Acordarea alocaţiilor individuale de hrană sub forma tichetelor de masă are un caracter facultativ şi vizează persoanele angajate în baza unui contract individual de muncă din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar în limita alocaţiilor bugetare.
Decizia nr. 2054 din 19 noiembrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 1583 pronunţată la data de 25 iunie 2007, a Tribunalului Sălaj s-a respins ca nefondată acţiunea reclamantului B.M.S. împotriva pârâtei Prefectura judeţului Sălaj şi a chematului în garanţie Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a fost angajat al pârâtei în calitate de , că începând cu data de 31.07.2000 a dobândit calitatea de funcţionar public, iar în această calitate nu poate beneficia de acordarea alocaţiei de hrană şi nici de tichete de masă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termenul legal, reclamantul B M S solicitând admiterea acestuia.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul învederează faptul că instanţa de fond greşit a considerat că funcţionarii publici nu beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea alocaţiei individuale de hrană – tichete de masă – persoanelor angajate în baza unui contract individual de muncă, considerând că aceştia nu au încheiat un contract individual de muncă, iar faptul că , după apariţia Legii nr. 188/1999, funcţionarii publici sunt numiţi în funcţii publice, nu înseamnă că instituţia unde au fost numiţi în urma unui concurs sau prin apariţia unei noi reglementări, nu li se întocmesc contracte individuale de muncă.
S-a susţinut, că în mod eronat instanţa interpretează art. 1 din Legea nr. 142/1998, ca fiind facultativ întrucât acordarea tichetelor de masă reprezintă, prin însăşi natura lor, o măsură de protecţie privind securitatea la locul de muncă, constând în desfăşurarea activităţii în condiţii optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice sub forma unei alocaţii în condiţiile în care instituţia prefectului nu poate oferi la locul de muncă, condiţii pentru a avea posibilitatea de a le procura hrana direct de la locul de muncă. S-a arătat, de asemenea, că acordarea tichetelor în funcţie
de voinţa angajatorului şi anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie şi o restrângere a dreptului la protecţia socială, care nu se impune în condiţiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea caracter necesar într-o societate democratică, adică să fie determinată de o împrejurare care să impună imperios luarea unei asemenea măsuri.
Analizând recursul declarat de către reclamantul B M S prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 304 şi 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar, precum şi din cadrul unităţilor cooperatiste şi al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot primi o alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator; conform alin. 2 din acelaşi articol, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Din conţinutul dispoziţiilor legale enunţate rezultă fără dubiu că acordarea alocaţiilor individuale de hrană sub forma tichetelor de masă are un caracter facultativ şi vizează persoanele angajate în baza unui contract individual de muncă din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar în limita alocaţiilor bugetare.
În speţă, se poate observa că reclamantul a avut calitatea de funcţionar public, statutul acestuia fiind reglementat de Legea nr. 188/1999 iar raporturile sale de serviciu cu angajatorul -pârâta Prefectura judeţului Sălaj – sunt subsumate acestui act normativ.
Prin urmare, se poate conchide că reclamantul deşi face parte din categoria persoanelor care pot beneficia de alocaţia de hrană sub forma tichetelor de masă, acordarea lor efectivă nu a fost stabilită prin buget în toată perioada menţionată de reclamant astfel că în mod corect instanţa de fond a statuat că cererea reclamantului este nefondată.
În cauză nu se poate pune problema existenţei unei discriminări; potrivit art. 2 alin. 1 din
O.G. nr. 137/2000 prin se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, , categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice, ipoteză neîntrunită în cauză.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamantul B M S ca fiind nefondat iar în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 îl va respinge şi va menţine în întregime hotărârea recurată.
