– Legea nr. 340/2004
– Legea nr. 554/ 2004
– Legea nr. 188/1999: art. 72 alin. 1 lit. a) şi b)
– Legea nr. 130/1996: art. 12
– O.G. nr. 6/2007
– O.G. nr. 7/2008
Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996, prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
în conformitate cu dispoziţiile art. 72 alin. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, se reglementează posibilitatea autorităţilor şi instituţiilor publice de a încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale sau cu reprezentanţii acestora, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, sănătatea şi securitatea muncii, şi nu acordarea unor drepturi salariale care nu sunt prevăzute de lege.
(Decizia nr. 511 din 23.02.2009, Secţia a VUI-a administrativ şi fiscal)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 12461/3/2008, reclamantul Prefectul Judeţului Ilfov a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al oraşului Buftea, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a hotărârii nr. 90/30.11.2007, adoptată de Consiliul Local al oraşului Buftea, privind aprobarea contractului/acordului colectiv de muncă al personalului contractual şi al funcţionarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin aprobarea contractului/acordului colectiv de muncă, pârâtul a hotărât acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la drepturile salariate ce se cuvin personalului contractual din sectorul bugetar sau funcţionarilor publici (O G. nr. 6/2007 şi O G. nr. 9/2008), după cum urmează: sporul de până la 15% pentru personalul ce lucrează în condiţii grele sau periculoase, sporul de 5% pentru personalul care lucrează la aparatele de multiplicat, sporul de 15% pentru personalul care lucrează efectiv la tehnica de calcul, centrale telefonice şi arhivă, sporul de fidelitate diferenţiat pe tranşe de vechime, sporul de până la 15% pentru personalul care desfăşoară lucru sistematic cu publicul, sporul de 10%, pentru condiţii de muncă penibile, sporul de confidenţialitate pentru personalul care deţine date confidenţiale sau care este obligat la confidenţialitate prin acte normative care îi reglementează activitatea, sporul de până la 25% pentru personalul care lucrează în astfel de condiţii, în care s-ar putea exercita presiuni care să conducă la încălcarea unor prevederi legale [art. 16 lit. c)-j),] drepturile lunare pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii, drepturile lunare pentru îmbunătăţirea condiţiilor la locul de muncă.
Reclamantul a susţinut că, prin hotărârea adoptată, au fost încălcate dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, conform cărora prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
De asemenea, reclamantul a menţionat că atât contractul colectiv de muncă, dar şi acordul trebuiau încheiate cu primarul, care are calitatea de angajator, iar nu cu consiliul local.
în drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 340/2004, Legii nr. 554/ 2004, OG. nr.6/2007, O.G. nr. 7/2008, Legii nr. 188/1999, Legea nr. 130/1996, precum şi pe orice alte dispoziţii incidente în cauză.
Prin întâmpinarea formulată la data de 30.04.2008, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că verificarea legalităţii contractelor colective de muncă este de competenţa Direcţiei Judeţene de Muncă şi Protecţie Socială, că sancţiunea cuprinderii unor clauze nelegale este aceea a neînregistrării contractului, or, în cazul contractului/acordului aprobat prin hotărârea nr. 90/30.11.2007 a Consiliului Local al oraşului Buftea, nu s-a formulat nicio obiecţie privind conţinutul acestuia şi a fost înregistrat sub nr. 798/18.03.2008.
De asemenea, s-a arătat că acordarea drepturilor cuprinse în contract/acord angrenează prevederi ale bugetului local, astfel că aceste sume trebuiau să fie aprobate de consiliul local, care a desemnat prin hotărâre pe primar pentru a semna contractul/acordul, acesta fiind încheiat între Primar şi Sindicat.
Prin încheierea din data de 30.05.2008, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a Primarului oraşului Buftea şi a personalului din cadrul aparatului de specialitate al Primarului oraşului Buftea, în temeiul art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2620/
10.10.2008 prin care a dispus admiterea acţiunii în parte şi anularea parţială a hotărârii Consiliului Loca! Buftea nr. 90/30.11.2007.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin hotărârea Consiliului Local al oraşului Buftea nr. 90/2007 a fost aprobat contractul/acordul colectiv de muncă al personalului (contractual şi funcţionarii publici) din cadrul aparatului de specialitate al Primarului oraşului Buftea.
în privinţa prevederilor referitoare la sporurile stabilite pentru funcţionarii publici, instanţa a apreciat că sunt parţial nelegale.
Dispoziţiile din O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, nu reglementează sporul de până la 15% pentru personalul ce lucrează în condiţii grele sau periculoase, sporul de 5% pentru personalul care lucrează la aparatele de multiplicat,sporul de 15% pentru personalul care lucrează efectiv cu tehnica de calcul, centrale telefonice sau arhivă, sporul de fidelitate pe tranşe de vechime, sporul de până la 15% pentru personalul care desfăşoară lucru sistematic cu publicul, sporul de 10% pentru condiţii de muncă penibile, sporul de până la 25% pentru personalul care lucrează în astfel de condiţii în care s-ar putea exercita presiuni care să conducă la încălcarea unor prevederi legale.
Sporul de confidenţialitate de până la 15% este acordat, în baza art. 15 alin. 1 funcţionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, precum şi funcţionarilor publici din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcţiilor subordonate ministrului delegat pentru comerţ din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, Consiliului Legislativ, iar funcţionarii publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului nu se încadrează în categoriile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Prin urmare, tribunalul a reţinut că, în privinţa funcţionarilor publici din aparatul de specialitate al primarului, sporurile acordate prin art. 16 lit. c)-j) din acordul colectiv de muncă aprobat prin hotărârea Consiliului Local Buftea nr. 90/30.11.2007 sunt nelegale.
Referitor la prevederile acordului privind drepturile lunare pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii (acoperirea unei părţi din cheltuielile cu investigaţii şi tratamente medicale, acoperirea unei părţi din cheltuielile cu hrana) şi drepturile lunare pentru îmbunătăţirea condiţiilor la locul de muncă (acoperirea unei părţi din cheltuielile cu ţinuta decentă), tribunalul a reţinut că sunt legale, întrucât dispoziţiile art. 72 alin. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999 statuează în mod expres asupra posibilităţii încheierii acordurilor colective cu privire la aceste măsuri.
în ceea ce priveşte dispoziţiile privind sporurile prevăzute în contractul colectiv de muncă pentru personalul salariat, tribunalul a apreciat că sunt legale, pentru următoarele considerente: sporul de 15% pentru personalul care lucrează în condiţii deosebite, grele sau periculoase a fost stabilit cu respectarea dispoziţiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, în care se stipulează în mod expres că, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariaţii instituţiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţiile legale.
Potrivit art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007-2010, nr. 2845/2006, se stabileşte un spor pentru condiţii de muncă grele, periculoase sau penibile de minim 10%, astfel că negocierea peste acest prag este posibilă.
Sporul de 10% pentru condiţii de muncă penibile prevăzut în art. 161 lit. h) al contractului a fost stabilit în conformitate cu art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic, cuantumul acestuia reprezentând chiar limita minimă prevăzută de textul criticat.
în privinţa celorlalte sporuri reclamate ca nelegale, s-a reţinut că nu sunt reglementate de vreo dispoziţie legală, însă este lipsită de fundament critica de nele-galitate a reclamantului, întrucât dispoziţiile art. 41 alin. ultim din Contractul colectiv de muncă unic statuează asupra posibilităţii negocierii şi a altor categorii de sporuri prin contracte colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi şi unităţi.
în concluzie, tribunalul a constatat că prevederile contractului criticate de reclamant sunt parţial nelegale, în privinţa sporurilor acordate doar funcţionarilor publici prin art. 16 lit. c)-j), astfel că a dispus anularea hotărârii Consiliului Local al oraşului Buftea nr. 90/30.11.2007, doar în privinţa acestor sporuri.
împotriva sentinţei civile nr. 2620/10.10.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul, susţinând că în mod eronat instanţa de fond a reţinut ca fiind legale sporurile stabilite pentru funcţionarii publici şi prevăzute în contract la art. 16 pct. 9 – drepturile lunare speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii – şi la art. 16 pct. 10 -drepturile lunare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, precum şi sporurile prevăzute în contractul colectiv de muncă pentru personalul contractual.
în motivarea recursului s-a arătat că acordarea sporurilor menţionate la art. 16 lit. c)-j), pentru personalul contractual este nelegală, întrucât ele exced drepturilor băneşti cuvenite atât funcţionarilor publici, cât şi personalului contractual din sectorul bugetar, conform O G. nr. 6/2007 şi O G. nr. 10/2007.
De asemenea, au fost invocate dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, care prevăd că prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
Referitor la drepturile lunare pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii, drepturile lunare pentru îmbunătăţirea condiţiilor la locul de muncă, recurentul a criticai hotărârea instanţei de fond, arătând că dispoziţiile art. 72 alin. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici prevăd încheierea unor acorduri între autorităţi şi instituţii publice cu reprezentanţii funcţionarilor publici, care să cuprindă măsuri referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă (de ex.: condiţii mai bune de muncă, mai sigure), constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiiloi la locul de muncă, iar nu acordarea de sporuri pentru acoperirea unei părţi dir cheltuielile cu ţinuta decentă, pentru investigaţii şi tratamente medicale sau cheltuiel de hrană.
Referitor la faptul că Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Ilfov e înregistrat contractul colectiv de muncă al personalului contractual şi funcţionariloi publici din cadrul aparatului de specialitate al Primarului oraşului Buftea, recurentul e susţinut că nu are nicio relevanţă juridică în ceea ce priveşte legalitatea convenţiei atâta timp cât aceasta încalcă prevederile legale.
în concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei, iar pe fond anularea hotărârii Consiliului Local Buftea nr. 90/2007.
Intimaţii Primarul oraşului Buftea şi Sindicatul Liber din Administraţia Publică Locală a oraşului Buftea, în calitate de reprezentant al personalului din cadrul aparatului de specialitate al primarului, au formulat întâmpinare, prin care au invocat inadmisibilitatea recursului, având în vedere că recurentul, contrar dispoziţiilor art. 294 alin. 1 coroborat cu art. 316 C. pr. civ., a modificat obiectul cererii, solicitând anularea hotărârii nr. 90/2007 a Consiliului Local Buftea, în condiţiile în care prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea parţială a acestei hotărâri.
Pe fond, intimaţii au susţinut că recurentul nu motivează în mod clar şi în temeiul căror acte normative, care sunt considerentele pentru care critică sentinţa civilă nr. 2620/10.10.2008, că, în conformitate cu prevederile art. 25-27 din Legea nr. 130/1996, republicată, controlul legalităţii contractelor colective de muncă (mai precis a clauzelor negociate) este de competenţa Direcţiei Judeţene de Muncă şi Protecţie Socială, iar sancţiunea cuprinderii unor clauze nelegale este aceea a neînregistrării contractului.
Prin urmare, s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Conform dispoziţiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare, însă prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
în mod eronat instanţa de fond a interpretat şi aplicat aceste dispoziţii legale, reţinând că prevederile art. 16 lit. c)-j) din contractul/acordul colectiv de muncă, aprobat prin hotărârea Consiliului Local Buftea nr. 90/30.11.2007, sunt legale în privinţa personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului.
Astfel, prin O.U.G. nr. 24/2000 este reglementat sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, iar prin O G. nr. 6/2007 sunt prevăzute drepturile salariate, precum şi alte drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariate ce se acordă în anul 2007.
în condiţiile în care atât drepturile ce pot fi acordate funcţionarilor publici şi personalului contractual din instituţiile publice, cât şi cuantumul acestora, sunt stabilite prin dispoziţii legale, este nelegală, prin prisma dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996, negocierea prin contracte colective de muncă a unor clauze referitoare la acordarea unor drepturi şi sporuri cum sunt cele prevăzute la art. 16 lit. c)-j) din contractul/acordul aprobat prin hotărârea Consiliului Local Buftea nr. 90/30.11.2007.
Acest argument de nelegalitate a fost reţinut de instanţa de fond în privinţa funcţionarilor publici din aparatul de specialitate al primarului şi nu există nicio raţiune pentru a nu fi aplicabil şi în cazul personalului contractual, care beneficiază de un sistem de salarizare stabilit tot prin dispoziţii legale, respectiv prin O.U.G. nr. 24/2006.
Prin urmare, este întemeiată critica recurentului ce vizează greşita reţinere de către instanţa de fond a legalităţii prevederilor cuprinse în art. 16 lit. c)-j) din contractul/acordul colectiv de muncă, aprobat prin hotărârea Consiliului Local Buftea nr. 90/30.11.2007, în ceea ce priveşte personalul contractual din aparatul de specialitate al primarului.
Referitor la drepturile lunare speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii şi drepturile lunare pentru îmbunătăţirea condiţiilor la locul de muncă, se
constată că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că sunt legale, în temeiul dispoziţiilor art. 72 alin. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999, art. 171 alin. 2 C. muncii şi art. 5 lit. n) din Legea nr. privind sănătatea şi securitatea muncii.
Astfel, dispoziţiile art. 72 alin. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, reglementează posibilitatea autorităţilor şi instituţiilor publice de a încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la: constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, sănătatea şi securitatea în muncă.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că acordurile pot viza numai măsuri privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, sănătatea şi securitatea în muncă, în condiţiile legii, nu şi acordarea unor drepturi sau sporuri salariale care exced dispoziţiilor legale prin care este stabilit sistemul de salarizare al funcţionarilor publici.
Nici dispoziţiile art. 171 alin. 2 C. muncii sau dispoziţiile art. 5 lit. n) din Legea nr. 319/2006, invocate de instanţa de fond, nu pot conduce la o altă concluzie, întrucât ele vizează obligaţia angajatorului de a adopta măsuri referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă, iar nu de a stabili alte drepturi salariale decât cele reglementate de lege.
Este neîntemeiată susţinerea intimaţilor, în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 25-27 din Legea nr. 130/1996, republicată, controlul legalităţii contractelor colective de muncă (a clauzelor negociate) este de competenţa Direcţiei Judeţene de Muncă şi Protecţie Socială.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. 2 şi art. 26 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se depun şi se înregistrează la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, iar în cazurile în care acestea au fost încheiate cu încălcarea prevederilor art. 13 (obligaţia de a se preciza unităţile în cadrul cărora sunt aplicabile clauzele negociate), părţile nu fac dovada îndeplinirii cerinţelor de reprezentativitate şi nu sunt semnate de toţi reprezentanţii părţilor la negociere, nu vor fi înregistrate.
Competenţa de a constata nulitatea clauzelor contractuale revine instanţei judecătoreşti competente, la cererea părţii interesate, împrejurare reglementată expres de dispoziţiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996.
Prin urmare, faptul că la momentul înregistrării contractului/acordului colectiv de muncă aprobat prin hotărârea Consiliului Local Buftea nr. 90/30.11.2007 nu s-au formulat obiecţiuni privind conţinutul acestuia nu prezintă nicio relevanţă în acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii parţiale, promovată de prefect, în exercitarea controlului de legalitate prevăzut de art. 24 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului.
Nu poate fi reţinută nici susţinerea referitoare la inadmisibilitatea recursului, prin raportare la prevederile art. 294 alin. 1 coroborat cu art. 316 C. pr. civ., având în vedere că toate criticile invocate de recurent vizează nulitatea parţială a hotărârii Consiliului Local Buftea nr. 90/30.11.2007, fiind reiterate argumentele de nelegalitate cuprinse în cererea de chemare în judecată având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a hotărârii contestate.
Prin cererea de recurs nu au fost criticate ca nelegale şi alte prevederi ale contractului/acordului decât cele ce au făcut obiectul judecăţii în faţa instanţei de fond, astfel că nu se poate susţine că, în recurs, a fost schimbat obiectul cererii de chemare în judecată.
în concluzie, pentru considerentele de fapt şi de drept evidenţiate, în temeiul art. 312 alin. 3 şi al art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea va dispune admiterea recursului,
modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată şi anulării în parte a hotărârii nr. 90/2007 adoptată de Consiliul Local Buftea, în privinţa tuturor dispoziţiilor criticate pentru nelegalitate de către reclamant.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
