Implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita. Incetarea executarii – art 134 alin 1 din Codul de procedura fiscala.


Potrivit art. 134 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, dacă organul de constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa analitică pe plătitori.

În raport de aceste dispoziţii legale, se constată că organul administrativ-fiscal de executare silită avea obligaţia legală de a proceda din oficiu la încetarea executării silite la împlinirea termenului de prescripţie, independent de existenţa unei hotărâri judecătoreşti care să dispună în acest sens.
Astfel, atâta timp cât legiuitorul a instituit în sarcina organului de executare o obligaţie legală de a proceda la încetarea executării silite la împlinirea termenului de prescripţie, iar recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie din oficiu şi cu bună-credinţă, ci doar ca urmare a pronunţării unei hotărâri judecătoreşti în acest sens, nu se poate concluziona că aceasta a fost obligată în mod neîntemeiat de către instanţa de fond la plata cheltuielilor de judecată pricinuite contestatorului.

Dosar nr.12386 /211/2011
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

 DECIZIA CIV ILĂ Nr. Şedinţa publică de la Completul compus din: PREŞEDINTE
Judecător Judecător Grefier

S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA împotriva sentinţei civile nr. pronunţată în dosar nr. /2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, privind şi pe intimatul, având ca obiect contestaţie la executare.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, atât la prima cât şi la cea de a doua strigare a cauzei se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanţa apreciază că există suficiente probe pentru justa soluţionare a cauzei şi având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr., pronunţată de Judecătoria Cluj – Napoca în
dosarul nr., a fost admisă contestaţia la executare formulată de petentul în contradictoriu cu intimata Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin Titlul executoriu nr. 1, emis la data de 11.04.2010 de către intimata Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca s-a stabilit în sarcina contestatorului obligaţia de plată a sumei de 745 lei reprezentând impozit şi diferenţe de impozit anual regularizat.
În baza acestui titlu executoriu, intimata a emis, la data de
11.04.2011, Somaţia de plată nr. prin care petentul a fost somat la plata
sumei de 745 lei. Debitul de 745 lei din somaţia şi titlul executoriu din data
de 11.04.2011 au fost stabilite prin Decizia de impunere, calcul accesorii nr. din 31.12.2010.
Aşa cum rezultă din adresa nr. 5 emisă la data de 28.11.2011 de către intimata Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca, debitele principale pentru care s-au calculat accesorii cuprinse în Titlul executoriu nr. 1 emis la data de 11.04.2010, contestat de către, s-au scăzut din evidenţa fiscală în baza Sentinţei civile nr. rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 2010, pronunţată de Tribunalul Cluj la data de
01.06.2011.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. /18.10.2010, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că dreptul intimatei de a cere executarea silită a creanţei – principale şi accesorii – prevăzute în titlul executoriu nr. 1din data de şi în somaţia de plată nr. 1din data de 10.02.2010, s-a stins prin prescripţie.
În consecinţă, fiind prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită a obligaţiei principale, în mod evident şi de necontestat intimata nu mai putea emite o decizie de impunere prin care să calculeze accesoriile acestor debite.
De altfel, intimata a recunoscut acest fapt arătând prin adresa nr. 39815 emisă la data de 28.11.2011 instanţei că s-au scăzut din evidenţele fiscale şi toate accesoriile instituite pentru aceste debite, inclusiv cele
cuprinse în Titlul executoriu nr. 1 emis la data de 11.04.2010, ce face obiectul contestaţiei. Totodată intimata a comunicat prin Adresa nr. 55701 emisă la data de 30.12.2011, faptul că petentul nu mai figurează în evidenţa fiscală cu obligaţii de plată la bugetul de stat.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petenta Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Cluj-Napoca, solicitând admiterea recursului, în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurenta a susţinut faptul că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, este fără temei, iar plata acestora ar valora cu o îmbogăţire fără justă cauză a intimatului.
În drept, art. 304 C.proc.civ..
Intimatul nu a formulat întâmpinare în recurs.
Analizând actele şi lucrările cauzei, Tribunalul constată că recursul este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică analizând în mod corect atât aspectele de legalitate, cât şi cele de temeinicie ale procesului verbal atacat.
Astfel, fără a relua argumentele reţinute în considerentele sentinţei civile atacate, pe care instanţa de control judiciar şi le însuşeşte în întregime, tribunalul constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că, fiind prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită a obligaţiei principale, aspect reţinut cu autoritate de lucru judecat în sentinţa civilă nr.
13486/18.10.2010, intimata nu mai putea emite o decizie de impunere prin care să calculeze accesoriile acestor debite.
Suplimentar, tribunalul reţine că, potrivit art. 134 alin. 1 din Codul
de procedură fiscală, dacă organul de executare constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa analitică pe plătitori.
În raport de aceste dispoziţii legale, se constată că organul administrativ-fiscal de executare silită avea obligaţia legală de a proceda din oficiu la încetarea executării silite la împlinirea termenului de prescripţie, independent de existenţa unei hotărâri judecătoreşti care să dispună în acest sens.
În cauza de faţă însă, organul de executare a emis, la interval de peste
un an de la împlinirea termenului de prescripţie, un titlu executoriu şi o somaţie vizând creanţe accesorii calculate la debitul principal prescris, astfel că nu pot fi reţinute ca fiind fondate susţinerile recurentei în sensul că se impune exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, aceasta fiind în culpă procesuală în prezenta cauză, determinând, prin neîndeplinirea obligaţiei legale mai sus menţionate, formularea cererii de chemare în judecată obiect al acestui litigiu
Împrejurarea că recurenta a procedat, în temeiul sentinţei civile nr.
/18.10.2010 la scăderea din evidenţele fiscale a debitelor principale şi a tuturor accesoriilor instituite pentru aceste debite, inclusiv cele criticate în cuprinsul contestaţiei la executare, nu este de natură să conducă la concluzia inexistenţei culpei procesuale în sarcina recurentei Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca.
Astfel, atâta timp cât legiuitorul a instituit în sarcina organului de executare o obligaţie legală de a proceda la încetarea executării silite la împlinirea termenului de prescripţie, iar recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie din oficiu şi cu bună-credinţă, ci doar ca urmare a pronunţării unei hotărâri judecătoreşti în acest sens, nu se poate concluziona că aceasta a fost obligată în mod neîntemeiat de către instanţa de fond la plata cheltuielilor de judecată pricinuite contestatorului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ.,
tribunalul va respinge recursul formulat în cauză şi va menţine în integralitate sentinţa nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca, aceasta fiind legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA împotriva sentinţei civile nr. pronunţată în dosar nr. /211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menţine în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la