PRIN PIERDEREA CALITĂŢII DE MEMBRU AL PARTIDULUI POLITIC SAU AL ORGANIZAŢIEI MINORITĂŢILOR NAŢIONALE, PE A CĂREI LISTĂ A FOST ALES. CONSTATAREA ÎNCETĂRII MANDATULUI DE CONSILIER DE CĂTRE INSTANŢA DE JUDECATĂ. INADMISIBILITATE.
Potrivit art.9 alin.3 din Legea nr.393/2004 „încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de către Consiliul Local, respectiv Consiliul Judeţean prin hotărâre, la propunerea primarului ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean sau a oricărui consilier”.
Potrivit art.9 alin.3 din Legea nr.393/2004 „încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de către Consiliul Local, respectiv Consiliul Judeţean prin hotărâre, la propunerea primarului ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean sau a oricărui consilier”.
Or, în cauză reclamanta a solicitat instanţei de judecată să constate încetarea de drept a mandatului de consilier ca urmare a pierderii calităţii de membru de partid pe a cărei listă a fost ales.
SENTINŢA CIVILĂ NR. 2257 din 24 aprilie 2007 pronunţată de TRIBUNALUL MEHEDINŢI – SECŢIA DE ADMINISTRATIV, FISCAL ŞI COMERCIALĂ, în dosarul nr. 293/101/2006, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către CURTEA DE APEL CRAIOVA – SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Mehedinţi la data de 8 decembrie 2006, reclamanta, Organizaţia de Partid – FILIALA JUDEŢEANĂ MEHEDINŢI a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Local al Comunei, să se constate încetarea mandatului de consilier local al numitului V.V. – ales în funcţia de consilier local al comunei, pe listele reclamantei, la alegerile locale ce au avut loc în 6 iunie 2004, în baza dispoziţiilor art.9 alin.2 lit.h1 din Legea nr.393/2004, modificată şi completată prin Legea nr.249/2006.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că, numitul V.V., deşi a fost ales consilier local al comunei pe listele reclamantei, potrivit declaraţiei de apartenenţă politică a acestuia, şi-a pierdut calitate de membru al partidului pe lista căruia a candidat şi a fost ales, fiind astfel îndeplinite condiţiile cerute de art.9 lin.2 lit.h1 din Legea nr.393/2004, modificată şi completată prin Legea nr.249/2006.
Mai susţine reclamantul că, potrivit dispoziţiilor art.12 alin.1 şi 2 din Legea nr.393/2004, în toate cazurile de încetare a mandatului înainte de expirarea duratei normale a acestuia, Consiliul Local adoptă în prima şedinţă ordinară, la propunerea primarului, o hotărâre prin care se ia act de situaţia apărută şi se declară vacant locul consilierului în cauză.
În acest context precizează că, prin adresa nr.71 din 18.10.2006, s-a solicitat pârâtului -Consiliul Local al Comunei să constate încetarea acestui mandat de consilier şi s-a adus la cunoştinţă Prefectului faptul că domnul V.V., consilier local al Comunei , are încetat de drept mandatul potrivit dispoziţiilor art.9 lin.2 lit.h1 din Legea nr.393/2004, modificată şi completată prin Legea nr.249/2006, şi urmare acestui fapt trebuie să ia act de această situaţie şi să adopte o hotărâre prin care să constate încetarea mandatului de consilier local.
Mai susţine reclamantul că, atât Primarul şi Secretarul Comunei, cât şi pârâtul Consiliul Local , judeţul Mehedinţi, refuză să facă propunerea şi respectiv să adopte hotărârea.
În dovedirea cererii, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri, pe care le-a depus în copie la dosarul cauzei.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.12 alin.1 şi 2 din Legea nr.393/2004, modificată şi completată prin Legea nr.249/2006.
În apărare, pârâtul Consiliul Local, nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul Mehedinţi – Secţia de Contencios Administrativ, Fiscal şi Comercială, examinând din oficiu excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, în raport de dispoziţiile Legii nr.393/28.09.2004 privind statutul aleşilor locali, modificată şi completată, prin Legea nr.249/2006, instanţa constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Organizaţia de Partid– Filiala Judeţeană Mehedinţi a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local să se constate încetarea mandatului de consilier local al numitului V.V., ales în această funcţie pe listele reclamantei, la alegerile locale ce au avut loc în iunie 2004, în baza dispoziţiilor art.9 alin.2 lit.h1 din Legea nr.393/2004, modificată şi completată prin Legea nr.249/2006.
Prin Legea nr.249/2006 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.554 din 27.06.2006 s-a modificat şi completat Legea nr.393/ 28.09.2004 privind Statutul aleşilor locali, în sensul că, s-a introdus o nouă cauză de încetare de drept a mandatului de consilier, prin pierderea calităţii de membru al partidului politic sau la organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales.
Faţă de acest text de lege, instanţa de judecată ar depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti şi ar comite o gravă imixtiune în competenţa Consiliului Local al Comunei , dacă ar analiza ea însăşi incidenţa art.9 alin.2 lit.h1 din Legea nr.393/2004, modificată şi completată prin Legea nr.249/2006.
În cazul în care pârâtul Consiliul Local al Comunei , refuză să adopte o hotărâre în urma propunerii de încetare a mandatului de consilier local al numitului V.V., propunere făcută de reclamantă printr-un consilier local, acesta, în baza dispoziţiilor art.1 alin.2 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ coroborat cu art.51 şi 52 din României, dacă apreciază că refuzul pârâtului de a emite actul administrativ de autoritate – hotărâre de încetare a mandatului de drept a alesului local, este nejustificat şi abuziv, se poate adresa instanţei de contencios administrativ cu cerere prin care să solicite obligarea pârâtului să adopte o hotărâre.
Pentru considerentele expuse mai sus Tribunalul Mehedinţi – Secţia de Contencios Administrativ, Fiscal şi Comercială, a admis excepţia de inadmisibilitate a cererii reclamantei şi pe cale de consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea.
Recursul declarat de către reclamantă, împotriva sentinţei pronunţate de Secţia de Contencios Administrativ, Fiscal şi Comercială a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Craiova, motivându-se că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect normele de drept incidente în cauză, respectiv art.9 alin.3 din Legea nr.393/2004.
