– Codul fiscal: art. 771 pct. 4
Din interpretarea art. 771 pct. 4 C. fisc., rezultă că legiuitorul a stabilit excepţii de la regula de determinare a valorii transferului de proprietate, una dintre acestea finii situaţia tranzacţiilor între rude de până la gradul II inclusiv, când obligaţiile fiscale sa calculează în funcţie de valoarea declarată de părţi, excepţie justificată de raporturile aq rudenie. Starea de rudenie de până la gradul II nu trebuie inserată în actul ia vânzare-cumpărare pentru a fi avută în vedere de organele fiscale, fiind suficient ca ea si:, fie dovedită cu acte de stare civilă, aşa cum s-a probat şi în cauză.
(Decizia nr. 69/RC din 20 ianuarie 20101*
Prin sentinţa nr. 1385/2009, Tribunalul Vâlcea a admis acţiunea formulată de B.E. şi a anulat atât decizia de impunere emisă de AFP Vâlcea, cât şi decizia nr. 72 emisă la 24 iunie 2009 de DGFP Vâlcea, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 4.797 lei, reprezentând impozit datorat pentru transferul unei proprietăţi imobiliare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 5814/2008, Judecătoria Vâlcea a pronunţat o hotărâre care ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare prin care se înstrăina din patrimoniul reclamantei în cel al fiicei sale un teren de 1.850 mp, situaţie în care impozitul datorat era de 2%, şi nu de 3%.
Chiar dacă nu rezulta din această sentinţă, reclamanta a depus acte de stare civilă care dovedeau incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 771 pct. 4 C. fisc.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea – atât în nume propriu, cât şi în numele Administraţiei Finanţelor Publice Rm. Vâlcea – criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 3041 şi de art. 304 alin. (8) şi (9) C. pr. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele:
– impunerea contestatoarei s-a făcut în baza sentinţei nr. 5814/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, unde părţile au numai calitatea de pârât şi reclamant, şi nu rezultă nici în mod expres şi nici implicit, un grad de rudenie între vânzător şi cumpărător;
– determinarea valorii reale de circulaţie a bunului s-a făcut în funcţie de valorile de tranzacţionare prin majorarea celor din catalogul notarilor cu o cotă de 74,74% şi ţinându-se seama de dispoziţiile art. 77 potrivit cărora, pentru terenurile înstrăinate într-un termen de 3 ani inclusiv, 3% dacă valoarea tranzacţiei este de până la 200.000 lei.
Examinând criticile formulate, s-a constatat că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Transmiterea proprietăţii imobilului proprietatea reclamantei s-a făcut prin sentinţa nr. 5814/2008, avându-se în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005, art. 111 C. pr. civ. şi existenţa unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată la 10 mai 2006.
Vânzătoarea imobilului a dobândit proprietatea acestui bun în urma unei hotărâri de partaj pronunţată la 10 ianuarie 2006, şi sub acest aspect trebuie subliniat caracterul declarativ al împărţelii indiferent cum s-a realizat aceasta prin bună învoială sau pe cale judecătorească, caracter ce rezultă din dispoziţiile art. 786 C. civ. O astfel de împărţeală retroactivează până în momentul deschiderii moştenirii şi fiecare coin-divizar devine proprietarul exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite, considerându-se că a dobândit acele bunuri direct de la defunct, din momentul deschiderii succesiunii.
Potrivit susţinerii din recurs, susţinere ce se regăseşte şi în decizia administrativă pronunţată de către recurentă, din cuprinsul sentinţei ce ţine loc de act de vânzare-cumpărare nu rezultă existenţa unei stări de rudenii între părţi.
O astfel de apreciere a instanţei în cuprinsul hotărârii judecătoreşti era total lipsită de relevanţă faţă de obiectul litigiului, iar absenţa acesteia nu poate să nege dreptul recunoscut de către lege reclamantei din cauză, în măsura în care aceasta l-a dovedit cu înscrisurile depuse.
Potrivit art. 771 pct. 4 C. fisc., „Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. în cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepţia tranzacţiilor încheiate între rude ori afini până la gradul al ll-lea inclusiv, precum şi între soţi, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate”.
Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că legiuitorul a stabilit excepţii de la regula de determinare a valorii transferului de proprietate, una dintre acestea fiind situaţia tranzacţiilor între rude de până la gradul II inclusiv, când obligaţiile fiscale se calculează în funcţie de valoarea declarată de părţi, excepţie justificată de raporturile de rudenie.
Starea de rudenie de până la gradul II nu trebuie inserată în actul de vânzare-cumpărare pentru a fi avută în vedere de organele fiscale, fiind suficient ca ea să fie dovedită cu acte de stare civilă, aşa cum s-a probat şi în cauză.
Potrivit acestor acte depuse în copie la dosar rezultă că vânzătoarea este mama cumpărătoarei, deci cele două sunt rude de gradul I, stare ce justifică reţinerea ca bază de impozitare a valorii declarate de părţi în antecontractul de vânzare-cumpărare respectiv 10.000.000 lei, sumă inferioară pragului maxim impus de lege.
în concluzie, reţinând caracterul declarativ al hotărârii de partaj şi faptul câ vânzătoarea şi cumpărătoarea sunt rude de gradul I, se apreciază că în mod greşit s-a emis decizia de impunere pentru suma de 4.797 lei aferentă veniturilor din transferul proprietăţii imobiliare, decizie ce a fost menţinută în urma contestaţiei formulate de reclamanta-intimată.
Pentru toate aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ.
