Deşi Legea nr. 341/2004, în art. 4, stabileşte indemnizaţia prin raportare la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, iar în art. 15 din Legea nr. 287/2010, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, este stabilită valoarea „câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011”, de vreme ce Legea nr. 341/2004 raportează indemnizaţia la elementul pe baza căruia se fundamenta bugetul asigurărilor sociale de stat la data respectivă, faptul că în prezent elementul care fundamentează bugetul asigurărilor sociale de stat este altul, respectiv „câştigul salarial mediu brut”, iar nu „salariul mediu brut”, nu este de natură a nega dreptul reclamantei la indemnizaţia prevăzută de legea specială, raportarea urmând a se face în mod corespunzător la elementul care fundamentează bugetul asigurărilor sociale de stat în prezent.
Secţia I civilă, Decizia nr. 218 din 24 aprilie 2012
Prin cererea înregistrată sub nr. 8705/118/2011 pe rolul Tribunalului Constanța reclamanta A.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei ce reprezintă diferențele în minus dintre indemnizația de revoluționar calculată în raport de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2011 și sumele de bani primite.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta nu a calculat corect indemnizația ce i se cuvine pentru lunile ianuarie-iunie 2011 prin raportare la salariul mediu brut de 2.022 lei, și nu de 1.836 lei.
în drept a invocat art. 1 alin. (2) din Legea nr. 347/2006 și Legea nr. 500/2002.
în dovedirea acțiunii a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile susținute oral în fața instanței a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 5304/21.10.2011 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis acțiunea formulată și a fost obligată pârâta să calculeze și să plătească reclamantei îndemnizația acordată în temeiul Legii nr. 341/2004, pentru lunile ianuarie – iunie 2011 și în continuare, prin calcularea acesteia în raport de un salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, în cuantum de 2.022 lei, conform art. 15 din Legea nr. 287/2010; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei diferența de drepturi de rezultată din indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, aferentă perioadei cuprinse între ianuarie 2011 și data plății efective a sumei datorate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este beneficiară a indemnizației prevăzute de Legea nr. 341/2004 conform deciziei nr. 1297416/09.10.2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 287/2010 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, „Salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei”, iar conform art. 2 pct. 1 din Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice, „anul bugetar este anul calendaristic care începe la data de 1 ianuarie și se termină la data de 31 decembrie”.
Raportat la aceste dispoziții legale, începând cu luna ianuarie 2011, indemnizația de revoluționar trebuie calculată în raport de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2011, respectiv 2.022 lei. Pe cale de consecință, pârâta era obligată să plătească reclamantei diferența de bani ce reprezintă indemnizația acordată în temeiul Legii nr. 341/2004 pentru lunile ianuarie – iunie 2011 prin calcularea acesteia în raport de un salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat de 2.022 lei.
întrucât pârâta a calculat și plătit reclamantei drepturi de mai mici decât cele care i s-ar fi cuvenit, producând în patrimoniul acesteia un prejudiciu care se impune a fi reparat, instanța apreciază întemeiat și capătul de cerere referitor la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv achitată.
în ceea ce privește cererea ce are ca obiect actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani solicitate, se reține că un creditor poate pretinde și daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe scopul acestei instituții, respectiv păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Raportat la considerentele expuse, instanța urmează să admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța.
în motivarea recursului său, aceasta a arătat următoarele:
Legea nr. 341/2004 raportează indemnizația la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat; Legea nr. 287/2010 nu mai face referire la salariul mediu, ci la câștigul salarial mediu brut; ca urmare, începând cu luna ianuarie 2011 aceste indemnizații nu și-au modificat cuantumul din cauza vidului legislativ creat prin adoptarea Legii nr. 287/2010 și a Legii nr. 285/2010; ca urmare indemnizația s-a calculat raportat la salariul mediu brut pentru anul 2010; a solicitat a se avea în vedere situația financiară dificilă a instituției și măsurile adoptate de „forurile superioare” pentru reducerea cheltuielilor.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. în acest sens, a arătat că sintagma „câștigul salarial mediu brut” este mai cuprinzătoare decât sintagma „salariul mediu brut”, dar nu există diferențe.
în recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041C.proc.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că art. 4 din Legea nr. 341/2004 stabilește indemnizația prin raportare la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
Este de asemenea adevărat că în art. 15 din Legea nr. 287/2010, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, este determinat „câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011” care este de 2.022 lei.
Dar, de vreme ce Legea nr. 341/2004 raportează indemnizația la elementul pe baza căruia se fundamenta bugetul asigurărilor sociale de stat, la data respectivă fiind vorba de „salariul mediu brut”, faptul că în prezent elementul care fundamentează bugetul asigurărilor sociale de stat este altul, respectiv „câștigul salarial mediu brut”, nu este de natură a nega dreptul reclamantei la indemnizația prevăzută de legea specială, raportarea urmând a se face în mod corespunzător la elementul care fundamentează bugetul asigurărilor sociale de stat în prezent.
Susținerea recurentei că ar fi vorba de un vid legislativ este nefondată și ar conduce la o situație absurdă. Astfel, de vreme ce noțiunea de „salariu mediu brut” nu mai este folosită în Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, nu mai există o valoare determinată a acestuia, iar valoarea de 1.836 lei era stabilită numai pentru bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, înseamnă că această valoare nu poate fi folosită în anul 2011 și, în consecință, s-ar ajunge la situația în care indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004 să nu mai fie acordată, ceea ce nu poate fi admis.
Legea nr. 341/2004 nu poate fi lipsită de efecte pentru simpla existență a unei necorelări terminologice sau urmare a înlocuirii unui termen de referință cu altul.
Esențial este faptul că indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004 este raportată la elementul care fundamentează bugetul asigurărilor sociale de stat și, indiferent care ar fi acesta și cum ar fi denumit, pentru determinarea oricăror drepturi de asigurări sociale sau alte drepturi prevăzute de legi speciale, raportarea trebuie făcută la acest element, esențială fiind valoarea acestuia, iar nu denumirea ce în prezent este aceea de „câștig salarial mediu brut”, fără a fi necesară o recorelare a tuturor actelor normative care fac referire la „salariul mediu brut”.
De altfel, astfel cum s-a arătat, de vreme ce valoarea de 1.836 lei pentru „salariul mediu brut” era stabilită prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat numai pentru anul 2010 astfel cum se indică în mod expres în art. 16 din Legea nr. 12/2010, recurenta nu are niciun temei legal pentru a aplica această valoare și în anul 2011.
Ca urmare, în mod corect Tribunalul a admis acțiunea, susținerile recurentei fiind nefondate.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ. a fost respins ca nefondat recursul.
(Judecător Anghel Răzvan)
