HOTARARE CARE SA TINA LOC DE ACT AUTENTIC. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice


Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 243 din data de 05.04.2013

Prin decizia civilă nr. 243/05.04.2013, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant GDM, în contradictoriu cu recurentul intervenient în nume propriu CA și intimații pârâți PF și PV, a admise recursul declarat de recurentul intervenient în nume propriu CA; a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a constatat nulitatea absolută a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată de reclamantul GDM cu pârâții PV și PF.

A menținut celelalte dispoziții și a obligat recurentul reclamant GDM și intimații pârâți PF și PV, la plata sumei de 1340 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 679/740/2011 din 26 ianuarie 2011 la Judecătoria Alexandria, reclamantul GDM a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții PF și PV să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare – cumpărare.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la 05.06.2009 a cumpărat un imobil casă de locuit, anexe gospodărești și teren intravilan de la pârâți pentru prețul de 10.000 lei pe care i-a plătit la data încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare.

Reclamantul a arătat că a convenit cu pârâții să întocmească actele în formă autentică la sfârșitul anului, însă pârâții nu s-au prezentat pentru încheierea actului.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.

În dovedirea acțiunii reclamantul a depus chitanța din 05.06. 2009, sentința civilă nr. 1282/2008 și a solicitat proba cu interogatoriu și proba cu martorul PM, probe încuviințate.

La data de 06.05.2011, CA a formulat cerere de intervenție în interes propriu admisă în principiu prin încheierea din 12 mai 2011.

În motivarea cererii s-a arătat că în noiembrie 2010 a încheiat cu pârâții un de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2434/19.11. 2010 stabilind că cumpere casa de locuit și terenul aferent pentru prețul de 80.000 lei, plătit efectiv acestora.

S-a mai arătat că a întocmit cartea funciară pentru imobile și că deși s-a stabilit ca termen de încheiere a contractului de vânzare – cumpărare 19.01.2011 însă pârâții au refuzat să încheie actul ceea ce a condus la necesitatea notării antecontractului de vânzare – cumpărare în cartea funciară și notificarea promitenților vânzători.

Intervenientul a precizat că antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat cu reclamantul este nul fiind întocmit pro cauza și are clauză ilicită deoarece s-a urmărit împiedicarea obținerii de către el a dreptului de proprietate asupra imobilelor.

Totodată s-a arătat că imobilele se află în stăpânirea promitenților vânzători.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 266 și art. 49 Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii s-au depus în copie plângerea penală, acțiunea civilă din dosar 1095/740/2011, promisiunea de vânzare – cumpărare, notificarea pârâților, încheierea 23401/2010, schiță imobil, încheierea nr. 276/2011, C.I., rezoluția fila 58 din dosar, rezoluția 1563 P/2011 și a solicitat proba cu interogatoriu și proba cu martorul LD, probe încuviințate.

La dosar s-au depus actele aflate la notar.

Pârâții și-au însușit martorul PM.

Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea e intervenție prin care arată că pârâții neavând copii au convenit să-i vândă imobilele fiind rude și între ei existând relații bune și că a plătit prețul solicitat.

S-a mai arătat de către reclamant că a fost de bună credință și a încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare necunoscând relațiile dintre intervenient și pârâți și că acest act este anterior celui încheiat cu intervenientul.

Pârâții au depus întâmpinare prin care arată că din căsătoria cu soțul său nu au rezultat copii așa încât au ajuns la concluzia că reclamantul poate avea grijă de ei și au convenit să-i vândă casa și terenul aferent pentru un preț modic.

Din cauza unor probleme financiare pârâții au arătat că s-au împrumutat 20.000 lei de la intervenient dar acesta i-a indus în eroare și au semnat un antecontract de vânzare – cumpărare deși îi spuseseră acestuia că-i vor da casa nepotului lor.

Prin sentința civilă nr. 3446 din 14 septembrie 2011, Judecătoria Alexandria a respins, ca nefondată, acțiunea civilă având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic formulată de reclamantul GDM, în contradictoriu cu pârâții PF și PV.

A respins, ca nefondată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul CA.

A obligat reclamantul să plătească pârâților 1000 (una mie) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare a imobilului casă și teren aferent, situat în comuna N, județul T, invocând înscrisul sub semnătură privată, denumit chitanță și încheiat între reclamant și pârâți la data de 05.06.2009.

A apreciat că antecontractul încheiat între părți nu are ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului însă potrivit art. 5 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 și art. 1073 Cod Civil, partea care și-a executat obligația poate cere instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic în cazul în care cealaltă parte refuză să încheie actul.

A reținut că, în speță, pârâții sunt de acord cu încheierea actului, că nu există un refuz al acestora, așa încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege de mai sus.

De asemenea, a mai reținut că la dosar nu a fost depus certificatul de atestare fiscală, cum impun dispozițiile Legii nr. 146/1997, așa încât, și din această perspectivă, acțiunea nu poate fi admisă.

În ce privește cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul CA, a apreciat că este nefondată întrucât intervenientul nu a făcut dovada cauzei ilicite a antecontractului încheiat între reclamant și pârâți.

A reținut că actul a cărui nulitate se cere este încheiat la 05.06.2009 în timp ce convenția dintre intervenient și pârâți este încheiată la data de 19.11.2010, astfel încât, fraudarea intereselor intervenientului nu exista la data de 05.06.2009.

Cum existența cauzei ilicite, conform art. 948 pct. 4 și art. 969 Cod Civil, nu a fost dovedită și nici aspectul că reclamantul cunoștea o eventuală intenție de fraudare a intereselor intervenientului, cererea de intervenție în interes propriu a fost apreciată nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs recurentul-reclamant GDM, precum și recurentul-intervenient CA.

Prin recursul declarat de recurentul-reclamant GDM este criticată sentința, ca fiind netemeinică și nelegală, sub aspectul respingerii acțiunii.

A motivat recurentul-reclamant că refuzul privind încheierea actului de vânzare-cumpărare trebuie stabilit în raport de momentul scadenței obligației asumate de către pârâți de încheiere a actului în formă autentică ori, cel mai târziu, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată.

A mai motivat că, în mod greșit, prima instanță a reținut lipsa refuzului pârâților de a încheia actul întrucât împrejurarea că, după introducerea acțiunii, aceștia au fost de acord cu încheierea actului, nu este de natură a duce la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile admiterii acțiunii.

În drept, recursul a fost încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.

În drept, recursul a fost încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.

Prin recursul declarat de recurentul-intervenient CA este criticată sentința, ca fiind netemeinică și nelegală.

A motivat recurentul-intervenient că în mod greșit prima instanță a respins cererea de intervenție în interes propriu, deși din declarația martorului LD rezultă că antecontractul dintre recurentul-reclamant și intimații-pârâți a fost încheiat la o altă dată decât cea înscrisă în act, că a fost datat intenționat anterior, așa încât acesta este contemporan cu actul încheiat între recurentul-intervenient și intimații-pârâți la data de 19.11.2010.

Urmare a formulării cererii de strămutare a prezentului dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție a suspendat judecata până la data de 15.03.2012, cauza fiind repusă, ulterior pe rol, după respingerea cererii de strămutare.

De asemenea, recurentul-intervenient a depus copie de pe sentința civilă nr. 3780 din 03.10.2011 pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 1095/740/2011, precum și certificat eliberat de Tribunalul Gorj în același dosar.

Tribunalul, analizând recursul declarat de recurentul-intervenient CA, constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează:

Pe de o parte, prin sentința civilă nr. 3780 din 3 octombrie 2011 a Judecătoriei Alexandria, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1606 din 10 mai 2012 a Tribunalului Gorj (f. 46) s-a admis acțiunea formulată de recurentul-intervenient, în calitate de reclamant, împotriva pârâților PV și PF și s-a constatat că, între reclamant și pârâți s-a încheiat, la data de 19 noiembrie 2010, convenția de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul compus din locuință, anexe gospodărești și terenul intravilan, în suprafață de 1670 mp, situat în comuna N, județul T. Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâții PF și PV, având ca obiect constatarea nulității absolute a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 2434/19.11.2010, pentru cauză ilicită.

Această hotărâre judecătorească a intrat sub puterea lucrului judecat, bucurându-se de prezumția de validitate și regularitate, inclusiv sub aspectul vizând validitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între recurentul-reclamant CA și intimații-pârâți PV și PF.

Pe de altă parte, prin sentința recurată s-a respins cererea de intervenție pe motiv că antecontractul a fost încheiat ulterior înscrisului sub semnătură privată încheiat între recurentul-reclamant GDM și intimații-pârâți, așa încât, cauza de nulitate invocată de recurentul-intervenient, este ulterioară momentului întocmirii înscrisului sub semnătură privată.

Or, din declarația martorului LD rezultă că, în realitate, înscrisul sub semnătură privată, denumit “chitanță”;, a fost încheiat între recurentul-reclamant și intimații-pârâți în cursul anului 2011, că acest înscris i-a fost prezentat martorului, în vederea semnării, pe înscris fiind trecut, anul 2009, ca dată a întocmirii.

În mod greșit, prima instanță a înlăturat această probă, atâta timp cât aspectele relatate de martor sunt concludente, acesta indicând conținutul actului și precizând că intimata-pârâtă i-a spus că actul a fost întocmit în urmă cu 2 – 3 zile, deși era datat 2009.

În ce privește declarația martorului PM din conținutul acesteia rezultă că recurentul-reclamant a cumpărat o casă de la unchiul său – intimatul-pârât, că a plătit suma de 100 milioane lei vechi, în cursul anului 2009, însă nu face nici o referire la încheierea vreunui înscris sub semnătură privată.

Or, data întocmirii înscrisului sub semnătură privată, între recurentul-reclamant și intimații-pârâți, este esențială sub aspectul validității acestei convenții, în condițiile în care, ulterior, între intimații-pârâți și recurentul-intervenient s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare privind același imobil, iar recurentul-reclamant este nepotul intimatului-pârât.

Ca atare, neexistând motiv de înlăturare a declarației martorului LD, se va reține că înscrisul sub semnătură privată încheiat între recurentul-reclamant și intimații-pârâți este ulterior antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2434/19.11.2010, înscrisul sub semnătură privată fiind antedatat.

Totodată, se va reține cauza ilicită a convenției încheiate între recurentul-reclamant și intimații-pârâți, în scopul fraudării intereselor recurentului-intervenient și a împiedicării transmiterii dreptului de proprietate ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2434/19.11.2010.

Ca atare, potrivit art. 968 Cod Civil Vechi se va constata nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată încheiat între reclamantul GDM și pârâții PF și PV.

Pe cale de consecință, conform art. 312 alin. 1 și 3 rap. la art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă se va admite recursul declarat de recurentul-intervenient CA și se va modifica sentința recurată, în sensul considerentelor de mai sus.

În ce privește recursul declarat de recurentul-reclamant GDM, acesta este nefondat.

Reținându-se, pentru considerentele expuse în analizarea recursului declarat de recurentul-intervenient, nulitatea înscrisului sub semnătură privată încheiat între recurentul-reclamant GDM și intimații-pârâți PF și PV, pentru cauză ilicită, convenția dintre aceștia este lipsită de efecte juridice, conform art. 966 din Vechiul Cod Civil, așa încât nu mai poate constitui temei pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic. Totodată, nu se mai justifică analizarea celorlalte motive de recurs ce privesc executarea obligației, atâta timp cât convenția a fost constatată nulă.

Ca atare, potrivit art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant GDM.

În fine, reținând culpa procesuală a recurentului-reclamant și a intimaților-pârâți, conform art. 274 Cod Procedură Civilă aceștia vor fi obligați să plătească recurentului-intervenient suma de 1340 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.