Caz bine justificat. încălcarea principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare şi încălcarea obligaţiei constituţionale a autorităţilor administrative de a asigura informarea cetătenilor
Absenta motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare şi o încălcare a obligaţiei constituţionale a autorităţilor administrative de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.
Prin urmare, aceste aspecte pun in discuţie însăşi legalitatea emiterii ordinului atacat, constituind o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ în litigiu.
C.A. Timişoara, secţia administrativ şi fiscal, sentinţa civilă nr. 45/27.01.2010
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul E.D.J. a solicitat suspendarea executării H.G. nr. 1183/3.10.2009, a H.G. nr. 1185/3.10.2009 şi a H.G. nr. 1186/3.10.2009 până la pronunţarea instanţei de fond învestite cu acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestor acte.
Instanţa constată că reclamantul E.D.J. a fost desemnat să exercite, cu titlu temporar, funcţia de subprefect al Judeţului T. prin H.G.
nr. 350/25.03.200, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 191/
26.03.2009.
Prin articolul unic al H.G. nr. 1183 din 3 octombrie 2009, privind încetarea exercitării temporare a funcţiei publice de subprefect al judeţului T. de către domnul E.D.J., publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009, s-a prevăzut că „la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea temporară a funcţiei publice de subprefect al judeţului T. de către domnul E.D.J.”
Totodată, prin articolul unic al H.G. nr. 1185 din 3 octombrie 2009, privind aplicarea mobilităţii pentru domnul N.E.G. din funcţia publică de inspcctor guvernamental în funcţia publică de subprefect al judeţului T., publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009, s-a prevăzut că „la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, domnului N.E.G. i se aplică mobilitatea pentru funcţia publică de subprefect al judeţului T.”.
De asemenea, prin articolul unic al H.G. nr. 1186 din 3 octombrie 2009 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice de subprefect al judeţului T. de către doamna E.D.B., publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009, s-a prevăzut că „doamna E.D.B. exercită, cu caracter temporar, funcţia publică de subprefect al judeţului T. până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului”.
Cu privire la cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1185 din 3 octombrie 2009, privind aplicarea mobilităţii pentru domnul N.E.G. din funcţia publică de inspector guvernamental în funcţia publică de subprefect al judeţului T., instanţa observă că, prin H.G. nr. 350/
26.03.2009, reclamantul a fost desemnat să exercite funcţia publică de temporar subprcfect al Judeţului T., până la organizarea concursului în vederea ocupării cfective.
Instanţa constată însă că, anterior numirii reclamantului în funcţia de subprefect al Judeţului T., respectiv prin H.G. nr. 349/25.03.2009, pârâtului N.E.G. i s-a aplicat mobilitatea din funcţia publică de subprefect al Judeţului T. în funcţia publică de inspector guvernamental.
In raport cu accste date, instanţa concluzionează că, anterior emiterii H.G. nr. 349/25.03.2009, pârâtul N.E.G. a ocupat funcţia de subprefect al Judeţului T., funcţie ocupată de acesta şi la momentul adoptării H.G. nr. 350/26.03.2009 (prin carc reclamantul E.D.J. a fost numit în funcţia de subprefect al Judeţului T.) şi, prin urmare, numirea temporară a reclamantului în funcţia de subprefect s-a realizat pentru unul dintre cele două posturi de subprefect, celălalt fiind ocupat de domnul N.E.G., căruia i s-a aplicat mobilitatea în funcţia de inspector guvernamental abia la 25.03.2009.
Argumentul esenţial al reclamantului în susţinerea cererii de suspendare a vizat faptul că, deşi a fost desemnat să ocupe temporar funcţia publică de subprefect şi ulterior a participat la concursul organizat în acest scop de către comisia de concurs pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici, s-a adoptat totuşi măsura încetării exercitării funcţiei respective. O asemenea argumentaţie poate fi reţinută numai prin raportare la persoana ce a ocupat aceeaşi funcţie cu reclamantul, înlocuindu-1 în fapt pe acesta, şi anume doamna E.B.D., care, dc asemenea, a fost numită în funcţia publică de subprefect până la organizarea concursului în vederea ocupării postului.
In niciun caz accastă argumentaţie nu poate fi reţinută faţă dc pârâtul N.E.G., care a ocupat celălalt post de subprefect şi faţă dc care reclamantul nu justifică niciun interes în cercrca de suspendare. Faptul că reclamantului i-a fost dispusă măsura încetării exercitării funcţiei de subprefect nu înseamnă că acesta are interes în suspendarea exercitării acestei funcţii faţă de toate persoanele ulterior numite în aceste funcţii, ci numai faţă de persoana ce a ocupat efectiv funcţia deţinută anterior de reclamant. Aşa cum s-a arătat anterior, pârâtul N. a exercitat funcţia de subprefect până la 25.03.2009 şi ulterior începând cu 03.10.2009, ocupând celalalt post de subprefect, faţă de care reclamantul nu justifică niciun interes în formularea cererii de suspendare şi, prin urmare, instanţa va reţine excepţia lipsei de interes a reclamantului în privinţa petitului privind suspendarea executării
H.G. nr. 1185/03.10.2009, respingându-1 ca atare fară a mai cerceta argumentele legate de paguba iminentă şi cazul bine justificat ce ţin de fondul cererii de suspendare.
Cu privire la cererile privind suspendarea executării H.G. nr. 1183/3.10.2009 şi a H.G. nr. 1186/3.10.2009, instanţa reaminteşte că, prin acestca, s-a dispus: încctarea exercitării temporare a funcţiei publice dc subprefect al judeţului T. de cătrc reclamantul E.D.J. şi, respectiv ca pârâta E.D.B. să cxercite, cu caractcr temporar, funcţia publică dc subprcfect al judeţului T., până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.
In privinţa motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhie superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral (…)”.
In privinţa definiţiilor legale ale pagubei iminente şi cazurilor bine justificate, instanţa constată că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite: ,,ş) pagubă iminentă – prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public; t) cazuri bine justificate -împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;”
In privinţa condiţiei existenţei unei pagube iminente, instanţa reţine că, prin H.G. nr. 1183/3.10.2009, s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcţiei publice de subprefect al judeţului T. de către reclamantul E.D.J., iar la aceeaşi dată, prin H.G. nr. 1186/3.10.2009, doamna E.D.B. a fost desemnată să exercite, cu caractcr temporar, funcţia publică de subprefect al judeţului T., până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.
Instanţa constată că reclamantul a invocat „perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”. In această privinţă, instanţa admite că înlocuirea conducătorului unei instituţii publice are drept efect şi perturbarea activităţii acesteia, însă această perturbare nu poate fi presupusă şi, cu atât mai mult, nu se poate susţine caracterul grav al acestei perturbări în absenţa unor
probe concludente. In acest context, demararea unor proiecte de către conducătorul instituţiei publice nu poate fi considerată ca suficientă pentru reţinerea unei perturbări grave, în cazul revocării din funcţie. Instanţa observă că reclamantul nu a probat că aceste proiecte nu pot fi
finalizate fară contribuţia sa. In aceste condiţii, instanţa nu poate reţine că prin revocarea reclamantului s-ar produce „perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.
Pe de altă parte, ca urmare a revocării, reclamantul nu a mai beneficiat de salariul lunar cuvenit pentru ocuparea acestei funcţii.
In consecinţă, instanţa observă că lipsirea reclamantului de salariul aferent funcţiei de director coordonator constituie un prejudiciu material viitor şi previzibil, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
In privinţa pagubei ce i s-ar putea produce reclamantului prin executarea actului administrativ atacat, rezultă în mod direct din caracterul executoriu al acestuia şi din obligativitatea conformării faţă de dispoziţiile lui.
Date fiind repercusiunile economice incidente, existenţa acestei pagube este evidentă, ca şi implicaţiile financiare şi sociale atât pentru reclamant, cât şi pentru familia sa.
Din cele expuse mai sus, instanţa constată că lipsirea reclamantului de veniturile salariale curente constituie un prejudiciu material cert la care este expus reclamantul.
Având în vedere aceste împrejurări, instanţa apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile referitoare la iminenţa producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.
Cât priveşte condiţia existenţei unui caz bine justificat, instanţa remarcă faptul că examinarea acestei condiţii impune însăşi examinarea legalităţii actului administrativ atacat, dc vreme ce instanţa trebuie să constate – pentru a soluţiona ccrerca de suspendare a exccutării actului administrativ – existenţa împrejurărilor care crccază îndoieli serioase „în privinţa legalităţii actului administrativ”. Aceasta nu presupune o dovadă de nelegalitate evidentă, întrucât prin analiza acesteia s-ar prejudeca fondul cererii de anulare. Este suficientă susţinerea existenţei unui indiciu de nelegalitate sau a unui argument juridic aparent valabil în ceea ce priveşte nelegalitatea, urmând ca motivele de nelegalitate să fie analizate dc instanţa învestită în fond cu soluţionarea cererii de anulare.
Tot referitor la condiţia cazului bine justificat trebuie amintită şi Recomandarea nr. R.(89), adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă şi care a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie, fară a recunoaşte, totuşi, eficacitatea necesară acţiunii administrative. De asemenea, s-a apreciat că autorităţile administrative acţionează în numeroase domenii şi că activităţile lor sunt de natură a afecta
drepturile, libertăţile şi interesele persoanelor. In plus, s-a arătat în acelaşi act european că executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanţe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil şi pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Unul dintre principiile la care face referire recomandarea este accla că autoritatea jurisdicţională chemată să decidă măsuri de protecţie provizorie trebuie să ţină cont de ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument juridic aparent valabil faţă de legalitatea actului administrativ.
In primul rând, instanţa constată că reclamantul a fost desemnat iniţial să excrcite cu caracter temporar funcţia publică dc subprefect al judeţului T., până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului. Acest concurs a fost organizat la data dc
29.09.2009, aşa cum rezultă din adresa aflată dosar, iar reclamantul a
participat la acest concurs şi a fost declarat admis. In aceste condiţii, pârâtul Guvernul României nu a procedat la numirea reclamantului în
funcţia respectivă, ci, prin H.G. nr. 1183/03.10.2009, a dispus încetarea exercitării acestei funcţii de către reclamant, iar, prin H.G. nr. 1186/03.10.2009, a fost desemnată doamna E.B.D. să exercite tot cu caracter temporar această funcţie până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului. Aceste împrejurări, fară a constitui un motiv dc nelegalitate ce ar putea fi analizat dc prezenta instanţă, pun în discuţie însăşi legalitatea emiterii actului atacat, constituind o împrejurare de natură să crceze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ în litigiu.
In al doilea rând, instanţa reţine, totodată, că H.G. nr. 1183/
3.10.2009 şi H.G. nr. 1186/3.10.2009 au fost motivate, exclusiv, prin trimiterea la dispoziţiile din Statutul funcţionarilor publici, fară a fi făcute alte precizări privind motivele emiterii acestor.
Astfel, ordinul în litigiu nu conţine nici măcar minime referiri la motivul pentru care s-a dispus măsura revocării reclamantului din funcţie, deşi iniţial a fost desemnat să exercite cu caracter temporar funcţia publică de subprefect al judeţului T., până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului. Prin urmare, în lipsa oricărui alt document care să însoţească hotărârea de Guvern în speţă, reclamantul se găseşte în situaţia de a nu avea cunoştinţă care este motivul pentru care a fost revocat din funcţie, întrucât actul de revocare nu face nicio referire la acele condiţii pe care reclamantul nu le mai îndeplineşte pentru a putea ocupa în continuare această funcţie. Aşadar, în acest context, instanţa reţine că reclamantul nu are cunoştinţă care sunt motivele invocate de către Guvernul României în cuprinsul hotărârii de Guvern de revocare şi nici nu are posibilitatea de a formula vreo apărare în acest sens.
In privinţa obligaţiei autorităţilor administrative de a-şi motiva deciziile, instanţa observă că, potrivit art. 31 alin. (2) din României, „autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal”.
De asemenea, conform art. 1 alin. (3) din Constituţia României, „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor (…) din decembrie 1989, şi sunt garantate.”
Or, în condiţiile în care autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condiţiile în care deciziile acestor autorităţi sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ,
nu se poate susţine că este permisă absenţa motivării explicite a actului administrativ atacat.
In lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiţie a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absenţa acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipseşte de orice eficienţă controlul judecătoresc al actelor administrative.
Instanţa subliniază că art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră „dreptul la bună administrare”. Conform alin. (1) şi (2) din acest articol, (1) „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii.
(2) Acest drept include în principal:
(a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;
(b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidenţialitate şi de secretul profesional şi comercial;
(c) obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile”.
Date fiind aceste obligaţii, instanţa apreciază că absenţa motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare şi a încălcare a obligaţiei constituţionale a autorităţilor administrative de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.
Prin urinare, şi aceste critici pun în discuţie însăşi legalitatea emiterii ordinului atacat, constituind o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ în litigiu.
In consecinţă, instanţa reţine că este îndeplinită în cauză şi condiţia existenţei unui caz bine justificat.
Prin urmare, instanţa consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va admite în parte cererea reclamantului şi va dispune suspendarea executării H.G. nr. 1183/3.10.2009 şi a H.G. nr. 1186/
3.10.2009, până la pronunţarea instanţei de fond învestite cu acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestor acte.
Totodată, instanţa va respinge cererea reclamantului de suspendare a executării H.G. nr. 1184//3.10.2009, pentru motivele arătate anterior.
