O.G. nr. 5/2001, art. 8 alin. (5), art. 9 alin. (2)
Necorelarea textelor de lege nu poate da dreptul debitorului de a ataca hotărârea prin care s-a respins cererea în anulare, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile art. 8 alin. (5) din O.G. nr. 5/2001 sunt clare, neinterpretabile, au caracter imperativ, reprezentând ultima modificare adusă de legiuitor acestui act normativ prin care s-a reglementat posibilitatea recuperării creanţelor certe, lichide şi exigibile pe calea specială şi urgentă a somaţiei de plată, în timp ce prevederile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001 privesc punerea în a titlului reprezentat de somaţia de plată şi nu vizează în mod special calea de atac a hotărârilor pronunţate în cadrul acestor proceduri.
C.A. Piteşti, s. com. şi de cont. adm., dec. nr. 612 din 30 aprilie 2008, în Jurindex
Prin sentinţa nr. 2170 din 14.09.2007, Tribunalul Buzău a admis în parte cererea creditoarei U.D. 2002 SRL şi a ordonat debitoarei Z. SRL să-i achite acesteia suma de 510.529,95 lei până la termenul din 06.10.2007, precum şi cheltuieli de judecată de 2.500 lei. Tribunalul a constatat că procedura prevăzută de O.G. nr. 5/2001 modificată, implică faţă de dreptul comun, o condiţie suplimentară de admisibilitate, fiind prevăzută pentru creanţele necontestate, ce derivă din înscrisuri însuşite de părţi, astfel că a admis cererea numai pentru
facturile semnate dc reprezentanţii debitoarei, care au fost însuşite la plată de către aceasta.
Prin sentinţa nr. 196 din 21.02.2008, Tribunalul Buzău a respins cererea în anulare formulată de debitoarea Z. SRL în baza art. 8 din O.G. nr. 5/2001, modificată şi republicată.
împotriva acestor sentinţe a declarat recurs debitoarea Z. SRL, care le-a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că suma datorată intimatei creditoare nu este certă.
Intimata, prin reprezentantul său, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, dar a ridicat şi excepţia inadmisibilităţii acestuia, faţă de prevederile art. 8 pct. 5 din O.G. nr. 5/2001.
Recurenta, prin reprezentant, a solicitat respingerea excepţiei de inadmisibilitate a formulării recursului în temeiul art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, modificată şi republicată.
Instanta a reţinut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 8 alin. (5) din O.G. nr. 5/2001, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, „hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă”. Iniţial, actul normativ prevedea calea de atac a recursului împotriva sentinţei prin care s-a respins cererea în anulare, astfel că noua reglementare nu a mai fost corelată cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, modificată, prin Legea nr. 195/2004, care prevăd că la cererea creditorului ordonanţa de admitere în tot sau în parte a ccrerii creditorului, cca împotriva cărcia a fost introdusă cererea în anulare prevăzută de art. 8, carc însă a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă prin nerecurare sau prin respingerea recursului, va fi învestită cu formulă executorie.
Accastă discordanţă dintre textele de lege nu poate da însă dreptul debitorului de a ataca hotărârea prin care s-a respins cererea în anulare, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile art. 8 alin. (5) din O.G. nr. 5/2001 sunt clare, neinterpretabile, au caracter imperativ, reprezentând ultima modificare adusă de legiuitor acestui act normativ prin care s-a reglementat posibilitatea recuperării creanţelor certe, lichide şi exigibile pe calea specială şi urgentă a somaţiei de plată, în timp ce prevederile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001 privesc punerea în executare a titlului reprezentat de somaţia de plată şi nu vizează în mod special calea de atac a hotărârilor pronunţate în cadrul acestor proceduri.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis excepţia de inadmisibilitate a recursului şi a respins ca inadmisibil recursul debitoarei Z. SRL.
