Prin hotărârea nr. 93/2005 Consiliul local Tâmăvcni a dispus, la art. 1, aprobarea reorganizării bibliotecii municipale Târnăveni „(…) cu următoarea structură: Biblioteca municipală şi Biblioteca de copii şi tineret – ca bibliotecă specializată. (2) Se aprobă structura organizatorică a Bibliotecii municipale şi a Bibliotecii Tineret şi Copii … ”, iar la art. 2 din H.C.L. se prevede că cu aducerea la îndeplinire a hotărârii este însărcinat intimatul Primarul municipiului Târnăveni.
Instanţa de fond a apreciat că hotărârea intimatului Consiliu local Târnăveni nu ar putea fi anulată dcoarccc ea a fost adoptată conform dispoziţiilor legal formale, aşa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 215/2001 (condiţii de cvorum, de vot etc.).
Instanţa de recurs constată că argumentul instanţei de fond. în raport cu motivele de fapt şi de drept invocate de reclamantul – recurent, nu este suficient.
în accst sens, art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. în forma redactată de la data introducerii acţiunii, prevedea că prin actul administrativ sc înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică in vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice Accst text trebuie coroborat. în contcxtul cauzei de faţă. cu art. 2 lit. a) din acelaşi act normativ, în aceeaşi redactare temporală (de la data introducerii acţiunii), care prevedea că prin persoană vătămată sc înţelege „orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative (…)
După cum sc observă, legiuitorul nu limitează dreptul persoanei, pretins vătămate, de a ataca doar sub aspectul formal actclc normative, cum este şi ccl supus judecăţii, respectiv H.C.L. nr. 93/2005, ci şi însăşi „fondul” acestci hotărâri, adică dispoziţia concretă considerată a fi vătămătoare, in cazul de faţă, de către recurent.
Din această perspectivă, instanţa reţine că Hotărârea nr. 93/2005 a Consiliului local Târnăveni, fiind un act administrativ cu caractcr normativ, poate face obiectul unei acţiuni tipice contenciosului administrativ chiar şi în ce priveşte fondul acesteia, aşa cum şi-a formulat acţiunea reclamantul-recurent.
Cea de a doua condiţie esenţială pentru admisibilitatea acţiunii, aşa cum s-a relevat mai sus [art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004J, este ca actul administrativ în cauză să fie de natură a vătăma un drept subiectiv sau un interes legitim al reclamantului-recurent.
Recurentul a precizat anterior în ce constă vătămarea drepturilor sale.
Instanţa reţine, în sensul că reclamantul – recurent justifică existenţa aparentă a vătămării unui drept sau interes legitim, decizia nr. 648/R din 26 septembrie 2006, dată în prezenta cauză de Curtea de Apel Târgu Mureş, şi prin care a fost admis recursul reclamantului N.G., casată sentinţa nr. 585 din 29 martie 2006 a Tribunalului Mureş şi trimisă spre rejudecare cauza aceleiaşi instanţe (rcjudecare finalizată prin sentinţa rccurată de reclamant şi a cărui recurs este spre soluţionare).
în decizia mai sus-menţionată se precizează în mod clar că instanţa constată că reclamantului i-a fost adusă o vătămare, chiar dacă nu materială. în sensul că acesta şi-a păstrat drepturile salariale, ccl puţin una morală, care vizează prestigiul acestuia în cadrul instituţiei.
Sigur, această vătămare a dreptului recurentului, prin actul administrativ normativ atacat, este demonstrată de recurent şi pentru faptul că prin scindarea Bibliotecii municipale Tâmăveni din cauză că a scăzut personalul sub 7 angajaţi, recurentul nu mai este îndreptăţit la a mai primi indemnizaţia de conducere. în condiţiile în care înainte de scindarea celor două biblioteci. Biblioteca municipală Tâmăveni avea peste 7 angajaţi şi. deci, reclamantul în calitatea de conducător al acestei instituţii publice era îndreptăţit la indemnizaţia de conducere.
După analizarea admisibilităţii acţiunii introductive de instanţă, stabilind că acţiunea este admisibilă, instanţa va analiza temeinicia accsteia.
Temeiul legal al dispunerii scindării Bibliotecii Municipale Tâmăveni este Legea bibliotecilor, respectiv Legea nr. 334/2002.
Aşa cum rezultă din conţinutul H.C.L. nr. 93/2005, relevat mai sus. în fapt reorganizarea dispusă a vizat crearea unei noi biblioteci, denumită „Biblioteca de copii şi tineret – ca bibliotecă specializată”.
Din conţinutul actului normativ atacat nu rezultă în ce mod asigură caracterul de bibliotecă specializată nou înfiinţatei „Biblioteci de copii şi tineret”, cu atât mai mult cu cât art. 62 lit. f) din Legea nr. 334/2002 impune ca la nivelul unui municipiu să existe o filială specializată pentru copii, tineret şi adulţi cu fond enciclopedic.
Oportunitatea actului administrativ normativ trebuie apreciată în contextul în care în mod imperativ legiuitorul prevede existenţa unei filiale a Bibliotecii municipale Tâmăveni destinată copiilor şi tineretului.
Or, adresa cu nr. 76 din 24 februarie 2006 a Bibliotecii judeţene M.. bibliotecă publică ce are rolul coordonării bibliotecilor publice de pe raza judeţului, relevă că fosta secţie pentru copii a bibliotecii municipale din Tâmăveni avea un fond enciclopedic, astfel că nu era întrunită condiţia impusă de art. I lit. d) din Legea nr. 334/2002.
Intr-adevăr, art. 1 lit. e) din Legea nr. 334/2002 prevede textual că biblioteca publică este „(…) de tip enciclopedic pusa in slujba unei comunităţi locale sau judeţene
Cum „Biblioteca de copii şi tineret” nu are un fond de carte „specializat”, ci unul de tip enciclopedic, aşa cum precizează Biblioteca Judeţeană M, şi cum existenţa unei filiale la nivelul municipiului a unei secţii de copii şi tineret, respectiv adulţi, este obligatorie, instanţa constată că măsura adoptată de intimatul Consiliul local Tâmăveni nu este una oportună, iar scindarea dispusă prin actul administrativ normativ atacat este nu numai netemeinică, dar şi nelegală.
Pe cale de consecinţă, instanţa va dispune anularea Hotărârii consiliului local Tâmăveni cu nr. 93 din 11 noiembrie 2005.
C.A. Târgu Mureş, s. com., cont. adm. şi fisc., decizia nr. 123/R din 12 februarie 2008
