Inadmisibilitatea acordării despăgubirilor în procedura specială prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004


In procedura cercetării excepţiei de nelegalitate a actelor administrative unilaterale, cererea privitoare la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea acestor acte administrative nu este admisibilă.

Din întreaga economie a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că excepţia de nelegalitate a actelor administrative unilaterale ca mijloc tehnic procesual de apărare recunoscut părţilor litigante se soluţionează într-o procedură specială, de urgenţă, cu celeritate, procedură ce este incompatibilă cu regimul juridic procesual al cererilor referitoare la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea actelor administrative.

Din întreaga economie a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că excepţia de nelegalitate a actelor administrative unilaterale ca mijloc tehnic procesual de apărare recunoscut părţilor litigante se soluţionează într-o procedură specială, de urgenţă, cu celeritate, procedură ce este incompatibilă cu regimul juridic procesual al cererilor referitoare la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea actelor administrative.

Regimul juridic al acordării despăgubirilor este evocat în art. 19 din Legea nr. 554/2004 care prevede că termenul de prescripţie pentru despăgubiri când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi repararea prejudiciului, curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, cererile adresându-se instanţelor de administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. 2.

Acest text vizează ipoteza anulării actului administrativ şi nu cea referitoare la cercetarea legalităţii acestuia în procedura specială prevăzută de art. 4 pe cale de excepţie.

Acest text vizează ipoteza anulării actului administrativ şi nu cea referitoare la cercetarea legalităţii acestuia în procedura specială prevăzută de art. 4 pe cale de excepţie.

Decizia nr. 1496 din 5 septembrie 2007

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Gherla, reclamanta Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Ţaga a chemat în judecată pârâta Parohia Ortodoxă Ţaga-Ghiolţ, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să desfiinţeze fundaţiile şi lucrările executate în jurul Bisericii greco-catolice Ţaga, înscris în CF 29 Ghiolţ, cu nr.top.65/1, 65/2, sistarea acestor lucrări şi restabilirea situaţiei anterioare efectuării, cu cheltuieli de judecată.

În şedinţa publică din 5 septembrie 2006, reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Ţaga a invocat excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de desfiinţare în regim de urgenţă nr. 01-D din 10.05.2006, emisă de Primarul comunei Ţaga, precum şi a autorizaţiei de construire nr. 02/2103 din 06.07.2006 emisă de aceeaşi autoritate.

Reclamanta a relevat că imobilul înscris în CF 29 Ghiolţ nr.top.65/1 şi 65/2, biserică şi teren în intravilanul localităţii Ţaga, zonă denumită Ghiolţ a constituit proprietatea sa tabulară, prin ordonanţa preşedinţială din 09.05.2006 dispunându-se sistarea lucrărilor de demolare a bisericii.

În motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamanta a relevat că eliberând actele administrative atacate cu nerespectarea prevederilor art. 7, 4 din Legea nr. 50/1991, autoritatea emitentă a săvârşit un exces de putere, manifestându-se discreţionar, din ilegalitatea obiectivă a actului atacat rezultând şi încălcarea interesului public privitor la realizarea competenţelor autorităţilor publice, respectarea ordinului de drept şi garantarea drepturilor cetăţenilor.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 10.10.2006, Judecătoria Gherla a dispus declinarea competenţei de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a autorizaţiei de desfiinţare în regim de urgenţă a bisericii situate în Taga, zona Ghiolţ purtând 01-D din 10.05.2006 şi a autorizaţiei de construire nr.02/2103 din 06.07.2006 în favoarea Tribunalului Cluj în baza art.4 alin. 1din Legea nr. 554/2004.

Prin precizarea făcută înaintea instanţei investite să soluţioneze excepţia de nelegalitate invocată prin prisma prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a înţeles să extindă cadrul procesual în care urma să se soluţioneze apărarea invocată referitor la nelegalitatea actelor administrative în discuţie, solicitând ca cercetarea acestei excepţii să se realizeze în contradictoriu cu pârâţii M.R., Consiliul Local al comunei Taga, S.C., solicitând obligarea acestora la plata în favoarea sa a unor despăgubiri în cuantum de 272.000 lei, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat prin emiterea autorizaţiei de desfiinţare a imobilului ce a constituit proprietatea reclamantei.

Pârâta Parohia Ortodoxă Română Ţaga, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate.

În susţinerea poziţiei sale procesuale a relevat că reclamanta nu justifică un interes legitim şi actual pentru invocarea acestei apărări, întrucât nu este proprietara terenului şi nu a fost proprietara construcţiei, nefiind în nici un fel prejudiciată prin eliberarea actului administrativ care a recunoscut pârâtei dreptul de proceda la edificarea unui alt locaş de cult pe amplasamentul în litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 226/C/2007 Tribunalul Cluj a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Ţaga.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a justificat un interes născut, legitim şi actual pentru admiterea cererii, în condiţiile în care nu a făcut dovada că este proprietara terenului şi a construcţiei, apreciindu-se că aceasta nu a probat faptul că prin construcţia noii biserici şi nici prin eliberarea actelor administrative atacate ar fi fost în mod real prejudiciată.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs reclamanta, solicitând reformarea hotărârii atacate în sensul constatării nelegalităţii autorizaţiei de desfiinţare în regim de urgenţă nr. 01-D din 10.05.2006 şi a autorizaţiei de construire nr. 02/2103/06.07.2006 emise de Primarul comunei Ţaga, cu obligarea intimaţilor în solidar la plata despăgubirilor în cuantum de 272.000 lei; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului exercitat recurenta a relevat că prima instanţă a realizat o greşită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată, statuând asupra neîndeplinirii cerinţelor

referitoare la legitimitatea şi actualitatea interesului titularului excepţiei de a valoriza în judecata asupra fondului raportului juridic litigios acest mijloc de acţiune.

În esenţă s-a susţinut că recurenta a probat şi a afirmat atât vătămarea unui drept subiectiv, cât şi a unui interes legitim, în momentul invocării excepţiei de nelegalitate, probând împrejurarea că această vătămare provine în speţă de la un act administrativ emis cu exces de putere. S-a arătat că excesul de putere al autorităţii emitente derivă din aceea că autorizaţia de desfiinţare şi autorizaţia de construire, anterior individualizate, au fost emise cu nerespectarea regulilor de fond şi de formă instituite de Legea nr. 50/1991.

Intimata Parohia Ortodoxă Română Ţaga, prin întâmpinare, s-a opus admiterii recursului, reiterând apărările formulate cu prilejul soluţionării în fond a excepţiei invocate.

Deliberând asupra prezentului recurs, Curtea reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 mai 2006, sub nr. 1558, intimata Parohia Ortodoxă Română Ţaga, prin reprezentantul său legal, a solicitat eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, în vederea executării lucrărilor de demolare a unui locaş de cult, conform proiectului de lucrări nr. 04/2006 elaborat de SC J.C. SRL.

În susţinerea cererii pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, intimata a relevat că solicită demolarea bisericii în vederea refacerii acesteia, anexând titlul de proprietate nr. 3246/2329/2004, precum şi fişa proiectului nr. 04/2006, cuprinzând memoriul tehnic general cu situaţia existentă a imobilului şi situaţia propusă.

La data de 10 mai 2006, în aceeaşi zi în care a fost înregistrată cererea, Primarul comunei Ţaga eliberează autorizaţia de desfiinţare în regim de urgenţă, nr. 01-D/10.05.2006.

Conform menţiunilor inserate în acest document, documentaţia tehnică PAD, vizat spre neschimbare împreună cu avizele şi acordurile obţinute, constituiau parte integrantă din această autorizaţie

Întreaga documentaţie care a stat la baza eliberării autorizaţiei de desfiinţare în regim de urgenţă, 01-D/10.05.2006, conţine un număr de patru înscrisuri, cinci poze, o schiţă reprezentând planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate Ţaga – Ghiolţ nr. 247, CF 29, nr.top. 41/1, 41/2, 65/1, 65/2, 68, 64/1, vizat de Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Cluj, sub nr. 1769/2002, precum şi o schiţă reprezentând releveul parterului construcţiei existente a cărei demolare s-a solicitat.

Această documentaţie nu a fost vizată spre neschimbare.

Proiectul care a stat la baza eliberării autorizaţiei de desfiinţare nu întruneşte cerinţele prevăzute în anexa 1 din Legea nr. 50/1991.

Conform prevederilor acestui act normativ proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de desfiinţare – P.A.D., în memoriul tehnic trebuie să cuprindă date generale privind descrierea construcţiei care urmează a fi desfiinţată; descrierea structurii, a materialelor constituente, a stilului arhitectonic; menţionarea şi descrierea elementelor patrimoniale sau decorative care urmează a se preleva; fotografii color – format 9 x 12 cm – ale tuturor faţadelor; descrierea lucrărilor care fac obiectul proiectului pentru autorizarea lucrărilor de desfiinţare; fise tehnice cuprinzând elementele de aviz necesare emiterii acordului unic, obţinute prin grija emitentului autorizaţiei şi cerute prin certificatul de urbanism; piese desenate; plan de încadrare în teritoriu; planşă pe suport topografic vizat de oficiul judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie, întocmită la scările 1:10.000, 1:5.000, 1:2.000 sau 1:1.000, după caz; plan de situaţie a imobilelor; planşă pe suport topografic vizat de oficiul judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie, întocmită la scările 1:2.000, 1:1.000, 1:500, 1:200 sau 1:100, prin care se precizează: parcela cadastrala pentru care a fost emis certificatul de urbanism, amplasarea tuturor construcţiilor care se vor desfiinţa; modul de amenajare a terenului după desfiinţarea construcţiilor; sistematizarea pe verticala a terenului şi modul de scurgere a apelor pluviale.

Documentaţia trebuie să cuprindă releveul construcţiilor care urmează să fie desfiinţate, iar planşele trebuie redactate la o scara convenabila – 1:100 sau 1:50 – care să permită evidenţierea

spaţiilor şi a funcţiunilor existente, cu indicarea cotelor, suprafeţelor, precum şi a materialelor existente; planurile tuturor nivelurilor şi planul acoperişului; principalele secţiuni: transversală, longitudinală, alte secţiuni caracteristice, după caz; toate faţadele.

Anterior eliberării autorizaţiei de desfiinţare nu a fost emis un certificat de urbanism, iar emiterea autorizaţiei de demolare în regim de urgenţă nu a fost justificată.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1811 din 8 iunie 2006, intimata Parohia Ortodoxă Ţaga solicită eliberarea unui certificat de urbanism în vederea autorizării executării lucrărilor de construcţii pentru imobilul situat în comuna Ţaga, satul Ghiolţ nr. 247.

La aceeaşi dată, Primarul comunei Ţaga eliberează certificatul de urbanism, autoritatea emitentă informând beneficiarul actului privind regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului şi stabilind cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite, precum şi lista cuprinzând avizele şi acordurile legale necesare în vederea autorizării.

Autoritatea emitentă a precizat în cuprinsul actului de informare că proiectul va cuprinde schemele instalaţiilor, planul de situaţie pe suport topografic vizat de OJCGC, fişele tehnice necesare emiterii acordului unic, declaraţia pe proprie răspundere privind inexistenţa unor litigii asupra imobilului, dovada luării în evidenţă a proiectului de către OAR Cluj. Totodată, autoritatea emitentă a stabilit că cererea de emitere a autorizaţiei de construire va fi însoţită de proiectul de autorizare a executării lucrărilor de construcţii, de proiectul de organizare a lucrărilor de execuţie.

În cuprinsul certificatului de urbanism s-a menţionat asupra necesităţii prezentării avizelor şi acordurilor privind utilităţile urbane şi infrastructură (alimentare cu energie electrică, naturale, precum şi avizelor privind prevenirea şi stingerea incendiilor, apărare civilă, sănătatea populaţiei.

La data de 6 iulie 2006, intimata Parohia Ortodoxă Ţaga semnează o cerere privind eliberarea unei autorizaţii de a lucrărilor de construire, fără a individualiza în mod expres care este imobilul asupra căruia se vor executa lucrările de construcţii şi fără a preciza în ce constau aceste lucrări şi care este proiectul tehnic pentru execuţia lor.

În sprijinul acestei cereri nu a anexat nici certificatul de urbanism, nici fişele tehnice însoţite de documentaţia necesară obţinerii avizelor, nici lista documentelor de plată a taxelor legale.

La aceeaşi dată, Primarul comunei Ţaga a eliberat autorizaţia de construire nr. 2/2103/06.07.2006, autorizând executarea lucrărilor de construire a unei biserici, pe imobilul teren situat administrativ în comuna Ţaga, satul Ghiolţ nr. 247, în baza proiectului PAC nr. 16/2004.

Întreaga documentaţie care a stat la baza eliberării autorizaţiei de construire a fost depusă la dosarul cauzei, fiind ataşată la filele 55-94. Această documentaţie nu a fost însă vizată spre neschimbare. Dosarul administrativ nu a fost numerotat şi sigilat, neprecizându-se câte piese conţine şi nefiind întocmit nici un opis al acestora.

Avizul de principiu eliberat de SC Distrigaz Nord SA – Sucursala Cluj în data de 09.05.2005 sub nr. 634, nefăcând vorbire de proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire nr. 16/2004, rezoluţiile privind prelungirea acestui aviz nepurtând un număr de înregistrare şi fiind eliberate ulterior emiterii autorizaţiei, respectiv la 8 noiembrie 2006.

De asemenea, fişa tehnică în vederea emiterii acordului unic de la fila 69 face vorbire de modul de îndeplinire a cerinţelor avizatorului impuse în certificatul de urbanism nr. 3/2005 şi nu cele evocate în certificatul de urbanism 6/1811/2006.

Avizul pentru emiterea acordului pentru prevenirea şi stingerea incendiilor eliberat de Grupul de Pompieri Avram Iancu Cluj, nu poartă o dată certă.

În aceeaşi situaţie se regăseşte şi avizul sanitar ataşat, care are o dată certă anterioară emiterii certificatului de urbanism nr. 6/1811/2006, acest aviz fiind eliberat sub nr. 4672 în 10 mai 2005 şi nefăcând nici o referire la PAC 16/2004.

Avizul eliberat de Direcţia de Sănătate Publică a jud. Cluj sub nr. 4672/10.05.2005, se află în legătură cu certificatul de urbanism nr. 3/2005.

Referatele întocmite de verificatorul tehnic atestat nu precizează numărul proiectului şi nu individualizează care proiect a fost prezentat spre verificare.

Printre documentele prezentate la verificare sunt individualizate doar certificatul de urbanism nr. 6/1811/2006 şi avizele PSI, protecţia civilă, sanitar, Distrigaz, Electrica al căror număr nu a fost în mod expres precizat.

Acest referat nu este vizat pentru conformitate cu originalul, nu este vizat spre neschimbare, nu poartă semnăturile investitorului şi proiectantului.

Studiul geotehnic ataşat la dosarul cauzei, nu poartă data întocmirii şi de asemenea nu individualizează în cadrul cărui proiect a fost întocmit, nefiind vizat spre neschimbare.

În cursul procedurii judiciare autoritatea emitentă a depus întreaga documentaţie care, potrivit susţinerilor sale, a stat la baza eliberării celor două acte administrative.

S-a precizat că nu mai există nici un alt act pe care autoritatea emitentă l-a avut în vedere la eliberarea acestor acte administrative.

Cu toate acestea proiectul de autorizare a executării lucrărilor de construire nr. 16/2004 nu sa depus. Acest proiect nu a fost depus nici de beneficiarul autorizaţiei de construire. De asemenea, nu s-a depus nici proiectul privind organizarea executării lucrărilor.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare. Autorizaţia de construire sau de desfiinţare se emite la solicitarea deţinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil – teren şi/sau construcţii – ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desfiinţare, în condiţiile prezentei legi.

Art. 2 alin. 1 din aceeaşi lege prevede că autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia se asigura aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor, iar din alin. 2 rezultă că autorizaţia de construire se emite în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.

În baza art. 3 din Legea nr. 50/1991 autorizaţia de construire se eliberează pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 11.

Art. 6 din acelaşi act normativ arată că certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării şi stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, precum şi lista cuprinzând avizele şi acordurile legale, necesare în vederea autorizării.

Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 autorizaţia de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentaţiei depuse la autorităţile prevăzute la art. 4, care va cuprinde: certificatul de urbanism; dovada titlului asupra terenului şi/sau construcţiilor; proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii; avizele şi acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism; dovada privind achitarea taxelor legale.

Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii este extras din proiectul tehnic şi se elaborează în conformitate cu conţinutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, în concordanta cu cerinţele certificatului de urbanism, cu conţinutul avizelor şi al acordurilor cerute prin acesta, şi se întocmeşte, se semnează şi se verifica, potrivit legii, iar din alin. 4 rezultă că executarea lucrărilor de construcţii se poate face numai pe baza proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie.

Potrivit alin. 9 al aceluiaşi articol autorizaţia de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute pentru prezenta lege. Autoritatea emitenta a autorizaţiei nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenta, la momentul emiterii

actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind imobilul – teren şi/sau construcţii – aparţinând exclusiv solicitantului.

Art. 7 alin. 16 prevede că autorizaţia de construire pentru lucrările de intervenţie de prima necesitate în cazuri de avarii, accidente tehnice, calamităţi ori alte evenimente cu caracter excepţional, inclusiv la construcţiile prevăzute la art. 3 lit. b, se emite imediat de către autoritatea administraţiei publice abilitata, conform legii, urmând ca documentaţia legală necesară să fie definitivata pe parcursul sau la încheierea executării lucrărilor, cu respectarea avizelor legale.

În alin. 17 al aceluiaşi articol se stipulează că primăriile pot dezafecta construcţiile, proprietate a unităţii administrativ-teritoriale, aflate în stare avansată de degradare şi care pun în pericol siguranţa publica, cu excepţia construcţiilor monument istoric, pe baza de autorizaţie de desfiinţare emisă în condiţiile alin. 16, cu obligaţia de a se întocmi documentaţii specifice în conformitate cu prevederile cuprinse în anexa nr. 1.

Autoritatea emitentă nu a justificat în nici un fel eliberarea autorizaţiei de desfiinţare şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute în alin. 16, 17 din art. 7 al Legii nr. 50/1991.

Totodată, autoritatea emitentă a emis autorizaţiile în discuţie fără ca în prealabil să se fi întocmit documentaţiile specifice în conformitate cu prevederile cuprinse în anexa 1 a Legii nr. 50/1991.

Art. 12 din Legea nr. 50/1991 prevede că autorizaţiile de construire sau de desfiinţare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanţele de contencios administrative.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, poate solicita instanţei de contencios administrativ competentă anularea actului.

În temeiul dispoziţiilor art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Conform prevederilor Legii nr. 50/1991 proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii este extras din proiectul tehnic şi se elaborează în conformitate cu conţinutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, în concordanţă cu cerinţele certificatului de urbanism, cu conţinutul avizelor şi al acordurilor cerute prin acesta. El se întocmeşte, se semnează şi se verifica, potrivit legii. Executarea lucrărilor de construcţii se poate face numai pe baza proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie.

Probaţiunea administrată în cauză atestă fără putinţă de tăgadă că actele administrative atacate nu au fost emise cu respectarea prevederilor art. 8, 7, 4 din Legea nr. 50/1991.

Şi numai pentru acest singur considerent actele administrative atacate sunt nelegale, nelegalitatea lor derivând din aceea că autoritatea emitentă nu a probat asupra împrejurării că eliberarea autorizaţiilor de demolare şi construire s-a făcut în baza unei documentaţii complete.

Contenciosul de anulare pentru exces de putere se întemeiază pe existenţa unui interes legitim. Temeiurile acţiunii în contencios administrativ sunt vătămarea unui drept al persoanei ori vătămarea unui interes legitim. De fapt este vorba de afirmarea vătămării unui drept subiectiv, sau a unui interes legitim, în momentul intentării acţiunii în contencios administrativ şi dovedirea acestei vătămări pe parcursul procesului. Recurenta a dovedit vătămarea provenind, în speţă, de la actele administrative emise cu exces de putere.

Excesul de putere al autorităţii emitente derivă din aceea că autorizaţiile de construire şi demolare au fost emise cu nerespectarea prevederilor art. 8, 7 şi 4 din Legea nr. 50/1991.

Eliberând autorizaţia de construire fără ca aceasta să aibă în vedere proiectul nr. 16/2004, autoritatea emitentă a săvârşit un exces de putere, manifestându-se discreţionar. Autorităţilor administraţiei publice li se conferă un drept de apreciere în ceea ce priveşte emiterea unui act. Acest drept de apreciere nu trebuie să se exercite discreţionar. Excesul de putere discreţionară este similar cu ilegalitatea subiectivă a actului administrativ.

Din ilegalitatea obiectivă a actului atacat rezultă şi încălcarea interesului public privitor la realizarea competenţelor autorităţilor publice, respectarea ordinii de drept şi garantarea drepturilor cetăţenilor.

Curtea apreciază că, în considerarea interesului public, orice persoană fizică poate introduce acţiune în contencios administrativ când un act administrativ este ilegal în mod obiectiv fiind contrar regulilor de fond şi de formă instituite de lege pentru emiterea sa, deoarece interesul public este ca autorităţile publice să respecte legea în activitatea lor.

Pentru aceste considerente nu a reţinut apărarea formulată de intimată prin care aceasta a relevat că reclamanta nu a probat îndeplinirea condiţiei referitoare la legitimitatea interesului de a susţine excepţia de nelegalitate a celor două acte administrative.

Recurenta a dovedit vătămarea provenind în speţă de la cele două acte administrative emise cu exces de putere.

Litigiul ce se poartă între părţile litigante, prin care recurenta a înţeles să conteste modul în care s-a reconstituit pe seama intimatei Parohia Ortodoxă Ţaga-Ghiolţ, dreptul de proprietate asupra terenurilor individualizate în titlul de proprietate nr. 3264/2004, litigiu ce nu a fost soluţionat printr-o hotărâre irevocabilă, justifică interesul legitim al reclamantei de a solicita exercitarea controlului de legalitate al celor două acte administrative. Conduita sa procesuală este menită să asigure o protecţie eficientă a dreptului de proprietate pe care îl invocă până la tranşarea cu putere de lucru judecat a chestiunii referitoare la titularul acestui drept.

Câtă vreme pârâta nu a fost în măsură să îndeplinească formalităţile de publicitate imobiliară în baza acestui titlu de proprietate, iar titlul său este contestat într-o procedură aflată în curs, nu se poate susţine că recurenta nu justifică un interes legitim şi actual pentru invocarea excepţiei de nelegalitate, în condiţiile în care s-a considerat proprietara terenului şi a construcţiei demolate, acţionând pe cale judiciară în vederea obţinerii protecţiei dreptului invocat.

Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, în lumina dispoziţiilor art. 312 Cod proc.civ., Curtea va aprecia recursul exercitat de către recurentă drept fondat şi în consecinţă îl va admite şi va modifica hotărârea recurată în sensul constatării nelegalităţii autorizaţiei de desfiinţare în regim de urgenţă nr. 01-D/10.05.2006 emisă de Primarul Comunei Ţaga, precum şi a constatării nelegalităţii autorizaţiei de construire nr. 02/2103/06.07.2006 emisă de Primarul Comunei Ţaga.

În ceea ce priveşte cererea referitoare la obligarea intimaţilor la plata în solidar a despăgubirilor în cuantum de 272.000 lei, Curtea apreciază aceste pretenţii drept inadmisibile.

În procedura cercetării excepţiei de nelegalitate a actelor administrative unilaterale, cererea privitoare la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea acestor acte administrative nu este admisibilă.

Regimul juridic al acordării despăgubirilor este evocat în art. 19 din Legea nr. 554/2004 care prevede că termenul de prescripţie pentru despăgubiri când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi repararea prejudiciului, curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, cererile adresându-se instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. 2.

Consecinţa constatării nelegalităţii unui act administrativ este cea prevăzută de alin. 4 al art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziţii, rezultă că obiect al judecăţii în această procedură specială îl constituie doar respectarea cerinţelor de fond şi formă instituite de lege pentru emiterea actelor administrative supuse cenzurii judiciare pe calea excepţiei de nelegalitate.

Culpa procesuală a intimatului Primarul comunei Ţaga fiind dovedită, acesta va fi obligat să plătească în favoarea recurentei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.190 lei. (Judecător Simona Szabo)