Cât priveşte condiţia „pagubei iminente”, aceasta nu poate fi pusă la îndoială, în condiţiile în care prin punerea în a actului administrativ atacat, prin care li se solicită plata suplimentară pentru suma de aproximativ 40.000 lei, reclamantei i se creează un prejudiciu material.
C.A. Oradea, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 88/CA/R/08.02.2010
Constată că, prin sentinţa nr. 556/CA din 14.08.2009, Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de reclamanta (…) U.E.H.B. SRL O. împotriva pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului
B. – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 499/09.06.2009 emisă de pârâtă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei formulate împotriva acestui act administrativ, sub condiţia plăţii unei cauţiuni în cuantum de 3.500 lei în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, analizând cererea de suspendare prin prisma celor reţinute, instanţa a constatat că aceasta este întemeiată şi a admis-o pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 499/09.06.2009 referitoare la obligaţiile de plată suplimentare aferente obligaţiilor fiscale, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia achitării sumelor de: 21.751 lei impozit pe profit stabilit suplimentar; 8.299 lei majorări de întârziere; 2.651 lei TVA stabilit suplimentar; 355 lei majorări de întârziere; 1.052 lei impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice.
La decizie s-a anexat Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 74070/
09.06.2009 împreună cu anexe.
împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară
instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Prin prisma dispoziţiilor legale invocate, instanţa a reţinut că reclamanta, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, respectiv decizia de impunere, contestaţia împotriva dcciziei de impunere, a făcut dovada existenţei în prezenta cauză a condiţiilor imperative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Pentru aceste considerente, în cauză s-a conturat îndeplinirea condiţiei „cazului bine justificat” definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acea împrejurare legată de starea de fapt şi de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Analizarea acestor aspecte urmează a se realiza în cadrul acţiunii de fond, dar textul cere ca împrejurările de fapt şi de drept să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Cât priveşte cea de-a doua condiţie, anume aceea a „pagubei iminente”, instanţa a reţinut că aceasta nu poate fi pusă la îndoială, în condiţiile în care prin punerea în executare a actului administrativ atacat, prin care li se solicită plata suplimentară pentru suma de aproximativ 40.000 lei, reclamantei i se creează un prejudiciu material.
Pentru cele ce preced, instanţa, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind întemeiată cererea reclamantei, a admis-o şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 499/09.06.2009 emise de pârâtă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei formulate împotriva acestui act administrativ, sub condiţia plăţii unei cauţiuni în cuantum de 3.500 lei în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice B., solicitând modificarea ci în sensul respingerii cererii de suspendare.
Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului declarat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi întemeiată.
Verificând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu conform art. 304 raportat la art. 306 C. proc. civ., pe baza materialului şi lucrărilor din dosar, curtea constată că accasta este temeinică şi legală.
Având în vedere prevederile art. 215 din O.G. nr. 92/2003 potrivit cărora „instanţa competentă poate suspenda executarea, în baza Legii nr. 544/2004, dacă se depune o cauţiune …”, faţă de prevederile Legii nr. 554/2004, art. 14 alin. (1) care stipulează că „în cazuri bine jus
tificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”, instanţa de recurs apreciază că în speţă este îndeplinită atât condiţia existenţei cazului bine justificat, existând o îndoială serioasă asupra legalităţii acestui act de control, cât şi condiţia iminenţei producerii unei pagube prin plata acestor obligaţii fiscale asupra cărora există o îndoială sub aspectul legalităţii datorării lor.
Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, urmând ca, în baza art. 312 raportat la art. 316 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
Notă: „După o analiză a noţiunii de prejudiciu, putem spune că acesta desemnează, la fel ca în cazul răspunderii civile delictuale, orice încălcare a unui drept care are o valoare patrimonială
Prejudiciul viitor trebuie să fie şi previzibil, adică cert, ca şi în terminologia consacrată în materia răspunderii civile, sigur că se va produce, chiar dacă nu se poate aprecia exact cuantumul întinderii sale. Un prejudiciu incert ce se va produce nu permite solicitarea măsurii urgente a suspendării actului administrativ atacat.
Cu privire la forma pe care o poate îmbrăca prejudiciul, acesta poate fi material, efectiv, cât şi procesual, adică de natură a pune partea vătămată reclamanta, din punct de vedere procedural, în litigiul de fond, într-o situaţie dezavantajoasă, cum ar fi, spre exemplu, crearea unei situaţii juridice noi prin executarea actului administrativ, prin generarea în viitor a unor drepturi inexistente la momentul plângerii prealabile care să determine reclamantul la adoptarea unor poziţii procesuale care să ducă la extinderea cadrului procesual şi faţă de terţii care ar putea fi beneficiari ai actului atacat”
Vezi și alte spețe de contencios administrativ:
|
/**/
Comentarii despre Iminenţa producerii unei pagube prin plata unor obligaţii fiscale asupra cărora există îndoială sub aspectul legalităţii datorării lor
function JCommentsInitializeForm()
{
var jcEditor = new JCommentsEditor(‘comments-form-comment’, true);
jcEditor.addButton(‘img’,’Image’,’Introduceţi adresa completă URL a imaginii’);
jcomments.setForm(new JCommentsForm(‘comments-form’, jcEditor));
}
if (window.addEventListener) {window.addEventListener(‘load’,JCommentsInitializeForm,false);}
else if (document.addEventListener){document.addEventListener(‘load’,JCommentsInitializeForm,false);}
else if (window.attachEvent){window.attachEvent(‘onload’,JCommentsInitializeForm);}
else {if (typeof window.onload==’function’){var oldload=window.onload;window.onload=function(){oldload();JCommentsInitializeForm();}} else window.onload=JCommentsInitializeForm;}
