Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 935 din data de 27.09.2016
În cazul identificării unor lucrări realizate fără autorizație, descrierea acestora în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să fie completă, prin menționarea expresă a lucrărilor vizate și a locului/părții din imobil unde acestea au fost realizate. Neindicarea în cuprinsul procesului-verbal a acestor detalii face imposibilă dispunerea ulterioară a unor măsuri de desființare a lucrărilor realizate, întrucât trebuie desființate numai acele lucrări ce erau executate în momentul constatării faptei și nu cele efectuate ulterior sau alte lucrări despre care s-ar bănui că ar fi fost realizate fără autorizație de construire.
Decizia civilă nr. 935/27.09.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, sub nr. 2xxx/233/2014, reclamanta Poliția Locală Galați a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul DRA, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor de construcții executate fără autorizație de construire.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională, pârâtul a solicitat respingerea cererii și restituirea sumei de 1000 lei pe care a fost nevoit să o plătească în urma sancționării.
Pârâtul a arătat că nu avea nevoie de autorizație pentru lucrarea de dărâmare a unui zid, că nu el este cel care a dărâmat zidul,care nu era proprietatea primăriei, ci era un zid comun cu proprietatea tatălui său, că din două bucătării a făcut una și că se încadrează în dispozițiile art.11 din Legea nr.50/1991.
Prin sentința civilă nr. 9xxx/0x.1x.2015, pronunțată de Judecătoria Galați, s-a admis, în parte, cererea, a fost obligat pârâtul să desființeze lucrările de construcție executate fără autorizația de construire, constând în zid și grinzi din beton armat ce nu sunt conforme cu planul imobilului – casă din mun. Galați, str. NB, nr. X, astfel cum rezultă din Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria DC nr. 0xxxxx din 1x.0x.2012 și a stabilit termen limită de a măsurii de desființare la 90 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în cazul nerespectării termenului limită stabilit, măsura dispusă de instanță, urmând a fi dusă la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către pârâtă.
Totodată, instanța a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul – reclamant, solicitând anularea sentinței contestate, restituirea sumei de 1000 lei pe care a achitat-o în temeiul procesului – verbal, respingerea cererii privind aducerea la starea inițială a zidului dărâmat și respingerea cererii Primăriei Galați de a cere autorizația de construcție.
În motivare, recurentul a arătat că judecătorul care a pronunțat sentința contestată nu a înțeles dosarul, întrucât acesta a deliberat doar după un singur termen de judecată, la celelalte termene participând un alt judecător. A învederat recurentul că, în cuprinsul procesului – verbal de contravenție, nu se face vorbire despre grinzi de beton sau despre vreun zid construit fără autorizație, iar zidul arată la fel ca în schiță.
Recurentul a subliniat că a reparat zidul conform dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 51/1991 referitoare la lucrările care pot fi realizate fără autorizație, respectiv lucrările care nu modifică structura de rezistență, caracteristicile inițiale ale construcției sau aspectul arhitectural al acesteia.
Conform recurentului, acesta le-a explicat funcționarilor Primăriei că așa a găsit casa, conform proiectului și schiței și nu este vinovat pentru faptul că ceilalți locatari sau altcineva au dărâmat zidul sau pentru faptul că schița primăriei ar fi greșită. A subliniat că locuiește în imobil (partea mamei sale) din anul 19xx și acest zid nu a existat niciodată, ci ar fi existat o sobă de bucătărie care a fost desființată de fostul proprietar sau de ceilalți doi chiriași care au stat în locul său, însă nu de recurent.
Recurentul a invocat contractul de închiriere pentru imobilul în cauză potrivit căruia proprietarul este obligat să întrețină în bune condiții elementele structurii de rezistență și a subliniat că nu a solicitat primăriei să își îndeplinească această obligație, știind că nu sunt bani.
A mai menționat că imobilul are o vechime de 83 ani și era normal ca proprietarii sau chiriașii să efectueze lucrări de reparație și funcționarii primăriei erau obligați să vină să verifice structura de rezistență și să repare casa cu autorizație de construcție.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Instanța a calificat calea de atac incidentă în cauză ca fiind apelul.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
În fapt, contrar celor reținute de prima instanță, în cuprinsul procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu sunt descrise lucrările de construcție efectuate fără autorizație de construire și nu se face nicio referire la faptul că aceste lucrări ar consta într-un zid și grinzi din beton armat ce nu sunt conforme cu planul imobilului – casă din mun. Galați, str. NB, nr. X. În cuprinsul procesului – verbal menționat, descrierea lucrărilor despre care s-a reținut că ar fi fost realizate fără autorizație de construire este una sumară, agentul constatator indicând “modificări interioare”; despre care, însă, nu a arătat în ce constau acestea.
Determinarea obiectului cererii de chemare în judecată presupune mai mult decât indicarea unei anumite categorii de acțiuni – ex, – obligație de a face -. Formularea cererii de chemare în judecată, respectiv a pretenției concrete trebuie să fie suficient de precisă ca să permită instanței pronunțarea unei hotărâri care să poată fi pusă în executare.
Or, în împrejurarea în care apelanta – reclamantă nu a indicat în concret construcțiile pentru care solicită desființarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se conturează o imposibilitate de a pronunța o hotărâre care să poată îndeplini scopul său final – acela de a fi pusă în executare.
Omisiunea reclamantei de a identifica în mod concret lucrările a căror desființare se solicită decurge în mod necesar din omisiunea agentului constatator de a identifica în mod complet aceleași lucrări, conform dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001.
Astfel, în cazul identificării unor lucrări realizate fără autorizație, descrierea acestora trebuia să fie completă, prin menționarea expresă a lucrărilor vizate și a locului/părții din imobil unde acestea au fost realizate. Or, în cuprinsul procesului – verbal agentul constatator nu a identificat în niciun fel aceste lucrări.
Tribunalul a reținut că neindicarea în cuprinsul procesului-verbal a acestor detalii face imposibilă dispunerea ulterioară a unor măsuri de desființare a lucrărilor realizate, întrucât trebuie desființate numai acele lucrări ce erau executate în momentul constatării faptei și nu cele efectuate ulterior sau alte lucrări despre care s-ar bănui că ar fi fost realizate fără autorizație de construire.
Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz, încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal, în cazul admiterii cererii instanța stabilind termenele limită de executare a măsurilor dispuse.
Contrar dispozițiilor menționate, reclamanta nu a indicat în concret construcțiile realizate nelegal, nefiind administrate probe care să conducă la identificarea acestor construcții, respectiv a caracterului nelegal al acestora.
Prin prisma considerentelor de mai sus, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată în cauză este neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, însă, a apreciat ca fiind întemeiate concluziile primei instanțe care a arătat că pârâtul a achitat această sumă în baza unui act administrativ valabil, respectiv procesul-verbal de sancționare contravențională care a intrat în circuitul civil, nefiind contestat, și și-a produs efectele până la executarea sa – achitarea sumei. Pe de altă parte, suma achitată a intrat în patrimoniul Municipiului Galați și nu a fost încasată de Poliția Locală Galați, neputându-se reține, în nicio situație că patrimoniul acesteia din urmă s-ar fi mărit prin achitarea amenzii. Este de remarcat, de asemenea, că procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ce impunea obligația de plată în sarcina pârâtului – reclamant putea fi contestat exclusiv pe calea procedurii speciale indicate de OG nr. 2/2001, neputând fi făcute aprecieri asupra legalității și temeiniciei aplicării sancțiunii contravenționale în afara acestui cadru
