Încetare raport de muncă funcţionar public. Condiţii Raporturi de muncă


Prin acţiunea adresată instanţei de administrativ, reclamantul Sandu Alexandru a solicitat anularea deciziei susmenţionate şi repunerea sa în situaţia anterioară, cu obligarea pârâtei Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Botoşani, la plata drepturilor salariale cuvenite, a cheltuielilor de judecată şi a daunelor morale în cuantum de 5000 Euro. Reclamantul a solicitat şi suspendarea executării deciziei până la soluţionarea pe fond a cererii principale.

Prin încheierea din 7 martie 2006, Tribunalul Botoşani – secţia comercială şi de contencios administrativ a respins ca nefondată cererea reclamantului pentru suspendarea executării deciziei atacate, reţinând în principal în motivare, nedovedirea condiţiilor prev. de art. 14,15 din Lg.554/2004, respectiv: nedovedirea unei pagube iminente ce i s-ar crea reclamantului prin executarea ei şi lipsa oricărei îndoieli asupra legalităţii deciziei atacate.

Încheierea de respingere a cererii de suspendare, nu a fost atacată cu recurs de către reclamant, conform art. 14 al. 4 din Lg.554/2004.

Pe fondul cererii principale, reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei atacate pentru lipsa unor elemente formale şi anume: neindicarea instanţei judecătoreşti competente în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva ei, caracterul eliptic al motivării prin lipsa corelării dispoziţiilor legale menţionate cu cele ale Lg.19/2000. A fost invocată situaţia că decizia a fost abrogată prin D.M.C.C. nr.37029/2005 şi că măsura încetării raporturilor sale de muncă este tardivă faţă de disp. art. 84 al.3 din Lg.188/1999, odată ce el a împlinit vârsta standard în 08.2004, iar măsura s-a luat la 01.02.2006.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii, cu precizarea că la data luării măsurii, reclamantul avea vârsta de 63 ani şi 10 luni şi un stagiu de cotizare de 30 ani şi 9 luni, conform art. 41 din Lg.19/2000. A susţinut că ulterior deciziei, prin adresa nr.310/16.02.2006 a comunicat reclamantului posibilitatea contestării deciziei la instanţa de contencios administrativ, conform art. 89 al.2 din Lg.188/1999 republicată. A învederat instanţei, că a respectat şi procedura prev. de art. 84 al.3 din Lg.188/1999, în sensul că a comunicat decizia atât A.N.F.P., cât şi Ministerului Culturii şi .

Investit cu soluţionarea acţiunii, Tribunalul Botoşani – secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa nr.90 din 22 martie 2006, a respins-o ca nefondată.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că sub aspect formal, decizia atacată este legală, elementele enumerate de reclamant ca fiind iniţial lipsă din conţinutul său, fiind complinite ulterior (cele vizând neindicarea căii de atac şi a instanţei competente). Cu referire la Ord. Min. Culturii şi Cultelor nr.370/2005 (f.9 ds.) s-a reţinut că prin acesta a fost abrogată o altă dispoziţie – dispoziţia nr.6/27.06.2005 şi nu decizia nr.2/12.01.2006 ce face obiectul cauzei.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că măsura aplicată prin decizia contestată este legală, dată cu respectarea legii speciale – Lg.188/1999 – art. 84 al.2 lit. d şi art. 84 al.3 – respectiv că odată ce aceste texte au fost respectate, nu are relevanţă că măsura nu s-a luat chiar la momentul împlinirii de către reclamant a vârstei standard. Instanţa a reţinut că decizia a fost în mod corect emisă chiar în lipsa unei cereri a reclamantului pentru încetarea raporturilor de muncă şi că reclamantul a continuat activitatea, în baza Ordinului nr.370/2005 prin care Ministerul Culturii şi Cultelor abrogase o altă dispoziţie de încetare a raporturilor de muncă ale reclamantului – disp. nr.6/27.06.2005.

Împotriva sentinţei tribunalului, reclamantul a formulat recurs. În motivare, sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate, reclamantul reiterând aceleaşi motive pe care şi-a întemeiat acţiunea la prima instanţă, precizând că este de neexplicat înlăturarea lui din activitate, în condiţiile în care este un profesionist cu dublă specializare în patrimoniu cultural şi ocupa un post de urmare a câştigării unui concurs.

Motivele de recurs invocate, cu trimitere la prev. art. 304 (9) Cod proc. civ. nu sunt fondate:

Sub aspectul cerinţelor formale, respectiv al elementelor de conţinut, decizia atacată este legală, pârâta respectând întocmai prev. art. 84 al.2 din Lg.188/1999 republicată.

Pe fondul cauzei, decizia este dată de asemenea cu respectarea prevederilor legale, respectiv ale art. 84 al.2 lit. „d” din Lg.188/1999, reclamantul îndeplinind cumulativ condiţiile vârstei standard şi pe cea a stagiului minim de cotizare, la încetarea raporturilor de muncă, decizia atacată fiind practic una de încetare a raporturilor de muncă pentru condiţii de vârstă, fără vreo legătură cu pregătirea profesională a reclamantului, care de altfel nu i se poate reproşa şi nu face obiectul cauzei.

Faţă de considerentele expuse, sentinţa recurată fiind temeinică şi legală;

Conform art. 316, 296 Cod proc. civ., s-a respins ca nefondat recursul.