Act normativ care nu are natura juridică a unui act administrativ
Reclamanţii au solicitat suspendarea executării O.U.G. nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu, act normativ care nu are natura juridică a unui act administrativ, fiind un act cu putere de lege, adoptat de autoritatea executivă în virtutea delegării legislative reglementate de art. 115 din României şi supus aprobării Parlamentului.
Cum procedura de suspendare a executării instituită prin art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 are ca obiect numai un act
administrativ unilateral [definit prin art. 2 alin. (1) lit. c), teza întâi din aceeaşi lege, menţionat anterior], rezultă că o ordonanţă de urgenţă nu este susceptibilă de a fi supusă suspendării executării în sensul dispoziţiilor art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.
I.C.C.J., secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 3172/09.06.2009
Prin acţiunea introdusă la Curtea dc Apel Bucureşti, Sccţia a VII I-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Primăria sectorului l al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al sectorului 1 al Municipiului Bucureşti şi Primarul sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat instanţei suspendarea executării O.U.G. nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu.
In motivarea cererii de suspendare, reclamanţii au arătat că, prin aplicarea ordonanţei a cărei suspendare o cer, s-ar provoca o perturbare gravă serviciilor prestate de autorităţile administraţiei publice locale din sectorul 1 al Municipiului Bucureşti şi s-ar crea o pagubă iminentă unui mare număr de angajaţi ai Primăriei, întrucât o mare parte dintre angajaţi cumulează pensia cu salariul.
Pe fondul cererii, pârâtul a arătat că suspendarea O.U.G. nr. 230/2008 nu se justifică, întrucât Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a acestei ordonanţe, constatându-se că aceasta este contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie şi, prin urmare, ordonanţa este suspendată de drept.
Prin sentinţa civilă nr. 387 din 3 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII I-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis exccpţia de inadmisibil itate invocată din oficiu de către instanţă şi în acest temei a respins acţiunea reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că O.U.G. nr. 230/2008, a cărei suspendare s-a solicitat de către reclamantă, nu este un act administrativ în sensul contenciosului administrativ şi, prin urmare, suspendarea executării accsteia în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu este admisibilă.
A mai considerat că cererea este inadmisibilă, pentru că, în speţă, ordonanţa de guvern are valoare de lege prin ea însăşi, necontribuind la punerea în a unei legi ori la organizarea executării unei legi.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In motivarea recursului, reclamanţii au arătat că în mod greşit prima instanţă a considerat că ordonanţele de urgenţă au valoare de lege, Constituţia României făcând distincţie între cele două categorii de acte normative.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor
dc recurs invocate şi, din oficiu, înalta Curte a respins recursul reclamanţilor, ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succcd.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea contenciosului administrativ, „actul administrativ este actul cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice
In conformitate cu dispoziţiile art. 107 din Constituţia României, Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe, iar potrivit prevederilor art. 115 alin. (4) din legea fundamentală Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
In alin. (5) al articolului constituţional menţionat, se stipulează că ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la camera competentă să fie sesizată, iar în alin. (7) al aceluiaşi text se statuează că aceste ordonanţe se aprobă sau se resping prin lege.
In cauză, reclamanţii au solicitat suspendarea executării O.U.G. nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu, act normativ care nu are natura juridică a unui act administrativ, fiind un act cu putere de lege, adoptat de autoritatea executivă în virtutea delegării legislative reglementate de art. 115 din Constituţia României şi supus aprobării Parlamentului.
Cum proccdura de suspendare a executării instituită prin art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 are ca obicct numai un act administrativ unilateral [definit prin art. 2 alin. (1) lit. c), teza I din acccaşi lege, menţionat anterior], rezultă că o ordonanţă de urgenţă nu este susceptibilă de a fi supusă suspendării executării în sensul dispoziţiilor art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, hotărârea pronunţată de instanţa de prim rang este legală şi temeinică şi, pe cale dc consecinţă, recursul reclamanţilor a fost respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
Notă: Suspendarea actului normativ este prevăzută de art. 66 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru
elaborarea actelor normative. Conform acestui text de lege, în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior. în această situaţie se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum şi durata ei determinată.
în consecinţă, cererea pentru suspendarea actului normativ este inadmisibilă în fata instantei de contencios administrativ.
