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la prestaţiile pecuniare solicitate, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă şi a tichetelor cadou, întrucât aceste drepturi nu sunt prevăzute în bugetul propriu al instituţiei, ele nu pot fi acordate decât în limita fondurilor bugetare, chiar şi personalului contractual.
Recursul este fondat.
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar, precum şi din cadrul unităţilor cooperatiste şi al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
La alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr. 142/1998 stabileşte la art. 4, că angajatorii care acordă tichete de masă salariaţilor vor cuprinde în bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziţie distinctă de cheltuieli, denumită „Tichete de masă”, sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizaţiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
Pentru instituţiile publice, art. 5, din norme stabileşte că tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinaţie în bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar „Tichete de masă”.
De asemenea, art. 1 şi 2 din Legea nr. 193/2006 se referă la acordarea tichetelor cadou doar personalului contractual bugetar.
Din coroborarea dispoziţiilor legale de mai sus rezultă că legea instituie categoriile de personal care au vocaţia de a primi aceste drepturi însă condiţionează acordarea lor de necesitatea prevederii acestor cheltuieli în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat potrivit legii fiecărui ordonator de credite.
Pe de altă parte legile de mai sus sunt aplicabile doar personalului bugetar contractual, iar reclamanţii au calitatea de funcţionari publici. Nici Legea nr. 188/1999, nici ordonanţele anuale de salarizare nu prevăd obligaţia autorităţii publice de a acorda aceste drepturi.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că aceste pretenţii sunt fondate câtă vreme nu s-a dovedit în cauză că prevederile legale ce conferă drepturile în litigiu sunt aplicabile acestei categorii de personal, sumele necesare plăţii au fost cuprinse în bugetul propriu de venituri şi cheltuieli al instituţiilor intimate şi câtă vreme prin legile anuale ale bugetului de stat s-a stabilit succesiv că instituţiile bugetare cum sunt intimaţii, nu pot să-şi prevadă în bugetele proprii sume cu acest titlu.
In plus, acordarea, respectiv primirea acestor tichete constituie o opţiune a angajatorului, şi nu o obligaţie, şi respectiv o vocaţie corelativă a angajatului, şi nu un drept.
Sub raportul discriminării, argumentele reţinute de instanţa de fond nu sunt întemeiate, deoarece pentru a se constata existenţa unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum şi Protocolul nr. 14 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferenţiere de tratament în situaţii identice şi comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existenţa unei similitudini între situaţia salariaţilor angajaţi cu contract de muncă şi funcţionarilor publici, deoarece salarizarea acestora, atribuţiile şi responsabilităţile lor sunt reglementate prin norme legale în ce priveşte acordarea tichetelor de masă şi a tichetelor cadou diferite.
în raport de cele ce preced s-a constatat că soluţia primei instanţe este nelegală, fiind incidente prevederile art. 3041, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în temeiul în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., s-a admis recursul pârâtului şi s-a modificat în parte hotărârea, respingându-se în întregime acţiunea reclamanţilor.
