O cerere de ordonanţă preşedinţială este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, cât timp, prin dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, a fost reglementată o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ.
Altfel spus, un act administrativ nu poate fi suspendat pe calea ordonanţei preşedinţiale potrivit prevederilor art. 581 C. proc. civ.
Altfel spus, un act administrativ nu poate fi suspendat pe calea ordonanţei preşedinţiale potrivit prevederilor art. 581 C. proc. civ.
C.A. Craiova, secţia administrativ şi fiscal,
decizia nr. 175/2010
Prin cererea cu care instanţa de fond a fost învestită, reclamanta a arătat că înţelege să formuleze o cerere de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 726/28.08.2009 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice O., pe cale de ordonanţă preşedinţială. Reclamanta arătată chiar prin acţiunea introductivă, de cerere de suspendare promovată pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată potrivit art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/2004.
O astfel de cerere este inadmisibilă.
In acest sens, se constată că prevederile art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ la care art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. fac trimitere, reglementează suspendarea executării actului administrativ, în perioada cât se derulează procedura prealabilă şi respectiv după promovarea acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ.
Ca urmare, măsura suspendării executării actului administrativ se solicită şi poate fi dispusă în temeiul art. 14 sau art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, norme derogatorii de la dreptul comun în materie, reprezentat de dispoziţiile Codului de procedură civilă, care reglementează şi cererea dc ordonanţă preşedinţială.
Analizând mai în amănunt raportul dintre reglementarea specială cuprinsă în dispoziţiile art. 14 sau art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi dispoziţiile privind ordonanţa preşedinţială cuprinse în Codul de procedură civilă, se reţine că instituţiei suspendării executării din materia dreptului administrativ nu îi pot fi aplicabile dispoziţiile art. 581 şi urm. C. proc. civ., deoarece aceste din urmă dispoziţii sunt la rândul lor speciale, aşa cum arată Cartea a Vl-a a Codului de procedură civilă în care sunt cuprinse şi, prin urmare, nu pot completa alte dispoziţii speciale.
Se au în sensul celor mai sus arătate în vedere şi dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora în litigiile în contencios administrativ nu-şi găsesc aplicarea dispoziţiile ce sunt incompatibile cu reglementarea cuprinsă în Legea contenciosului administrativ, printre care se înscriu şi dispoziţiile privind ordonanţa preşedinţială.
Ca atare, o cerere de ordonanţă preşedinţială este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, cât timp, prin dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, a fost reglementată o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ.
In consecinţă, potrivit art. 312 alin (l)-(4) C. proc. civ., s-a admis recursul formulat de pârâtă, s-a modificat sentinţa recurată în sensul că s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta (…) E. SRL pe cale de ordonanţă preşedinţială ca inadmisibilă.
Notă: Relevantă este şi decizia nr. 1469 din 05.10.2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, prin care s-au arătat următoarele:
Instituţia suspendării actului administrativ are o reglementare derogatorie specială cuprinsă într-o lege derogatorie de la dreptul comun.
Curtea a reţinut că instituţiei suspendării nu-i pot fi aplicate dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., deoarece, pe de o parte, aceste din urmă dispoziţii sunt la rândul lor derogatorii, aşa încât dispoziţiile speciale nu se pot completa cu alte dispoziţii speciale, iar, pe de altă parte, sunt incidente şi prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în litigiile de contencios administrativ nu-şi găsesc aplicarea normele de procedură privind ordonanţele preşedinţiale, precum şi cele ce vizează executarea silită, deoarece sunt incompatibile.
Aşa cum s-a conturat în practica judiciară de aplicare a art. 9 din Legea nr. 29/1990 şi, ulterior, a art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ nu poate fi solicitată pe cale de ordonanţă preşedinţială, deoarece instituţia suspendării are o reglementare derogatorie prevăzută în legea privind contenciosul administrativ.
Astfel, procedura ordonanţei preşedinţiale este o procedură aparte, derogatorie de la dreptul comun procesual, fiind reglementată de dispoziţiile art. 581-582 cuprinse în Cartea a Vl-a – Proceduri speciale -Capitolul I. Ordonanţe preşedinţiale din Codul de procedură civilă.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în vigoare din 6 ianuarie 2005 a reglementat în art. 14 şi art. 15 instituţia suspendării executării actului administrativ.
Textul art. 14 reglementează situaţia în care se solicită suspendarea executării actului în perioada recursului prealabil şi până la sesizarea instanţei cu fondul acţiunii, iar art. 15 reglementează ipoteza în care se solicită suspendarea actului administrativ prin cererea adresată instanţei competente să judece fondul cauzei odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii de fond.
Or, având în vedere că instituţia suspendării actului administrativ are o reglementare derogatorie specială cuprinsă într-o lege derogatorie de la dreptul comun, curtea reţine că instituţiei suspendării nu-i pot fi aplicate dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., deoarece, pe de o parte, aceste din urmă dispoziţii sunt la rândul lor speciale, aşa încât dispoziţiile speciale nu se pot completa cu alte dispoziţii speciale iar, pe de altă parte, sunt incidente şi prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora în litigiile de contencios administrativ nu-şi găsesc aplicarea normele privind ordonanţele preşedinţiale, precum şi cele ce vizează executarea silită, deoarece sunt incompatibile. Pe de altă parte, curtea reţine că, prin obiectul cererii, reclamantul tinde a opri efectele juridice ce le produce dispoziţia nr. 2296/2006 pe perioada de soluţionare a dosarului nr. 2433/2006 al Tribunalului Cluj. Pentru a încadra totuşi în una sau în alta dintre ipotezele prevăzute de art. 14 ori art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul trebuia să îndeplinească următoarele condiţii prealabile:
Astfel, în aplicarea art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul trebuia să introducă cererea de suspendare, făcând dovada că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi să probeze existenţa cazului bine justificat care să reclame o atare măsură, precum şi că ea este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în înţelesul art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004.
Or, din cuprinsul cererii introductive de instanţă şi al actelor dosarului de fond reiese că o atare dovadă şi implicit celelalte condiţii prealabile nu s-a făcut. Pe de altă parte, în aplicarea art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul trebuia să introducă cererea de suspendare la tribunal odată cu formularea acţiunii de fond ce vizează anularea, în
tot sau în parte, a actului administrativ atacat ori pe cale separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.
