Prin H.C.L. Iaşi nr. 470 din 9 decembrie 2004 s-a aprobat concesionarea terenului în suprafaţă de 93,80 m.p. situat în Iaşi,(…), către SC E.D. SRL, în vederea construirii unui imobil pentru birouri, încheindu-se contractul de concesiune nr. 146 din 22 decembrie
2004. Ulterior, dreptul de concesiune a fost intabulat conform încheierii nr. 4616 din 9 martie 2005, iar la data de 10 noiembrie 2005 a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 4336.
Corect a apreciat prima instanţă că prin încheierea contractului de concesiune, prin întabularea acestuia şi prin demersurile parţial finalizate efectuate în vederea îndeplinirii scopului concesiunii. H.C.L. nr. 470 din 9 decembrie 2004 a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice; nemaiputând fi revocată de cătrc emitent conform art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
in măsura în care autoritatea administrativă emitentă susţine caracterul nelegal al propriei hotărâri, astfel precum se arată în cercrea de recurs, pentru nercspectarca dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 50/1991, are deschisă calca unei acţiuni în anulare, adresată instanţei de judecată, dar nu mai poate proceda la revocarea hotărârii.
Nici nercspectarea de către beneficiarul concesiunii a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 50/1991 nu justifică revocarea H.C.L., atât timp cât aceasta a intrat în circuitul civil.
Aspectele invocate de cătrc recurenta-intervenientă cu privire la situarea reală şi adresa terenului şi ocuparea acestuia de către SC E.D. SRL nu se subscriu obiectului cererii cum corect instanţa a fost învestită, în limitele căruia se impune a se verifica dacă
H.C.L. în discuţie putea fi revocată sau nu, putând fi analizate în cadrul cererii de anulare a respectivei H.C.L.
C.A. laşi, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 388/C.A. din 8 septembrie 2008
Notă: sintagma „intrare în circuitul civil” ridică prima problemă: ce înseamnă exact acest lucru? în ce ne priveşte, credem că nu este cazul să lărgim această noţiune mai mult decât semnificaţia ei efectivă: circuitul civil este sinonim cu comerţul; a spune deci că dreptul creat de act (iar nu actul însuşi) a intrat în circuitul civil echivalează cu a susţine că dreptul în cauză a fost tranzacţional, deci că a făcut obiectul unei operaţiuni patrimoniale. Concluzia corectă pe care ar trebui să o desprindem din această idee ar fi aceea că ipoteza legală de irevocabilitate prevăzută de art. I alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stabileşte doar un caz de irevocabilitate, dar nu şi singurul. Pe de altă parte însă, comoditatea unor instanţe care forţează litera textului numai pentru siguranţa de a se afla într-o ipoteză de irevocabilitate legală (iar nu jurisprudenţială) duce la rezultate hazardate, uneori hilare, alteori cu consecinţe chiar asupra fondului litigiului:
Se susţine că o diplomă universitară a intrat în circuitul civil. Mai mult, se nuanţează poziţia: „intrarea” se produce numai prin exerciţiul efectiv al profesiei, deci este posibil ca, in concreto, diploma să nu fi intrat în circuitul civil încă. în realitate, |)e de o parte se confundă circuitul juridic, în care un act „intră” o dată cu producerea efectelor sale (momentul comunicării, în ipoteza actelor administrative individuale) cu circuitul civil, noţiune cu o sferă mai restrânsă, şi în care pot intra numai acte juridice cu efecte patrimoniale. Ne întrebăm, oare nu era mai simplu şi mai onest ca instanţa să considere că diploma este irevocabilă întrucât a creat în favoarea destinatarului un drept subiectiv în care acesta s-a încrezut cu bună-credinţă astfel încât, în baza dreptului la stabilitate de care trelxjie să se bucure cetăţenii, diploma a devenit irevocabilă? Desigur, în această ipoteză la baza soluţiei ar fi stat un principiu, iar nu un text legal (art. 1 alin. (6) mai sus citat).
De remarcat, în această speţă, şi viziunea bizară a instanţei care arată că, în termenul de un an, actul poate fi atât atacat în administrativ de către organul emitent, cât şi revocat de acesta. Desigur, susţinerea este favorabilă principiului stabilităţii situaţiilor legal dobândite (căci după trecerea termenului de un an actul devine intangibil) însă, practic, ea nu se justifică întrucât, dacă ar fi aşa, atunci fără îndoială că o acţiune în contencios introdusă de emitent ar fi întotdeauna respinsă ca lipsită de interes (de vreme ce acesta poate revoca singur actul în cauză).
În această speţă situaţia, această distincție alterează soluţia pe fond. Astfel, actul în cauză produce efecte patrimoniale, însă nici acesta nu poate „intra în circuitul civil” pentru simplul fapt că stă la baza administrării domeniului public. Or, cele două noţiuni se exclud: un bun fie este în circuitul civil, fie în domeniul public. Iar importanţa practică a problemei depăşeşte barierele limbajului: actele administrative emise cu privire la domeniul public sunt esenţialmente revocabile, pentru interes public şi cu efecte pentru viitor. în consecinţă, într-o speţă ca prezenta, actul nici nu a intrat în circuitul civil, nici nu este irevocabil. Se poate susţine însă că, întrucât în urma încheierii contractului de concesiune, particularul a dobândit un drept subiectiv, cum nu există niciun interes public care să justifice revocarea, aceasta este ilegală (in concreto).
