Legea nr. 188/1999, art. 51 alin. (7), art. 97 lit. b), art. 85 alin. (2)
Procedura emiterii ordinului sau dispoziţiei de imputare, prevăzută de art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, pe care trebuie să o urmeze autoritatea sau instituţia publică pentru recuperarea pagubelor cauzate cu vinovăţie de un funcţionar public patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează, nu poate fi extinsă şi la situaţia în care la data la care s-a luat măsura de recuperare a pagubei acea persoană nu se mai găseşte în funcţie, raporturile de serviciu fiind încetate. împrejurarea că până la luarea măsurii de recuperare a pagubei a încetat raportul de serviciu cu persoana care a cauzat prejudiciul poate genera un litigiu de drept comun, căruia nu îi mai sunt aplicabile regulile specifice litigiilor născute din raporturile de serviciu.
Decizia nr. 169/C.A. din 31 martie 2010
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la nr. 4821/99/2009, reclamanta RM a chemat-o în judecată pe pârâta A.J.O.F.M. Iaşi, solicitând anularea deciziei nr. 405/19.06.2009 şi obligarea pârâtei, în baza art. 26 din Legea nr. 188/1999 şi art. 16 din H.G. nr. 432/2009, să îi înmâneze dosarul profesional pe care îl are în calitate de funcţionar public.
In motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, începând cu data 01.11.2000, a ocupat funcţia publică de clasa I în cadrul A.J.O.F.M. Iaşi până la data de 13.04.2009, când încetat raportul de serviciu prin decizia nr. 09/14.04.2009, prin acordul părţilor în baza art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999.
în data de 19.06.2009 i s-a comunicat decizia nr. 405/19.06.2009, prin carc i s-a imputat suma dc 629,85 Ici, reprezentând curs E.C.D.L., conform art. 51 alin. (7) din Legea nr. 188/1999.
In aceste condiţii, a formulat o plângere prealabilă, în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, pc carc a adresat-o A.J.O.F.M. Iaşi, înregistrată la nr. 7484726.06.2009, prin care a solicitat revocarea în totalitate a deciziei nr. 405/19.06.2009.
Reclamanta a susţinut că dccizia nr. 405/19.06.2009 nu este întocmită conform prevederilor legale deoarece a fost emisă după 68 de zile de la încetarea raportului de serviciu prin acordul părţilor.
A arătat reclamanta că nu s-a angajat faţă de A.J.O.F.M. Iaşi cu privire la aceste cursuri ECDL, cursuri pe care nu le-a urmat, şi că angajarea răspunderii patrimoniale a unui funcţionar public prin emiterea unei dispoziţii de imputare nu este permisă decât în cazul în care paguba ar fi fost produsă cu vinovăţie. Or, acordul părţilor pentru încetarea raportului de serviciu, exclude condiţia de vinovăţie la care face referire instituţia menţionată mai sus prin emiterea deciziei nr. 405/19.06.2009.
Reclamanta a mai formulat o cerere completatoare arătând că imediat ce a depus acţiunea a primit prin poştă dc la pârâtă încă două decizii: nr. 8341/17.07.2009 prin care se menţionează că se revocă în totalitate decizia nr. 405/19.06.2009 privind „suma de 629,85 lei reprezentând imputaţie curs E.C.D.L. şi nr. 8342/17.07.2009 prin care i se impută din nou aceeaşi sumă de 629,85 lei reprezentând contravaloarea aceloraşi cursuri E.C.D.L., decizie pe care o consideră nelegală şi netemeinică.
Faţă de această nouă decizie nr. 8342/17.07.2009, având acelaşi obiect şi aceeaşi sumă imputată, a arătat că îşi menţine motivele expuse în fapt şi în drept despre care a făcut vorbire pe larg prin cererea de chemare în judecată formulată şi depusă în termenul legal la instanţă şi înregistrată în dosarul nr. 4821/99/2009.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa nr. 724/C.A./24.11.2009, a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia dc imputaţie nr. 8342/17.07.2009 emisă dc A.J.O.F.M. Iaşi, a respins cererea privind anularea deciziei nr. 405/19.06.2009, ca rămasă fară obiect, şi a obligat-o pe pârâtă să îi înmâneze reclamantei dosarul profesional.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a deţinut funcţia publică de consilier juridic în cadrul instituţiei pârâte până la data de 13.04.2009 când raportul de serviciu a încetat, conform deciziei nr. 9/14.04.2009, în baza acordului părţilor. Decizia nr. 405/19.06.2009 contestată de reclamantă a rămas fară obiect, aceasta fiind anulată prin decizia nr. 8341/2009.
In ceea ce priveşte decizia nr. 8342/17.07.2009, instanţa a constatat că prin aceasta i-a fost imputată reclamantei suma de 629,85 lei reprezentând contravaloarea unui curs de perfecţionare profesională, că reclamanta nu a fost de acord şi nu a solicitat niciodată să participe la un astfel de curs fiind înscrisă de unitate pe o listă, fară a fi însuşită prin semnătură de reclamantă, şi că aceasta nici nu a participat la cursurile respective decât o singură dată.
în aceste condiţii, instanţa a considerat că reclamanta nu a urmat o formă de perfecţionare.
A mai avut în vedere tribunalul că nu este îndeplinită condiţia existenţei vinovăţiei deoarece reclamanta nu a urmat efectiv aceste cursuri, iar raportul de serviciu al reclamantei a încetat prin acordul părţilor, nu ca ur
mare a demisiei sau a încetării raportului în condiţiile art. 98 lit. f), g) sau art. 99 lit. d) din Legea 188/1999, când vina este a funcţionarului public.
în ceea ce priveşte cererea reclamantei dc a i se înmâna dosarul profesional, Tribunalul a constatat că aceasta s-a adresat cu o solicitare expresă, în scris, pârâtei, că s-a prezentat la sediul acesteia, însă nici în cursul judecării procesului pendinte pârâta nu i-a înmânat efectiv acest dosar, deşi nu a contestat că i-ar reveni această obligaţie.
Împotriva sentinţei indicate mai sus a declarat recurs pârâta A.J.O.F.M. Iaşi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale a-plicabile în cauză, Curtea de Apel a reţinut că procedura emiterii ordinului sau dispoziţiei de imputare, prevăzută de art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, pe care trebuie să o urmeze autoritatea sau instituţia publică pentru recuperarea pagubelor cauzate cu vinovăţie de un funcţionar public patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează, nu poate fi extinsă şi la situaţia în care la data la care s-a luat măsura de recuperare a pagubei acea persoană nu se mai găseşte în funcţie, raporturile de serviciu fiind încctate.
împrejurarea că până la luarea măsurii de recuperare a pagubei a încetat raportul de serviciu cu persoana care a cauzat prejudiciul poate genera un litigiu dc drept comun, căruia nu îi mai sunt aplicabile regulile specifice litigiilor născute din raporturile de serviciu.
Această concluzie se desprinde din prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 conform cărora împotriva ordinului sau dispoziţiei dc imputare în cauză se poate adresa instanţei de administrativ. Folosind raţionamentul de interpretare per a contrario, se constată că art. 85 alin. (2) nu permite ca decizia sau ordinul de imputare să poată fi atacată în contencios administrativ de către acea persoană care nu se mai află în raporturi de serviciu cu autoritatea sau instituţia publică ce a emis ordinul sau decizia de imputare. Dacă legiuitorul ar fi vrut ca procedura emiterii ordinului sau dispoziţiei de imputare, prevăzută de art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, să fie urmată şi în cazul încetării raporturilor dc serviciu înainte de emiterea actului de imputare, atunci nu ar fi limitat sfera persoanelor care au dreptul de a ataca ordinul sau dispoziţia la „funcţionarul public în cauză.”
Pe de altă parte, emiterea ordinului sau dispoziţiei de imputare se face în scopul reţinerii sumei stabilite pentru acoperirea daunelor din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea autorităţii sau instituţiei publice cu care se află în raporturi de serviciu. în situaţia încetării raporturilor de serviciu, emiterea actului de imputare după acest moment este lipsită de finalitate fiindcă sumele stabilite pentru acoperirea daunelor nu mai pot fi reţinute din salariu, iar în lipsa unor dispoziţii legale exprese, actul respectiv nu constituie titlu executoriu în temeiul căruia să
se efectueze executarea silită în caz dc refuz de de bunăvoie a obligaţiei.
Prin urmare, în toate situaţiile în care o pagubă a fost descoperită după încetarea raporturilor de serviciu, procedura aplicabilă pentru recuperarea ei este cea a dreptului comun, nu cea prevăzută de art. 85 din Legea nr. 188/1999.
Cum decizia de imputare nr. 8342/17.07.2009 a fost emisă după data de 14.04.2009 când a încetat raportul de serviciu, soluţia de anulare a acestui act administrativ unilateral emis în regim de putere publică este justă.
La aceeaşi concluzie se ajunge şi în ipoteza în care s-ar considera că legiuitorul permite parcurgerea procedurii prevăzute de art. 85 şi după încetarea raportului de serviciu.
în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, în cazul în carc persoanele care au urmat o formă de perfecţionare, dar nu au absolvit-o din vina lor, sunt obligate să restituie instituţiei sau autorităţii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecţionare, precum şi drepturile salariale primite în perioada perfecţionării, calculate în condiţiile legii, dacă acestea au fost suportate de autoritatea sau instituţia publică.
Una dintre condiţiile necesarc pentru angajarea răspunderii stabilite în textul de lege mai sus indicat este participarea funcţionarului la o formă de perfecţionare.
In prezenta cauză nu există nici o probă din carc să rezulte că reclamanta a urmat cursul de formare profesională ce constituie obiectul contractului de prestări servicii nr. 541/19.12.2007. împrejurarea că numele reclamantei apare în anexa nr. 1 a contractului, în lista cu persoanele „de instruit” nu este suficientă pentru a demonstra că reclamanta a urmat acel curs.
O altă condiţie cerută dc lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale reglementate de art. 51 alin. (6) constă în neabsolvirea formei de perfecţionare din vina funcţionarului, condiţie ce nu este îndeplinită în speţă.
încetarea raporturilor de serviciu prin acordul părţilor arc semnificaţia unei împrejurări care scoate în evidenţă atitudinea subiectivă a reclamantei constând în lipsa intenţiei de a produce un prejudiciu prin neab-solvirca cursului la carc fusese înscrisă. în cauză nu există probe din carc să rezulte elemente de natură a duce la concluzia contrară, că reclamanta a urmărit ca prin încetarea raporturilor de serviciu prin acord să nu absolve cursul dc perfecţionare la care era înscrisă şi, astfel, să producă un prejudiciu pârâtei recurente.
O a treia condiţie pentru angajarea răspunderii este aceea că autoritatea sau instituţia publică să fi suportat contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecţionare.
La dosarul cauzei există probe din care rezultă care este contravaloarea cursului pentru perfecţionare profesională, nu şi probe care să confirme faptul că pârâta a cheltuit sume dc bani în acest scop.
Neîntemeiată este şi critica referitoare la soluţia dată cererii de obligare a pârâtei să îi înmâneze reclamantei dosarul profesional.
Recurenta nu a invocat că nu are obligaţia de comunicare a dosarului profesional, ci faptul că obligaţia nu a fost executată din culpa reclamantei care nu s-a prezentat la sediul instituţiei pentru ridicarea dosarului.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de recurentă reiese o altă situaţie de fapt. Astfel, se constată, potrivit adresei nr. 10948/28.09.2009, că cererea de predare a dosarului fost formulată la data de 12.06.2009, fiind înregistrată la nr. 6959, iar recurenta nu a prezentat motive obiective care să o fi pus în imposibilitatea predării dosarului la data la care reclamanta a formulat cererea.
Adresele nr. 10948/28.09.2009 şi nr. 202/07.01.2010 prin care recurenta sugerează reclamantei că se poate prezenta la sediul instituţiei în vederea predării dosarului profesional, emise la cel puţin trei luni de la data formulării cererii dc predare, după data sesizării instanţei dc judecată de către reclamantă, nu au semnificaţia executării obligaţiei de predare a dosarului profesional.
Faţă de aceste considerente, Cuilea de Apel a respins recursul ca nefondat.
