Legea nr. 80/1995, art. 10
în urma abrogării art. 10 din Legea nr. 80/1995 prin O.G. nr. 73/1999, funcţionarii publici cu statut special decoraţi nu mai beneficiază de reducerea impozitului pe venit.
C.A. Alba-lulia, Secţia de administrativ şi fiscal Decizia nr. 311/CA/10 octombrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 1518/C/12.06.2007, Tribunalul Sibiu – Secţia Comercială şi Contencios Administrativ a admis acţiunea reclamanţilor M.C., A.C., B.C., B.D.G., C.N., P.I., C.M.D., A.I. şi S.A. împotriva pârâţilor Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu şi ca urmare pârâţii au fost obligaţi la plata către reclamanţi a drepturilor băneşti reţinute din salariu, ca urmare a neredu-cerii impozitului cu procentul corespunzător distincţiilor acordate pentru perioada februarie 2004 – februarie 2007, sume care să fie reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins acţiunea reclamanţilor împotriva pârâtului , precum şi cererea de chemare în garanţie depusă de pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva chematului în garanţie Ministerul Finanţelor Publice.
în considerentele sentinţei, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici cu statut special, fiind încadraţi la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu şi au fost decoraţi cu Ordinul „Meritul Militar” şi semnul onorific „în serviciul Patriei”, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi art. 10 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, beneficiază de reduceri la impozitul pe venit.
în ce priveşte acţiunea împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, prima instanţă a reţinut că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, reclamanţii fiind încadraţi la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Sibiu.
Cererea de chemare în garanţie s-a reţinut că nu este întemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ., între cele două autorităţi neexistând raporturi de subordonare, iar alocarea fondurilor bugetare este obligaţia ordonatorului principal, respectiv pârâtului Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată, întrucât în urma abrogării art. 10 din Legea nr. 80/1995 prin O.G. nr. 73/1999 şi a intrării în vigoare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, reducerile de impozit pe veniturile persoanelor decorate nu se mai aplică, astfel că în mod greşit s-a admis acţiunea reclamanţilor.
In drept au invocat prevederile art. 309 pct. 9 C. proc. civ. şi Legile nr. 80/1995, nr. 24/2000 şi nr. 571/2003.
Reclamanţii intimaţi prin întâmpinarea depusă la dosar şi concluziile orale expuse de avocatul lor, au solicitat respingerea celor două recursuri ca nefondate.
Instanţa de recurs examinând motivele invocate de pârâţi şi actele dosarului, a constatat că cele două recursuri sunt fondate şi ca urmare au fost admise, iar sentinţa modificată în parte, în sensul că s-a respins acţiunea reclamanţilor împotriva pârâţilor recurenţi, menţinând neschimbate celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin art. 10 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare s-a prevăzut că beneficiază de o reducere a impozitului pe cu 30%, 40% şi respectiv 50% cadrele militare în activitate, decorate cu Ordinul „Meritul Militar” clasele a III a, a II a şi clasa I.
Prin art. 86 din O.G. nr. 73/27.08.1999 privind impozitul pe venit (M. Of. nr. 419 din 31.08.1999) au fost abrogate prevederile art. 10 din Legea nr. 80/1995 referitoare la reducerea impozitului pe venit.
Ulterior, prevederile O.G. nr. 73/1999 au fost abrogate prin art. 85 din O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, în vigoare din 01.01.2002.
O.G. nr. 73/1999 a fost respinsă prin Legea nr. 206/19.04.2002, iar la rândul său O.G. nr. 7/2001 a fost abrogată prin Legea nr. 571/2003 -Codul fiscal intrat în vigoare la 01.01.2004.
Potrivit art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/27.03.2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unor dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial, făcând excepţie doar prevederile din ordonanţele guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de către Parlament.
în speţă, art. 10 din Legea nr. 80/1995 a fost abrogat prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999, iar această ordonanţă a fost la rândul său abrogată de O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit.
în aceste condiţii, nu mai are relevanţă juridică faptul că la data de 24.04.2002 prin Legea nr. 206/2002 a fost respinsă O.G. nr. 73/19999, întrucât această din urmă ordonanţă fusese deja abrogată expres şi înlocuită de noua reglementare a impozitului pe venit O.G. nr. 7/2001.
în acest sens s-a pronunţat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care prin Decizia nr. 55/4.06.2007 a admis recursul în interesul legii, stabilind că art. 10 din Legea nr. 80/1995 a fost abrogat cu caracter definitiv prin O.G. nr. 73/1999.
în afară de aceasta, prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal intrat în vigoare la 01.01.2004, se prevede în art. 1 că în materie fiscală, dispoziţiile Codului fiscal prevalează oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea, aplicându-se prevederile Codului fiscal, iar în art. 298 pct. 44 s-a prevăzut o normă de abrogare a oricăror dispoziţii contrare.
Ca urmare, nefiind cuprinse nici în Codul fiscal dispoziţii privind reducerea impozitului pe veniturile salariale ale cadrelor militare şi de poliţie, acţiunea reclamanţilor privind obligarea pârâţilor la restituirea sumelor încasate cu titlu impozit este neîntemeiată şi se impune admiterea recursurilor în baza prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
