Refuzul de acordare a despăgubirilor datorită nerespectării condiţiilor de asigurare
Clauzele oricărui contract alcătuiesc un întreg şi astfel ele nu pot fi desprinse de contextul în care se încadrează, regulă de interpretare care rezultă din prevederile art. 982 C.civ., conform cărora „toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înţelesul ce rezultă din actul întreg”.
Astfel, clauza contractuală inserată în art. 4 („Declararea furtului”), cuprinsă în categoria „Condiţii Particulare de Asigurare” şi susţinută în apărare de recurenta-pârâtă nu poate fi interpretată şi aplicată separat de celelalte clauze contractuale, parte a aceluiaşi contract de asigurare, respectiv clauza regăsită în art. 18.8 („Obligaţiile asiguratului în cazul producerii evenimentului asigurat”), cuprinsă în „Condiţii Generale de Asigurare”.
Realitatea, mărimea şi cauzele prejudiciului sunt recunoscute chiar şi de societatea de asigurare, care nu contestă faptul furtului bunului asigurat, mărimea prejudiciului sau cauza producerii acestuia, împrejurarea că certificatul de înmatriculare al autovehiculului se afla în interiorul maşinii, în momentul furtului, ci invocă nerespectarea obligaţiei de a depune acest document în original, chiar dacă acest aspect nu poate fi considerat esenţial şi determinant în stabilirea realităţii şi întinderii pagubei.
Raţiunea inserării clauzei cuprinse în art. 18.8 este tocmai aceea de a permite asiguratului, care şi-a executat toate obligaţiile contractuale privind plata primei de asigurare, precum şi cele referitoare la declararea furtului, de a primi despăgubirea din contract, chiar şi în cazul în care, din motive care nu sunt determinate de culpă gravă sau rea-intenţie, sunt în imposibilitate obiectivă şi stabilită cu certitudine, de a depune toate documentele pretinse.
Neexecutarea contractului invocată de recurentă nu poate fi valorificată pentru înlăturarea dreptului la despăgubire al intimatelor, în condiţiile îndeplinirii de către asigurat a tuturor obligaţiilor esenţiale din contract şi în condiţiile în care, chiar în lipsa certificatului de înmatriculare în original, se poate stabili realitatea, mărimea sau cauzele producerii prejudiciului, astfel cum arată clauzele contractuale.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1184 din 25 noiembrie 2013
1. Prin sentinţa civilă nr. 18855/2012, îndreptată prin încheierea din 26.03.2013, Judecătoria Constanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele SC […] SRL şi […] SA în contradictoriu cu pârâtele […] Bucureşti şi […] Constanţa şi a obligat pârâtele la plata sumei de 78.000 euro, cu titlu de despăgubire totală în baza poliţei de nr. […]/16.01.2011, reprezentând contravaloarea autoturismului marca […], cu număr de înmatriculare […]. A obligat pârâtele la plata către reclamante a cheltuielilor de judecată în suma 7.470 lei, reprezentând 7.465 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar. Judecătorul fondului a reţinut că la data de 16.01.2011 s-a încheiat între reclamante, în calitate de asigurate, şi pârâtă, în calitate de asigurător, poliţa de asigurare nr. […], prin care au convenit plata de către pârâtă a sumei de 78.540 euro, în ipoteza furtului autoturismului marca […], cu număr de înmatriculare […], cu condiţia plăţii de către SC […] SRL a primelor lunare de asigurare. Autoturismul asigurat a fost sustras din Staţiunea Mamaia, în noaptea de 1-02.06.2011, autorii nu au fost descoperiţi până la acest moment, furtul autoturismului a fost declarat la organele de poliţie în data de 2.06.2011, numitul […], administrator la SC […] SRL Constanţa, declarând că la momentul furtului, în interiorul autoturismului se găseau următoarele înscrisuri oficiale: certificat de înmatriculare auto, original, având seria […], emis pentru autoturismul marca […], de culoare neagră, cu nr. înmatriculare […]; carte de identitate personală, seria […], emisă la data de 11.11.2004; permis de conducere auto, categoriile A, B şi C, având nr. […]/23.09.2005, paşaport turistic cu seria […]/19.10.2010. La data de 6.06.2011 pârâta […] a fost avizată cu deschiderea unui dosar de daună potrivit contractului de asigurare facultativă […], la solicitarea asigurătorului s-a efectuat expertizarea cheilor autoturismului, iar în data de 16.11.2011 pârâta a comunicat reclamantei refuzul de acordare a despăgubirilor motivat de nerespectarea condiţiilor de asigurare, respectiv pentru faptul că nu a fost depus la dosarul de daună certificatul de înmatriculare în original. Deşi contractul de asigurare facultativă conţine o clauză contractuală inserată în cadrul condiţiilor sale generale, potrivit căreia […] nu acorda despăgubiri în ipoteza în care asiguratul nu depune la dosar originalul certificatului de înmatriculare, instanţa a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 970 alin. (2) C.civ. şi a înlăturat aplicabilitatea clauzei, constatând contradictorialitatea acesteia cu principiile echităţii. Clauzele condiţiilor specifice pentru furt nu detaliază obligaţia proprietarului autoturismului furat de a prezenta originalul certificatului de înmatriculare, respectiv dacă se impune sau nu proprietarului păstrarea acestui act în altă parte decât în autoturism, pentru că se cunoaşte, în legătură cu acest aspect, practica unor conducători auto de a păstra acest înscris în interiorul autoturismului, cu scopul de a fi înmânat mai uşor in ipoteza unui control al organelor cu competente în acest sens. Hotărârea a fost atacată cu apel de către pârâta SC […] SA Bucureşti, care a susţinut că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală prevăzută art. 4 din contractul de asigurare, constând în predarea documentelor de identificare a autoturismului. Astfel, intimata reclamantă nu a înţeles să depună nicio minimă diligenţă în ceea ce priveşte păstrarea certificatului de înmatriculare, lăsându-l în interiorul autoturismului la momentul staţionării acestuia pe timpul nopţii.
2. Prin decizia civilă nr. 76/2013, Tribunalul Constanţa a respins apelul pârâtei, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 4 din „Condiţiile Particulare de Asigurare”, „Cu ocazia reclamării furtului la Societate, trebuie predate (…) cartea de identitate şi certificatul de înmatriculare al autovehiculului în original şi o copie legalizată a acestor documente. Pentru radierea ulterioară a autovehiculului, după plata despăgubirii, Societatea va returna cartea de identitate şi certificatul de înmatriculare în original. Neîndeplinirea de către Asigurat ori de către prepuşii acestuia a obligaţiilor prevăzute în prezentul articol are drept consecinţă decăderea Asiguratului din dreptul la despăgubire”. În conformitate cu art. 18.8 din „Condiţiile Generale de Asigurare”, „În caz de neîndeplinire a obligaţiilor prevăzute la art. 18, Asiguratul va pierde dreptul la indemnizaţie, dacă din acest motiv nu se poate stabili realitatea, mărimea sau cauzele producerii prejudiciului ori nu se poate exercita dreptul de regres, sau va primi o indemnizaţie diminuată proporţional, în măsura în care neîndeplinirea obligaţiei a dus la mărirea pagubei”. Prin urmare, asigurătorul are dreptul de a refuza plata despăgubirii numai dacă datorită nerespectării obligaţiei în discuţie nu s-a putut determina cauza producerii riscului asigurat şi întinderea pagubei. Or, în speţă s-a determinat cauza producerii evenimentului asigurat (furtul) şi este determinabilă şi întinderea pagubei. A apreciat instanţa de apel că în interpretarea contractului se va da eficienţă regulilor stabilite de dispoziţiile art. 982 C.civ. („toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înţelesul ce rezultă din actul întreg”) şi dispoziţiile art. 970 alin. (2) C.civ. („ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa”), astfel că, faţă de situaţia de fapt reţinută şi faţă de dispoziţiile legale şi contractuale menţionate, reţinându-se că s-a făcut dovada producerii riscului asigurat, în condiţiile achitării integrale a primelor de asigurare, a încunoştinţării asigurătorului în legătură cu producerea cazului asigurat, s-a constatat că în mod corect prima instanţă a apreciat drept întemeiate pretenţiile reclamantelor.
3. Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către apelanta-pârâtă SC […] SA Bucureşti, care a criticat soluţia pentru nelegalitate, astfel:
Este criticabilă soluţia instanţei de apel şi de fond raportat la prevederile art. 969 C.civ., situaţie în care atât timp cât reclamanta consideră valabil încheiat contractul de asigurare facultativă, în temeiul acestuia solicitând despăgubiri, aceasta trebuia să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale, altfel fiind aplicabilă excepţia de neexecutare a contractului. Reclamanta nu a înţeles să depună nicio minimă diligenţă cu privire la păstrarea certificatului de înmatriculare, lăsându-l în interiorul autoturismului la momentul staţionării acestuia pe timp de noapte, situaţie apreciată ca fiind neglijenţă, care atrage aplicabilitatea prevederilor din clauzele contractuale. Se apreciază că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, astfel că pârâtei nu-i incumbă obligaţia de plată. În consecinţă, se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii din apel şi din fond şi respingerea acţiunii ca nefondată. Intimatele-reclamante SC […] SRL şi […] SA au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului, învederând că au făcut dovada producerii riscului asigurat, au achitat integral primele de asigurare, au încunoştinţat asigurătorul în legătură cu producerea riscului asigurat, instanţele apreciind în mod corect ca fiind întemeiate pretenţiile în acord cu principiul echităţii şi al executării contractelor cu bună-credinţă. Se arată, de asemenea, că după pronunţarea deciziei civile nr. 76/2013, respectiv la data de 27.09.2013, recurenta-pârâtă a efectuat plata despăgubirii totale în cuantum de 78.000 euro, precum şi a cheltuielilor de judecată.
În recurs nu au fost propuse, încuviinţate şi administrate alte probatorii.
4. Recursul nu este fondat.
Operaţiunea interpretării contractului, necesară pentru determinarea înţelesului exact al clauzelor contractuale, în strânsă corelaţie cu voinţa internă a părţilor, permite o corectă determinare a însăşi forţei obligatorii a acestuia. Clauzele oricărui contract alcătuiesc un întreg şi astfel ele nu pot fi desprinse de contextul în care se încadrează, regulă de interpretare care rezultă din prevederile art. 982 C.civ., conform cărora „toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înţelesul ce rezultă din actul întreg”. Astfel, clauza contractuală inserată în art. 4 („Declararea furtului”), cuprinsă în categoria „Condiţii Particulare de Asigurare” şi susţinută în apărare de recurenta-pârâtă nu poate fi interpretată şi aplicată separat de celelalte clauze contractuale, parte ale aceluiaşi contract de asigurare, respectiv clauza regăsită în art. 18.8 („Obligaţiile asiguratului în cazul producerii evenimentului asigurat”), cuprinsă în „Condiţii Generale de Asigurare”. Aplicând regula specială a interpretării coordonate a clauzelor contractuale, instanţa de apel a stabilit în mod corect că neîndeplinirea oricăreia dintre obligaţiile asiguratului în cazul producerii evenimentului asigurat, înscrise în art. 18 din „Condiţii Generale de Asigurare”, în speţă nedepunerea certificatului de înmatriculare al autovehiculului în original, duce la pierderea dreptului la indemnizaţie, dacă din acest motiv nu se poate stabili realitatea, mărimea sau cauzele producerii prejudiciului ori nu se poate exercita dreptul de regres. În cauză, însă, realitatea, mărimea şi cauzele prejudiciului sunt recunoscute chiar şi de societatea de asigurare, care nu contestă faptul furtului bunului asigurat, mărimea prejudiciului sau cauza producerii acestuia, împrejurarea că certificatul de înmatriculare al autovehiculului se afla în interiorul maşinii, în momentul furtului, ci invocă nerespectarea obligaţiei de a depune acest document în original, chiar dacă, astfel cum s-a arătat, acest aspect nu poate fi considerat esenţial şi determinant în stabilirea realităţii şi întinderii pagubei. Raţiunea inserării clauzei cuprinse în art. 18.8 este tocmai aceea de a permite asiguratului, care şi-a executat toate obligaţiile contractuale privind plata primei de asigurare, precum şi cele referitoare la declararea furtului, de a primi despăgubirea din contract, chiar şi în cazul în care, din motive care nu sunt determinate de culpă gravă sau rea-intenţie, sunt în imposibilitate obiectivă şi stabilită cu certitudine, de a depune toate documentele pretinse. Neexecutarea contractului invocată de recurentă nu poate fi valorificată pentru înlăturarea dreptului la despăgubire al intimatelor, în condiţiile îndeplinirii de către asigurat a tuturor obligaţiilor esenţiale din contract şi în condiţiile în care, chiar în lipsa certificatului de înmatriculare în original, se poate stabili realitatea, mărimea sau cauzele producerii prejudiciului, astfel cum arată clauzele contractuale. Faţă de toate aceste argumente, Curtea apreciază că decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, în cauză nu sunt dovedite motive de nelegalitate care să tragă reformarea hotărârii, astfel că în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
