– Legea nr. 138/1999: art. 13
Prin personal civil se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
(Secţia comercială şi de administrativ, sentinţa nr. 358/2009, nepublicată)
Prin acţiunea în contencios administrativ reclamantul A.I.B. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Bistriţa şi Primarul Municipiului Bistriţa, în calitate de angajatori, solicitând obligarea acestora la acordarea indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.10.2008 şi pentru viitor şi să plătească sumele cuvenite actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului, respectiv 1.10.2008 până la data plăţii efective.
Analizând acţiunea formulată de reclamant, în raport de probele administrate în cauză şi având în vedere dispoziţiile legale incidente în materia indemnizaţiei de dispozitiv, tribunalul constată că acţiunea reclamantului este nefondată şi astfel, va fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Art. 13 din Legea nr. 138/1999 republicată care reglementează salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, prevede plata unei indemnizaţii de dispozitiv lunare de 25% din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţie de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază.
Prevederile acestui act normativ se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii – 1999 – privea personalul militar şi civil din cadrul Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, S.R.I., S.I.E., S.P.P. şi Ministerul Justiţiei, aspect relevat fără dubiu de art. 1 din Legea nr. 138/1999.
în anul 2003, structura Ministerului de Interne a suferit modificări în sensul că a devenit Ministerul Internelor şi Administraţiei Locale, prin trecerea în cadrul administraţiei locale a unor servicii cum sunt: paşapoartele, evidenţa personalizată, etc. în acest context, a fost emis Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496/
28.07.2003 de modificare şi completare a Ordinului ministrului de interne nr. 275/2002.
Deşi au fost invocate şi prevederile art. 9.2 din Ordin, potrivit cărora „indemnizaţia de dispozitiv se acordă personalului civil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice” şi reţinându-se că legiuitorul nu a făcut distincţie între nivelele administraţiei publice şi nici între categoriile de personal ce funcţionează în cadrul administraţiei publice, tribunalul apreciază că un act normativ de punere în aplicarea unei legi, cum este şi Ordinul nr. 496/2003, nu poate extinde sfera de aplicare a legii pe care este chemat să o aplice, principiul ierarhiei forţei juridice a actelor normative excluzând fără echivoc această posibilitate.
Este real că art. 9.2 din Ordinul M.A.I. nr. 496/2003 prevede că „indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice”, dar aceste prevederi nu sunt aplicabile reclamantului, deoarece nu îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu, art. 31 din acelaşi ordin, menţionând că prin personal civil se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
într-adevăr, art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, care preia o serie de reglementări din Ordonanţa nr. 63/2003, stabileşte că Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor) îi revin atribuţii cu privire la: a) apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a proprietăţii publice şi private (…); d) funcţia publică şi funcţionarii publici (…); p) asigurarea ordinii publice; r) paza persoanelor, obiectelor, bunurilor şi valorilor.
Poliţia Comunitară a fost înfiinţată în baza Legii nr. 371/2004 cu atribuţiile prevăzute în art. 7, printre care: a) asigurarea ordinii şi liniştii publice (…); b) asigurarea pazei obiectivelor şi a bunurilor de interes public şi privat (…); f) constatarea de contravenţii şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale, conform legii, pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la tulburarea ordinii şi liniştii publice, dar conform art. 4, poliţia comunitară se înfiinţează prin hotărârea consiliilor locale, subordonându-se primarilor.
Aşa fiind, angajaţilor Poliţiei Comunitare nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 şi pct. 9.2 şi 31 1 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 275/2002, modificat şi completat prin Ordinul MAI rir. 496/2003, în sensul că ar fi îndreptăţiţi să primească indemnizaţia de dispozitiv, reclamantul fiind angajat ca funcţionar public în cadrul Serviciului Public Poliţia Comunitară a municipiului Bistriţa -Biroul Financiar Administrativ, începând cu data de 1.04.2009, aşa cum rezultă din Dispoziţia nr. 642 din 8.05.2009 emisă de Primarul municipiului Bistriţa, iar teza discriminării între salariaţi cu atribuţii asemănătoare, nu poate fi primită în contextul în care Curtea Constituţională, prin decizia nr. 1325/4.12.2008, a constatat că dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa va respinge acţiunea ca nefondată (judecător Linul Diana Emiliana).
