Articolul 1 din O.G.nr.24/2001, înainte de aprobare prin lege, privind impozitul pe venitul microîntreprinderilor, instituie o facilitate pentru societăţile comerciale şi tocmai de aceea trebuie să le recunoască posibilitatea de a opta între aplicarea acestei facilităţi şi plata impozitului pe profit, chiar şi în primul an de activitate.
Secţia comercială şi administrativ – Decizia civilă nr.684/1 noiembrie 2004
Prin sentinţa civilă nr.1081/CA/17.09.2003 pronunţată de Tribunalul Alba-secţia comercială şi contencios administrativ în dosar nr.4008/2003, s-a respins acţiunea în contencios fiscal, formulată de reclamanta S.C.”D.C.” S.R.L. Alba Iulia împotriva pârâtei D.G.F.P. Alba având ca obiect anularea deciziei nr.143/2003 a pârâtei şi a procesului-verbal nr.9/8.04.2003 întocmit de D.C.F. Alba.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.1 din O.G. nr.24/2001, înainte de aprobarea acestei ordonanţe prin lege, astfel că în primul an de funcţionare încheiat la data de 31.12.2000, reclamanta îndeplinea condiţiile pentru a fi calificată ca microîntreprindere, astfel că în perioada septembrie-decembrie 2001 datora impozit pe şi nu impozit pe profit.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta S.C. “ D.C.” S.R.L. Alba Iulia, solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se invocă prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că instanţa a interpretat greşit legea, întrucât reclamantei i-ar fi fost aplicabile prevederile O.G.nr.24/2001 dacă ar fi optat pentru facilităţile prevăzute în acest act normativ.
Că aşa trebuie interpretată ordonanţa o confirmă tocmai modificările aduse prin -legea de aprobare- a Legii nr.111/2003.
Recursul este fondat.
Agenţii economici datorează de regulă, pentru activitatea desfăşurată impozit pe profit. Ca o facilitate acordată întreprinderilor mici şi mijlocii, O.G. nr.24/2001 prevede posibilitatea pentru acei agenţi economici care întrunesc condiţiile de a fi calificaţi ca microîntreprindere să plătească impozitul pe venit cuantificat la 1,5% din cifra de afaceri.
Această prevedere instituie o facilitate şi nu o situaţie mai grea în ce priveşte fiscalitatea, astfel că în mod firesc agenţilor economici trebuie să li se acorde posibilitatea de a opta între a plăti impozitul pe venit sau impozitul pe profit, chiar şi în primul an de activitate.
In speţă, dacă reclamanta ar fi obligată să plătească impozit pe venit, aceasta ar fi o sarcină fiscală mai împovărătoare decât dacă ar plăti impozit pe profit, situaţie demonstrată de calculele efectuate în cuprinsul cererii de chemare în judecată (fila 2 dosar fond).
Faţă de argumentele expuse anterior, instanţa a apreciat că hotărârea atacată este dată cu interpretarea greşită a legii, respectiv ordonanţei, chiar anterior aprobării prin lege, fără a presupune o aplicare retroactivă a art.1 din O.U.G. nr.24/2001 modificată prin Legea nr.111/2003.
S-a admis recursul reclamantei în temeiul art.304 pct.9 şi art.312 alin.2 Cod procedură civilă, s-a modificat hotărârea instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii reclamantei, anulării deciziei nr.143/2003 emisă de pârâtă şi a anulării parţiale a actului de control din 8 aprilie 2003-Capitolul VI.
A fost obligat organul de control administrativ-fiscal să refacă pentru perioada septembrie-decembrie 2001 controlul, verificând modul în care reclamanta a determinat impozitul pe profit.
