Hotărârea Consiliului Local de reglementare a regimului sancţionator al activităţii de taximetrie. Nelegalitate Acte ale autorităţilor publice


Sunt nelegale reglementările privind transportul de persoane în regim de şi de închiriere, în măsura în care adaugă prevederi noi ce contravin celor existente în Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere şi respectiv O.G. nr. 2/2007 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Decizia nr. 174/C.A./21.05.2007

Tribunalul Iaşi a admis în parte cererea formulată de reclamantul Asociaţia „Camera Naţională a Taximetriştilor din România” – Filiala Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Iaşi şi a dispus anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local Iaşi nr. 146/22.05.2006 cu privire la dispoziţiile art. 1, art.2, art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 alin. 4 şi art.8.

S-a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, „prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale (…) se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate în care acestora li s-au stabilit atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi sau hotărâri ale Guvernului”.

Contravenţiile referitoare la transportul în regim de taxi şi modul lor de sancţionare sunt reglementate în art. 5 din Legea nr. 38/2003, iar măsurile complementare de suspendare şi anulare a autorizaţiei taxi, în art. 56 alin. 1 din acelaşi act normativ.

Astfel, în situaţia în care, prin lege, sunt stabilite contravenţiile şi măsurile complementare cu privire la modul de efectuare a activităţii de taximetrie, adoptarea art. 1, 2, 3, 4 din Hotărârea Consiliului Local nr. 146/2006 apare ca o încălcare a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

De asemenea, art. 31 alin. 4 din Legea nr. 38/2003 stabileşte obligaţia de montare şi demontare aa indicatorului marcat detaşabil pe portierele din spate ale autovehiculului, în sarcina persoanelor desemnate de autoritatea administraţiei publice locale astfel încât sancţionarea contravenţională a proprietarului sau utilizatorului autoturismului pentru neîndeplinirea acestei obligaţii (art. 2 lit. B din H.C.L. nr. 146/2006) apare drept nelegală.

În capitolul 2 din Legea nr. 38/2003 sunt prevăzute vondiţiile şi documentaţia necesară obţinerii autorizaţiei pentru transport de persoane sau bunuri în regim de maxi taxi, autorităţile administraţiei publice locale neputând adăuga la lege nici cu privire la condiţii, nici cu privire la această documentaţie, motiv pentru care sunt nelegale şi art. 6, 7 alin. 4 şi art. 8 din Hotărârea Consiliului Local Iaşi nr. 146/2006.

Art. 37 din Legea nr. 38/2003 stabileşte organele de control autorizate a efectua controlul taxiurilor în ceea ce priveşte respectarea prevederilor legale, adoptarea art. 8 din Hotărârea Consiliului Local nr. 146/2006 negăsindu-şi justificare şi finalitate în această situaţie.

Instanţa consideră că art. 5 şi art. 7 alin. 1, 2, 3 şi 5 din actul administrativ atacat, respectă prevederile legale în materie, primul cuprinzând constatări referitoare la consecinţele luării măsurii de suspendare a autorizaţiei de transport, atât în cazul operatorului de transport, cât şi în cel al taximetristului, consecinţe ce reprezintă concluzia logică a dispoziţiilor Legii nr. 38/2003, iar cel de-al doilea fiind de natură a organiza, la nivel local o modalitate unitară şi eficientă de aplicare a legii şi de prevenire, în acelaşi timp, a conduitei de încălcare a acesteia.

Curtea a respins recursul promovat în cauză, întrucât corect a reţinut instanţa de fond faptul că modificările şi completările operate de Hotărârea Consiliului Local Iaşi nr. 146/2006 la Hotărârea Consiliului Local nr. 588/2003 privind unele reglementări în transportul de persoane şi bunuri în regim de taxi şi în regim de închiriere, sunt de natură a adăuga prevederi noi şi care contravin celor existente în Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, fapt ce vine în contradicţie cu art. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Ori, împrejurarea evocată prin motivele de recurs, a existenţei unor abateri de la prevederile legale existente în Legea nr. 38/2003 putea fi remediată prin exercitarea unei supravegheri mai intense a acestei activităţi, prin organele abilitate şi a aplicării sancţiunilor deja existente, prin adăugarea la lege a noi sancţiuni neavând loc oricum o reducere automată a eventualelor nereguli.