– O.U.G. nr. 148/2005: art. 1;
– Legea nr. 571/2003.
Pnn dispoziţiile prevăzute de art. 1 alin. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 148/2005, legiuitorul a înţeles ca, ulterior datei de 31 octombrie 2006, să excludă din perimetrul situaţiilor ce creează vocaţie la concediu şi indemnizaţia de creştere a copilului, acele stagii de cotizare efectuate în baza unor contracte de asigurări sociale, condiţionând naşterea acestui drept de realizarea în ultimele 10 luni din ultimul an anterior naşterii copilului, de venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit Legii nr. 571/2003 (aşa cum
se exprima art. 4 din O.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului), categorie de venituri în care plăţile efectuate în baza contractului de asigurări sociale nu se încadrează.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de administrativ şi fiscal,
decizia nr. 53 din 22 ianuarie 2009)
Prin cererea adresată iniţial la Secţia Civilă a Tribunalului Botoşani, reclamanta A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Botoşani, anularea deciziei de respingere a contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 2445 din 12 martie 2008 prin care s-a respins cererea de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului.
Prin încheierea din 25 iunie 23008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia spre competentă soluţionare instanţei de contencios administrativ.
Prin precizările depuse la fila 6 dosar, reclamanta şi-a motivat contestaţia arătând faptul că a încheiat un contract de socială în baza căruia pârâta trebuia să-i acorde dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului, însă aceasta i-a refuzat dreptul pretins în mod nejustificat.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea contestaţiei întrucât deciziile emise au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, dispoziţii din care rezultă că după data de 1 ianuarie 2006 – cum este şi cazul contestatoarei care a născut la data de 22 ianuarie 2008 – au vocaţie la indemnizaţia pentru creşterea copilului doar persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe potrivit Legii nr. 571/2003.
Prin sentinţa nr. 1100 din 15 octombrie 2008, Tribunalul Botoşani a admis cererea şi a anulat decizia nr. 2445 din 12 martie 2008 a Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială Botoşani, reţinând că reclamanta a născut la data de 22 ianuarie 2008, dată la care erau aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 148/2005, iar redactarea acestui text legal cu referire la includerea în perioada de stagiu şi a celor 12 luni anterioare intrării în vigoare a ordonanţei, nu este de natură a limita aplicarea acestei dispoziţii legale în viitor, ci doar extinde posibilitatea aplicării ei retroactive şi pentru cele 12 luni de cotizare anterioare datei de 1 iunie 2006.
împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia de Muncă şi Incluziune Socială a Judeţului Botoşani, continuatoarea fostei Direcţii de Muncă şi Protecţie Socială Botoşani, arătând, în esenţă, că prin O.U.G. nr. 148/2005 s-au abrogat prevederile art. 98 din Legea nr. 19/2000, referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, dispoziţiile art. 1 alin. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 148/2005 având în vedere acele situaţii în care naşterea copilului a avut loc până la data de 1 iunie 2006, astfel încât perioada de contribuţie în baza contribuţiei de asigurări sociale să se situeze, cel puţin parţial, înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei, respectiv înainte de 1 ianuarie 2006. Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente: în mod evident, prin dispoziţia prev. de art. 1 alin. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 148/2005, legiuitorul a dorit să excludă dintre beneficiarii concediului şi indemnizaţiei de creştere a copilului, pentru viitor, pe acele persoane care au realizat în sistemul public de pensii perioada de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială, soluţie ce
rezultă pe de o parte din analiza literală a textului menţionat – „au realizat… anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă” (1 ianuarie 2006, n.n.), iar pe de altă parte din explicaţia oferită de art. 24 alin. 2 din ordonanţă, care arată implicit că, esenţial pentru a beneficia de concediul şi indemnizaţia de naştere a copilului stabilită prin noul act normativ pe baza unui contract de asigurare socială, este împrejurarea ca acel contract să fi fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei, respectiv înainte de 1 ianuarie 2006, aşa încât, până la data de 31 octombrie 2006, stagiul de cotizare obligatoriu de 10 luni să se fi împlinit în totalitate.
Mai mult, din interpretarea coordonată a prevederilor art. 1 alin. 2 lit. f) şi ale art. 24 alin. 2 din O.U.G. nr. 148/2005 rezultă că stagiile de cotizare realizate în baza unui contract de asigurări sociale au născut, pentru persoanele asigurate în acest fel, dreptul la concediu şi indemnizaţia de creştere a copilului dacă au fost îndeplinite cumulativ două condiţii:
Contractul să fi fost încheiat înainte de 1 ianuarie 2006, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 148/2005;
La data de 31 octombrie 2006 s-a împlinit stagiul obligatoriu de 10 luni din ultimele 12 luni anterioare naşterii copilului.
Aceasta pentru că, aceeaşi interpretare coordonată a dispoziţiilor actului normativ în discuţie conduce la concluzia că ulterior datei de 31 octombrie 2006, Statul a înţeles să excludă din perimetrul situaţiilor ce creează vocaţie la concediu şi indemnizaţia de creştere a copilului, acele stagii de cotizare efectuate în baza unor contracte de asigurări sociale, condiţionând naşterea acestui drept de realizarea în ultimele 10 luni din ultimul an anterior naşterii copilului, de venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit Legii nr. 571/2003 (art. 4 din H.G. nr. 1025/2006, categorie de venituri în care plăţile efectuate în baza contractului de asigurări sociale nu se încadrează).
Ca urmare, constatând că prima instanţă a făcut în cauză o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din O. U.G. nr. 148/2005, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea va admite recursul în temeiul art. 312 C. pr. civ., şi va modifica sentinţa în sensul respingerii contestaţiei ca nefondată.
