Admisibilitatea cererii de suspendare a Ordinului prin care au fost executate prevederile imperative ale O.U.G. nr. 37/2009
Instanta de fond a constatat inadmisibilitatea cererii de sus-
pendare a O.U.G. nr. 37/2009, cu motivarea că acest act normativ a fost emis în condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4)-(8) din Constituţie, în baza delegării legislative de autoritatea legiuitoare supremă, respectiv de Parlamentul României, şi nu face parte din categoria actelor administrative pentru care se poate dispune suspendarea executării potrivit dispoziţiilor art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.
Suspendarea executării Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 a fost dispusă cu motivarea că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece încetarea intempestivă a raportului de serviciu al reclamantului, aparent din motive neimputabile, creează o anumită aparenţă de nelegalitate în privinţa actului contestat, precum şi o pagubă iminentă funcţionarului public, prin diminuarea drepturilor băneşti cuvenite în raport de funcţia publică deţinută.
Suspendarea executării Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 a fost dispusă cu motivarea că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece încetarea intempestivă a raportului de serviciu al reclamantului, aparent din motive neimputabile, creează o anumită aparenţă de nelegalitate în privinţa actului contestat, precum şi o pagubă iminentă funcţionarului public, prin diminuarea drepturilor băneşti cuvenite în raport de funcţia publică deţinută.
I.C.C.J., secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 5820/16.12.2009, în Leg aiis
Prin ccrcrca înregistrată la 21 mai 2009, reclamantul M.M.N. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii M.M.F.P.S. şi Guvernul României, să sc dispună suspendarea executării Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 şi a O.U.G. nr. 37/2009, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea ordinului de eliberare a sa din funcţia de inspector şef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Cluj.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că actcle a căror suspendare a solicitat au fost emise cu nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la modul de adoptare şi cu încălcarca drepturilor reglementate la nivel constituţional.
Pârâtul Guvernul României a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a O.U.G. nr. 37/2009, motivând că procedura prevăzută de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă unui act cu putere de lege, adoptat de Guvern în baza delegării legislative
reglementate de prevederile art. 115 alin. (4) şi (8) din României.
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat încheierea civilă nr. 14 din 5 iunie 2009, prin care a admis în parte cererea formulată de reclamant, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei şi a respins ca inadmisibilă cercrea de suspendare a executării O.U.G. nr. 37/2009.
Instanţa dc fond a constatat inadmisibilitatea ccrcrii dc suspendare a O.U.G. nr. 37/2009, cu motivarea că acest act normativ a fost emis în condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4)-(8) din Constituţie, în baza delegării legislative, de autoritatea legiuitoare supremă, respectiv de Parlamentul României, şi nu face parte din categoria actelor administrative pentru care se poate dispune suspendarea executării potrivit dispoziţiilor art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.
împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâtul M.M.F.P.S., solicitând ca, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată încheierea atacată, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere că, prin Ordinul nr. 442 din 23 aprilie 2009, au fost executate prevederile imperative ale O.U.G. nr. 37/2009, conform cărora funcţia publică de conducere deţinută de intimatul-reclamant s-a desfiinţat în termen de 32 dc zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Analizând actcle şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., înalta Curte a respins prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea dc suspendare a executării Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 formulată de intimatul-reclamant a fost admisă de instanţa dc fond prin aplicarca corcctă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ
unilateral în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Apărările formulate de recurent cu privire la legalitatea ordinului contestat, datorită emiterii în executarea O.U.G. nr. 37/2009, nu pot fi examinate în procedura juridică reglementată pentru judecarea cererii de suspendare a executării. Asemenea apărări se referă la fondul cauzei, asupra căruia este competentă să se pronunţe numai instanţa sesizată cu acţiunea pentru anularea actului administrativ.
Pentru aceleaşi considerente, se dovedesc a fi neîntemeiate susţinerile din recurs privind lipsa de obiect a acţiunii în anulare datorită cererii intimatului-reclamant de mutare definitivă într-o funcţie publică de execuţie şi aceasta, cu atât mai mult cu cât, o asemenea solicitare are ca obiect modificarea raporturilor de serviciu, şi nu încetarea funcţiei publice de conducere, pentru care a fost formulată acţiunea în baza Legii nr. 554/2004.
Critica recurentului privind neîndeplinirca condiţiilor cumulative impuse de lege pentru suspendarea executării actului administrativ unilateral este, de asemenea, neîntemeiată, constatându-se că intima-tul-reclamant a dovedit existenţa cazului bine justificat pentru măsura provizorie solicitată, cât şi iminenţa producerii unei pagube dificil de reparat prin încetarea raporturilor sale de serviciu, dispusă prin ordinul emis de ministerul recurent.
Faţă de considerentele care au fost expuse, constatând că încheierea instanţei de fond este legală şi temeinică şi că nu au existat motive de modificare sau de casare a acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 312
alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins prezentul recurs ca nefondat.
