În condiţiile în care atât Legea nr. 138/1999, cât şi Ordinul M.A.I. nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariaţi, printr-o modificare adusă celui din urmă act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii şi din administraţia locală. În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea dintr-un alt ordin al M.A.I. la personalul civil din administraţia publică trebuie înţeleasă în sensul că şi personalul civil al instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de sporul de dispozitiv, dar numai cei din instituţiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999. Nu se poate reţine a în sensul O.G. nr. 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condiţiile de muncă diferite, de specificul muncii şi de diferenţa dintre unităţile în care sunt încadraţi funcţionarii publici.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1769 din 11 septembrie 2008
Prin sentința civilă nr. 186/15.04.2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Consiliul Județean Bistrița-Năsăud.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ, cu precizările ulterioare, formulată de reclamantul V.P. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și Președintele Consiliului Județean.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la acest tribunal sub numărul de mai sus, instanța de contencios administrativ, reclamantul V.P., reprezentat prin Sindicatul Liber A. Bistrița-Năsăud, prin avocat, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, solicitând să fie obligat acest pârât la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu luna decembrie 2004, în sumă actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat, în motivarea cererii, în esență, că are calitatea de funcționar public în cadrul Consiliului Județean Bistrița-Năsăud și în această calitate este îndreptățit să beneficieze de indemnizație de dispozitiv de 25% din salariul de bază prevăzută de Legea nr. 138/1999 și stabilită pentru personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (M.A.I.) prin Ordinul nr. 496/28.07.2003, art. 9.2 și 31.1.
S-a susținut că prin acest ordin cu nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor s-a uniformizat sistemul de acordare a drepturilor salariale pentru personalul ce își desfășoară activitatea sub autoritatea M.A.I., ca urmare a comasării celor două domenii, respectiv al Administrației Publice și al Internelor.
S-a mai arătat în acțiune că Sindicatul liber A. a solicitat pentru toți membrii săi acordarea indemnizației de dispozitiv, dar angajatorul Consiliului județean a răspuns că ordinul nr. 496/2003 al M.A.I. nu se aplică autorităților și instituțiilor din administrația publică locală.
La cererea Consiliului județean reclamantul a chemat în judecată, în calitate de pârât și pe președintele Consiliului județean ca ordonator principal de credite, pentru ca hotărârea ce se va da în cauză să-i fie opozabilă.
Președintele Consiliului județean a formulat o întâmpinare prin care, în principal, a solicitat respingerea cererii prin invocarea excepțiilor de procedură, raportat la prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), c), e) și o), art. 7, 8, 10 și 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în sensul că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept sau interes legitim, pretențiile solicitate nu sunt prevăzute într-un act normativ cu caracter obligatoriu pentru autoritatea administrației publice județene, iar drepturile salariale pentru funcționarii publici, reglementate de O.G. nr. 6/2007 (și care nu prevăd spor de dispozitiv), au fost stabilite prin Dispoziția Președintelui Consiliului Județean Bistrița-Năsăud nr. 167/10.10.2007 care nu a fost contestată în instanță.
Prin întâmpinare și prin scriptul intitulat „Concluzii scrise” s-au invocat: excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, excepția lipsei plângerii prealabile și excepția lipsei calității procesuale, însă nu a mai fost susținută prima excepție.
Cu privire la celelalte două excepții, examinate prin prisma prevederilor art. 137 C.proc.civ., tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate și au fost respinse ca atare întrucât Consiliul județean are calitate procesuală pasivă, fiind chemat în judecată în calitate de angajator, de către un angajat al său (funcționar public), iar în prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, republicată, nu se cere introducerea plângerii prealabile.
Pe fond, tribunalul a constatat că pretențiile formulate prin acțiune sunt neîntemeiate, astfel că acțiunea a fost respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul M.A.I. nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr. l la Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Indemnizația de dispozitiv prevăzută la punctul 9.2 din Ordinul M.A.I. nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevederi introduse de Ordinul M.A.I. nr. 696/28.07.2003 (conform cărora indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice), este întemeiată pe dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 (potrivit cărora cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civile beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază) precum și pe dispozițiile art. 17 alin. (2) din O.U.G. nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului (potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională).
Personalul civil din MIRA ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizație de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul MAI nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, și personalul oricăror alte structuri ale administrației publice centrale/locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
în concluzie, personalului din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului M.A.I. nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv angajaților MIRA.
De altfel, funcționarilor publici ce își desfășoară activitatea în cadrul autorităților publice le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, și ale altor acte normative speciale.
Astfel, prin art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată (art. 29 în forma anterioară), se stabilește că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici beneficiază pe lângă salariu de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, prevăzându-se totodată, că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționari publici.
Pe de altă parte, prin O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, nu a fost prevăzută și indemnizația de dispozitiv solicitată de reclamant, și această indemnizație nu a fost prevăzută nici printr-un act normativ anterior similar, respectiv O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul V.P., solicitând admiterea acestuia și rejudecând cauza solicită admiterea acțiunii promovate de reclamant ca fiind întemeiată, obligarea pârâtei la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu luna decembrie 2004, actualizată cu indicele inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
în dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată următoarele:
Urmare modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice generate de reorganizarea Guvernului în cursul lunii iulie a anului 2003, prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003, se uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii – cel al Internelor cu cel al Administrației Publice.
Dreptul personalului din administrația publică care beneficiază de o indemnizație lunară de dispozitiv, în procent de 25% din salariul de bază, este reglementat de pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, potrivit căruia „Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice”.
Acest act normativ precizează că personalul civil MAI beneficiază de toate drepturile stabilite de lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din Legea nr. 138/1999.
Ministerul Administrației și Internelor monitorizează programele de restructurare și reforma în administrația publică locală și centrală, îndrumă autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în baza dispozițiilor art. 14 lit. a) pct. 1, 4 și 8 din O.U.G. nr. 63/2003 realizează programe de colaborare și cooperare cu autoritățile locale.
Prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de funcționari publici – personal administrativ și contractual din administrația publică locală și nu numai, se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, precum și principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor economice, prevăzute în art. 1 alin. (2) lit. e) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Intimatul Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 28.08.2008, solicită respingerea recursului cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Cele două acte administrative, respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor, au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior, de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamantul este funcționar public angajat în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
în privința Ordinului nr. 426/28.07.2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, indicat de către reclamant ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României Partea I.
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002, nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999, cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
în conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv, dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul O.G. nr. 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea atacată.
(Judecător Lucia Brehar)
