Dacă prin autorizaţia de mediu (a cărei nerespectare este invocată ca şi temei al angajării răspunderii contravenţionale) nu sunt indicate în concret obligaţiile beneficiarului în sensul înlocuirii filtrelor de aer şi la ce intervale, după cum nu este indicată nici obligaţia epurării apelor menajere şi în ce situaţii, nu se poate reţine săvârşirea unor faptelor contravenţionale în acest domeniu doar pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, fără efectuarea unor teste sau măsurători de laborator care să reflecte în mod obiectiv depăşirea parametrilor de mediu toleraţi.
Dosar nr. 6755/211/2009
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 657/R/2012
Şedinţa publică de la 30 Mai 2012
Instanţa constituită din: PREŞEDINTE .. Judecător .. Judecător ..
Grefier ..
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurent GARDA NATIONALA DE MEDIU-COMISARIATUL JUDETEAN CLUJ împotriva sentinţei civile nr.2312 din 15.02.2011 pronunţată în dosar nr.6755/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca privind şi pe intimat CN având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie.
La apelul nominal făcut în cauză, prezintă reprezentantul recurentei Garda Naţională de Mediu-Comisariatul Judeţean Cluj, av.HE, cu împuternicire depusă la dosar şi reprezentanta intimatei CN av.AC, cu delegaţie avocaţială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanţei, la data de 15 mai 2012, procesul verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei seria AA nr.12571 din data de 01.04.2009 întocmit de
Garda Naţională de Mediu.
Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei, un set de înscrisuri ( filele nr.61-64) în susţinerea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de ridicat, instanţa declară închise dezbaterile şi acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei, susţine recursul declarat în cauză, solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinţei civile nr.2312/2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, în sensul menţinerii actului sancţionator şi exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că instanţa de fond nu a analizat întocmai înscrisurile depuse la dosar şi în mod greşit a apreciat că intimata nu se face vinovată de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa de către agentul
constatator, deoarece instalaţia de reţinere a prafului funcţiona la parametrii normali, iar apele folosite la procesul de răcire a lagărelor morii nu sunt tehnologice, şi prin urmare, nu necesitau epurare înainte de a fi deversate în reţeaua de canalizare, martorii audiaţi în cauză au arătat că apa utilizată în acest sistem este apa potabilă şi nu apă tehnologică, prin urmare fapta contravenţională prev.de art.94 alin.1 lit.b a fost săvârşită, astfel că sancţiunea contravenţională a
fost corect aplicată, gradul de pericol social al contravenţiei rezultă chiar din limitele de pedeapsă prevăzut de actul normativ sancţionator, iar aplicarea sancţiunii în cuantumul minim, reprezintă o corectă individualizare a sancţiunii, cu respectarea dispoziţiilor art.21 alin.3 din OG2/2001.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, şi în consecinţă, menţinerea sentinţei civile nr.2312/2011 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca ca legală şi temeinică. Consideră că instanţa de judecată a aplicat
corect dispoziţiile legale, reţinând în esenţă că, aplicarea unui avertisment era suficientă atât pentru sancţionarea faptei săvârşite de către recurentă, cât şi pentru prevenirea săvârşirii de către acesta a unei noi fapte contravenţionale. Mai arată faptul că intimata nu a făcut dovada încălcării normelor legale.
T R I B U N A L U L
Prin sentinţa civilă nr. 2312/15.02.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta CN
S-a dispus anularea parţială a procesului verbal de contravenţie seria AA nr. 12571/01.04.2009 încheiat de intimata GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU- COMISARIATUL JUDEŢEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Traian Mosoiu, nr. 49, jud. Cluj, în sensul anularii amenzii în cuantum de 50.000 lei
aplicată petentei şi înlocuirii acesteia cu sancţiunea avertismentului.
A fost obligată intimata să achite petentei suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin plângerea înregistrata pe rolul instanţei sub nr. 6755/211/2009 petenta CN a chemat în judecata pe intimata Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean Cluj, solicitând în principal anularea procesului verbal de contravenţie
seria AA nr. 12571/01.04.2009 încheiat de intimată şi în subsidiar înlocuirea amenzii ce i-a fost aplicată cu sancţiunea avertismentului.
În fapt, petenta a arătat în esenţă că starea de fapt reţinută în procesul verbal contestat nu corespunde realităţii deoarece activitatea pe care a desfăşurat- o la punctul de lucru din Cluj-Napoca, str. Oradiei, nr. 2 a respectat toate cerinţele impuse prin autorizaţia de mediu.
Astfel, cu privire la factorul aer, petenta a arătat că a respectat atât frecvenţa semestrială de efectuare a analizelor de aer la indicatorul pulberi în suspensie, cât şi încadrarea în limitele de concentraţie admise de lege, fapt ce rezultă din buletinele de analize aferente semestrelor I şi II din anul 2008, însă agenţii constatatori nu a ţinut seama de explicaţiile oferite de petenta. Mai mult, organul de control nici nu a prelevat vreo probă care să ateste ca instalaţia de reţinere a prafului nu a funcţionat la parametrii normali, aprecierile sale în acest
sens fiind pur subiective, cu atât mai mult cu cat autorizaţia de mediu nici nu prevede vreun parametru funcţional al acestei instalaţii.
Cu privire la factorul zgomot, petenta a arătat că monitorizarea acestuia a avut loc în luna noiembrie 2008, conform buletinului de analiză întocmit de Laboratorul Minesa şi, dat fiind faptul că potrivit autorizaţiei de mediu, obligaţia de monitorizare este anuală, urmează ca următoarea analiză era scadentă doar în noiembrie 2009.
În ceea ce priveşte obligaţia de a urmări gestiunea deşeurilor, petenta a arătat că spatiile anexe în care a fost identificata cantitatea de cca. 200 l ulei uzat sunt foste ateliere mecanice care sunt în conservare, air referitor la factorul de mediu apa, petenta a arătat că nu s-a prelevat nicio probă din apa deversată în
reţeaua de canalizare, în vederea analizării acesteia din punct de vedere fizico- chimic, pentru a se vedea dacă în urma rezultatelor, se poate sau nu trage concluzia necesităţii unei epurări prealabile.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea plângerii ca fiind nefondată, cu motivarea ca petenta nu a respectat condiţiile de funcţionare prevăzute în autorizaţia de mediu (f. 12-14).
Astfel, în nota de constatare din data de 1.04.2009, dl. Varga Ioan, seful
secţiei, a declarat că filtrele de saci nu au fost schimbate din anul 2007, neputând face dovada privind înlocuirea/întreţinerea acestora, condiţia de înlocuire a filtrelor fiind obligatorie, iar d-na Codor Sanda, responsabil de mediu în cadrul societăţii petente, nu a adus nicio obiecţiune la constatările din teren.
Pe de altă parte, deversarea apei tehnologice uzate se realiza fără nicio epurare prealabilă, direct printr-un furtun în gura de canalizare din incinta
unităţii, aspect ce rezultă din fotografiile realizate la faţa locului cu ocazia efectuării controlului.
A mai arătat petenta că petenta nu a implementat colectarea selectivă a deşeurilor, neputând prezenta documente în acest sens. Din documentele depuse la dosarul cauzei, întocmite ulterior efectuării controlului, privind evidenţa gestiunii deşeurilor, nu rezulta nici cantităţile de deşeuri generate (cantitate, compoziţie) şi nici cantităţile privind valorificarea acestora, specificându-se doar
cantităţile de deşeuri metalice ramase în stoc, iar la ulei uzat şi uzate nu se face nicio precizare privind cantităţile valorificate.
Plângerea ce face obiectul prezentului dosar a fost înregistrată pe rolul
Judecătoriei Cluj-Napoca şi sub nr. 6880/211/2009, însă prin încheierea civilă nr.
11477/2009, completul investit cu soluţionarea acestui dosar a admis excepţia de litispendenta, dispunând trimiterea dosarului sus-menţionat la prezentul dosar.
În probaţiune, a fost administrata proba cu înscrisuri şi proba testimonială. Deliberând, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenţie seria AA nr. 12571/01.04.2009 încheiat de intimată s-a aplicat petentei sancţiunea amenzii în cuantum de 50.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 94 alin. 1 lit. b, art. 96 alin. 3 pct. 1 din L. nr. 265/2006, respectiv pentru faptul că la controlul efectuat în data de 01.04.2009 la punctul de lucru Secţia Minieră Cluj, s-a
constatat faptul că petenta desfăşura activitate fără a respecta prevederile autorizaţiei de mediu nr. 235/2008, astfel: 1). instalaţia de reţinere a prafului nu funcţiona la parametrii autorizaţi; 2). apa este folosită în procesul de răcire a lagărelor morii, nefiind specificat în autorizaţie, iar apele tehnologice uzate erau deversate printr-un furtun direct în canalizare, fără o epurare prealabilă; 3).
depozitarea deşeurilor tehnologice se realiza în mod necorespunzător (f. 20 din dosarul ataşat).
Plângerea formulată de petenta împotriva procesului verbal sus-menţionat a fost înregistrată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, fiind scutită de la plata taxei de timbru conform art. 36 din acelaşi act normativ.
Sub aspectul legalităţii procesului verbal contestat, instanţa de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea disp. art. 13 din OG nr. 2/2001 şi cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din acelaşi act normativ, iar petenta nu a invocat motive de nulitate relativă a procesului verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal instanţa, din interpretarea coroborata a disp. art. 34 din OG. 2/2001 şi a disp. art. 6 din Convenţia pentru
Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (incidente în materie contravenţională conform deciziei nr. 197/2003 a ) retine ca procesul verbal de constatare a contravenţiei se bucură de o prezumţie relativa de legalitate, în sensul că face întotdeauna dovada celor pe care le consemnează până la proba contrarie, care fata de disp. art. 1169/C. civ. cade în sarcina contravenientului, acesta putând dovedi liber, cu orice mijloc de probă, caracterul
nereal al menţiunilor înscrise în procesul verbal.
În speţă, petenta a contestat săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi, pentru a-şi dovedi susţinerile, a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat audierea martorilor Iancu Vasile Emil, Varga Ioan Boldijar şi Codor Sanda Claudia.
Martorul Iancu Vasile Emil a arătat că este angajat al societăţii petente în funcţia de mecanic sef, calitate în care cunoaşte faptul că filtrul de aer la care se refera procesul verbal, din instalaţia de reţinere a prafului, este un filtru sanitar, a
cărui capacitate de epurare este mult mai mare decât necesarul rezultat din activitatea societăţii petente. Această instalaţie este una complet automativata şi periodic (la câteva minute), asigura o scuturare a sacilor ce compun filtrul. Aceşti saci au o perioadă de garanţie de minim 10.000 de ore de funcţionare, perioada care nu expirase inca la data efectuarii controlului. Mai mult, emisiile de praf ale instalaţiei sunt verificate semestrial şi niciunul din testele efectuate pana la data
controlului nu a constatat vreo depăşire a noxelor permise (f. 58).
A mai arătat martorul că în procesul de răcire a lagărelor morii se foloseşte doar apa potabilă, apa care nu-şi schimba acest caracter în cadrul procesului (ci doar temperatura), deoarece circula intr-un circuit închis, fără a veni în contact cu vreun material poluant şi, prin urmare, epurarea apei înainte de deversare în reţeaua de canalizare nu este necesară.
Cele mai-sus arătate au fost confirmate şi de martorii Varga Ioan Boldijar şi Codor Sana Claudia (f. 59, 65.
În plus, martorul Varga Ioan Boldijar a arătat că a însoţit echipa de control la momentul controlului, observând personal ca agenţii constatatori nu au prelevat nicio probă, efectuând doar constatări vizuale şi respectiv o fotografie la locul de deversare a apei în canal, iar martora Codor Sanda Claudia a arătat că deşeurile tehnologice depozitate necorespunzător, menţionate în procesul verbal, au constat din apa amestecată cu ulei şi respectiv că acestea erau depozitate într-o cuva – groapa de vizitare existenta într-o platformă betonată, care era amplasată într-un atelier mecanic dezafectat, care nu era utilizat.
Declaraţiile date de martori se coroborează cu înscrisurile depuse la (f. 66 şi urm.), din care rezulta atât faptul că petenta a respectat frecvenţa de efectuare a analizelor de aer pentru a verifica emisiile de praf ale instalaţiei utilizate, cât şi
faptul ca aceste emisii se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Coroborând probele administrate în cauza, instanţa de fond a apreciat că primele două aspecte reţinute în sarcina petentei sunt nefondate, petenta nefăcându-se vinovată de săvârşirea acestora, deoarece instalaţia de reţinere a prafului funcţiona la parametrii normali, iar apele folosite în procesul de răcire a lagărelor morii nu sunt ape tehnologice şi, prin urmare, nu necesitau epurare înainte de a fi deversate în reţeaua de canalizare.
În realitate, câtă vreme, prin construcţia sa, moara petentei are în componenta sa un sistem care utilizează apa pentru răcire şi fără de care nu poate funcţiona, urmează ca autorizarea funcţionării morii implica automat şi autorizarea funcţionării acestui sistem de răcire, iar martorii audiaţi în cauză au arătat că apa utilizata în acest sistem este apa potabilă şi nu apa tehnologică.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea aspect reţinut în sarcina petentei, respectiv depozitarea în mod necorespunzător a deşeurilor tehnologice, acesta este fondat, însă nu justifică sancţiunea aplicată petentei.
Astfel, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor dispune ca sancţiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea
produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Or, în speţă, prin prisma criteriilor sus-menţionate, amenda aplicată petentei este vădit disproporţionate faţă de gradul redus de pericol social concret al faptei săvârşite de aceasta (singura care a fost dovedită), în special raportat la inexistenta unor urmări ale faptei, în condiţiile în care martorii audiaţi în cauza au arătat că deşeurile avute în vedere erau amplasate într-un atelier mecanic dezafectat, care nu era utilizat.
Reţinând şi prevederile art. 7 alin. 2 şi 3 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplica în cazul în care fapta săvârşita este de gravitate redusa, putându-se aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede aceasta sancţiune, coroborate cu dispoziţiile art. 5 alin.
5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunea stabilita trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, instanţa de fond a apreciat că în speţa căreia unui avertisment era suficienta, atât pentru sancţionarea faptei săvârşite de petenta, cât şi pentru prevenirea săvârşirii de către aceasta a unor noi fapte contravenţionale, motiv pentru care a dispus în acest sens, înlăturând sancţiunea amenzii aplicate de agentul constatator prin procesul verbal contestat.
În temeiul disp. art. 274 alin. 1/C.pr.civ. instanţa a obligat intimata să achite petentei cheltuielile de judecata ocazionate de prezentul demers judiciar, proporţional cu pretenţiile admise, respectiv suma de 1.500 lei reprezentând ½ parte onorariu avocat (f. 19).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Garda Naţională de Mediu, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei civile nr. 2312/2011 pronunţata de Judecătoria Cluj-Napoca, ca fiind nelegală şi neintemeinică, pentru motivul prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 C.proc. civ. „ când hotărârea pronunţata a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşita a legii”, în sensul menţinerii actului sancţionator, a sancţiunii aplicate.
În motivare se arată că hotărârea pronunţata de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond în mod corect constata faptul ca sub aspectul legalităţii şi temeiniciei procesului verbal contestat, acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
În ceea ce priveşte analizarea sub toate aspectele a faptei reţinute în sarcina petentei intimate, precum şi a tuturor mijloacelor de proba ( înscrisuri şi audierea martorilor) depuse la dosar, instanţa de fond nu a examinat cauza sub toate
aspectele.
Petenta intimată a fost sancţionată pentru desfăşurarea de activitate fără respectarea prevederilor Autorizaţiei de mediu Nr.235/2008. Activitatea desfăşurata fiind una cu “impact deosebit de grav asupra mediului, în condiţiile legii, AUTORIZAŢIA DE MEDIU este cea care de dreptul de funcţionare a unei activităţi fiind precizate foarte clar condiţiile în care aceasta se poate desfăşura.
În urma controlului efectuat s-a constatat ca petenta intimată a desfăşurat
activitatea fără respectarea prevederilor a Autorizaţiei de Mediu respectiv:
1. instalaţia de reţinere a prafului nu funcţiona la parametrii autorizaţi, unitatea neputând prezenta dovezi pentru înlocuirea acestor filtre.
2. apa este folosită în procesul de răcire a lagărelor morii, nefiind specificat în Autorizaţi de Mediu, iar apele uzate tehnologice erau deversate printru-un furtun, direct în canalizare, fără o epurare prealabilă
3. depozitarea deşeurilor tehnologice şi menajere se realizează în mod necorespunzător
Astfel că, după audierea martorilor Iancu Vasile Emil, Varga Ioan Boldijar şi Codor Sanda Claudia, angajaţi ai societăţii petente, şi din declaraţiile date de aceştia coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, instanţa de fond apreciază ca petenta intimată „nu se face vinovată, de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina ei de către agentul constatator, deoarece instalaţia de reţinere a prafului funcţiona în
parametru normali, iar apele folosite în procesul de răcire a lagărelor morii nu sunt tehnologice, şi prin urmare, nu necesitau epurare înainte de a fi deversate în reţeaua de canalizare…martorii audiaţi în cauza au arătat ca apa utilizata în acest sistem este apa potabila şi nu apa tehnologică.”
Instanţa de fond nu a analizat întocmai înscrisurile depuse la dosar, respectiv Autorizaţia de Mediu, astfel ar fi observat ca fapta reţinuta în sarcina petentei intimate corespunde realităţii.
Astfel instalaţia de reţinere a prafului nu funcţiona la parametrii normali întrucât intimata nu a putut face dovada schimbării sacilor ce compun filtrele. Conform Cap.IV pct.6 din Autorizaţia de Mediu, respectiv Modul de eliminare a
deşeurilor este precizat faptul ca acestea „ nu se depozitează definitiv, nu se incinerează în cadrul obiectivului şi se vor elimina prin unităţi specializate şi autorizate „ ORI,
La data controlului petenta intimată nu a putut prezenta organelor de control a GNM Comisariatul judeţean Cluj nici un contract de eliminare cu o firma specializata, condiţia de înlocuire a filtrelor fiind obligatorie!
În ceea ce priveşte emisiile de praf ale instalaţiilor şi verificarea acestora şi în aceasta situaţie trebuie lămurite nişte aspecte şi anume:
– Garda Naţională de Mediu conform HG. 112/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii de Mediu, este un „un corp specializat de inspecţie şi control” nefiind în măsura sa preleveze probe de la faţa locului şi neavând atribuţii în acest sens. Constata şi ia masuri la fata locului, în timpul sau după efectuarea controlului propriu-zis.
Petenta intimata a depus la dosar buletine de analiza a aerului, dar aceste buletine determina „emisiile atmosferice de pulberi în suspensie în tubulatura coşului de evacuare” iar conform Autorizaţiei de Mediu la Cap.III pct. 1
Indicatori cei care trebuie monitorizaţi sunt ( indicatori fîzico-chimic, bacteriologici şi biologici, emisi. imisiile poluanţilor, frecventa, modul de valorificare a rezultatelor). Din punct de vedere tehnic exista o diferenţiere clara intre EMISIE şi IMISIE, motiv pentru care depunem la dosar extras din
Normativul „ Condiţii Tehnice Privind Protecţia Atmosferei” aprobat prin Ordinul nr.462/1993, pentru a învedera instanţei diferenţa tehnica existenta între cei doi termeni.
Imisiile poluanţilor, indicatorul prevăzut în Autorizaţia de Mediu, fiind transferul poluanţilor în atmosfera către un RECEPTOR (omul şi factorii sistemului sau ecologic) iar monitorizarea acestora urmăreşte sa asigure
protejarea populaţiei şi ecosistemelor împotriva efectelor nocive ale acestor substanţe. Instanţa retine în cauza şi apreciază ca „moara petentei are în componenta sa un sistem care utilizează apa pentru răcire şi fără de care nu poate funcţiona, urmând ca autorizarea funcţionarii morii implica automat şi autorizarea funcţionarii acestui sistem de răcire, iar martorii audiaţi în cauza au arătat că apa utilizată în acest sistem este apa potabilă şi nu apa tehnologică.” ORI
Autorizaţia de Mediu, precizează clar la Cap.I pct. 1-2-3 Instalaţia de preparare a bentonitei „ care sunt dotările acesteia: mijloacele de transport utilizate, materiile prime, auxiliare, ambalajele folosite, faptul că „nu se utilizează apa pentru prepararea bentonitei.” aceasta nefiind prevăzuta ca aport în procesul tehnologic avizat prin Autorizaţia de Mediu. Instanţa retine ca, apa este potabila, conform martorilor audiaţi, dar precizam ca orice apa utilizata intr-un proces tehnologic, chiar şi potabila devine uzata, ca atare petenta folosea apa potabilă în scop tehnologic, rezultând apa uzată.
Menţionam ca proprietăţile apei se stabilesc prin analize de laborator. Conform Notei de Constatare din 01.04.2009, „în procesul tehnologic apa este folosită pentru răcirea lagărelor ceea ce nu este specificat în Autorizaţia de Mediu” astfel că petenta intimată, desfăşura un proces tehnologic nespecificat în
autorizaţie, iar deversarea apei se realiza fără nici o epurare prealabilă, direct printr-un furtun în gura de canalizare din incinta unităţii, planşele foto depuse la dosar, demonstrând acest lucru.
În ceea ce priveşte depozitarea deşeurilor tehnologice şi menajere în mod necorespunzător, aspect reţinut în sarcina petentei intimate, instanţa de fond în mod corect retine ca acesta este fondat şi concluzionează ca nu justifica sancţiunea aplicata petentei.
Invocam din nou Autorizaţia de Mediu, care este actul de reglementare în baza căreia petenta intimata îşi desfăşoară activitatea. La Cap. IV Modul de gospodărire a deşeurilor şi ambalajelor, din documentele depuse la dosarul cauzei, întocmite ulterior controlului, privind evidenta deşeurilor, nu rezulta cantităţile de deşeuri generate cat şi cantităţile privind valorificarea acestora. Se specifica doar cantităţile de deşeuri ramase în stoc, dar nu şi cantităţile generate şi
valorificate. Cu privire la uleiurile uzate şi anvelopele uzate, în Cap.V Modul de gospodărire a substanţelor şi preparatelor periculoase la pct.1 se menţionează faptul ca nu se folosesc depozitează ori comercializează substanţe toxice şi /sau periculoase.
La data controlului unitatea nu avea implementat conform Autorizaţiei de
Mediu, sistemul de colectare selectiva a deşeurilor.
Se mai susţine că prin prisma criteriilor şi aspectelor mai sus menţionate, amenda aplicata petentei intimate este proporţională cu gradul de pericol al faptei
săvârşite şi reţinute în sarcina petentei intimate, instanţa de fond neexaminând cauza sub toate aspectele.
Analizând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs invocate şi din oficiu, prin prisma normelor şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul reţine că recursul declarat de recurenta
GARDA NATIONALĂ DE MEDIU, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Traian Mosoiu nr.49, jud. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 2312/15.02.2011 pronunţată în dosarul nr. 6755/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Astfel, cu titlu preliminar se impune reamintirea jurisprudenţei CEDO (relevată în special în cauza Anghel împotriva României), prin care domeniul contravenţional a fost asimilat „acuzaţiilor în materie penală”, în înţelesul art. 6 din
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, ceea ce imprimă doar o prezumţie relativă de legalitate şi temeinicie proceselor-verbale de contravenţie, sub aspectul stării de fapt constatată de agentul statului prin propriile simţuri. Pe de altă parte, prezumţia de nevinovăţie care guvernează acuzaţiile în materie penală devine pe deplin incidentă în cauză, cu semnificaţia că nu i se poate impune contravenientului să producă dovada contrară stării de fapt reţinute, în măsura în care o astfel de probă ar fi imposibil de administrat.
Aplicând aceste principii cauzei deduse judecăţii, reţinem că deşi prin autorizaţia de mediu (a cărei nerespectare este invocată ca şi temei al angajării răspunderii contravenţionale) nu sunt indicate în concret obligaţiile beneficiarului în sensul înlocuirii filtrelor de aer şi la ce intervale, după cum nu este indicată
nici obligaţia epurării apelor menajere şi în ce situaţii, totuşi, fără efectuarea unor teste sau măsurători de laborator care să reflecte în mod obiectiv depăşirea parametrilor de mediu toleraţi, se reţine în sarcina societăţii petente săvârşirea faptelor contravenţionale amintite doar pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.
Aşa cum a reţinut în mod judicios şi prima instanţă prin considerentele hotărârii recurate pe care ni le însuşim fără rezerve, petenta a administrat prin
mijloace de probă echivalente ca forţă juridică (proba testimonială), dovada contrară aspectelor reţinute prin mijloace proprii de agentul constatator, sens în care în mod corect s-a înlăturat din sarcina CLUJ-NAPOCA atât aspectul că instalaţia de reţinere a prafului nu funcţiona la parametrii autorizaţi, cât şi aspectul că apele uzate tehnologice erau deversate printru-un furtun, direct în canalizare, fără o epurare prealabilă.
În ceea ce priveşte aspectul depozitării necorespunzătoare a deşeurilor tehnologice, reţinem că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptei prin prisma criteriilor prev. de art. 21 alin. 3 din OG
2/2001, procedând la înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment. În acest sens, reţinem ca şi argument suplimentar al urmărilor nesemnificative ale săvârşirii faptei, aspectul că deşi în cuprinsul autorizaţiei de mediu nr. 235/04.06.2008 se indică în mod expres că nerespectarea prevederilor
autorizaţiei atrage după sine suspendarea şi/sau anularea, după caz, totuşi o astfel de sancţiune nu a fost aplicată nici până în prezent societăţii petente, aspect care susţine o dată în plus argumentul aplicării unei sancţiuni contravenţionale mai blânde.
Faţă de considerentele expuse, nefiind identificate motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale hotărârii atacate, se va respinge ca nefondat recursul
declarat de recurenta GARDA NATIONALĂ DE MEDIU, cu sediul în Cluj- Napoca, str. Traian Mosoiu nr.49, jud. Cluj împotriva sentinţei civile nr.
2312/15.02.2011 pronunţată în dosarul nr. 6755/211/2009 al Judecătoriei Cluj- Napoca, care va fi menţinută în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta GARDA NATIONALĂ DE MEDIU, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Traian Mosoiu nr.49, jud. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 2312/15.02.2011 pronunţată în dosarul nr. 6755/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menţine în totul.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30.05.2012.
