Lg.554/2004 – legea contenciosului administrativ
Lg.544/2001, cu modificările ulterioare, privind liberul acces la informaţiile de interes public
Refuz nejustificat în sensul art.2(1) lit.h, Lg.554/2004 privind contenciosul administrativ
Informaţii de interes public şi liberul acces la acestea, potrivit Lg.544/2001 cu modificările ulterioare, lege privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Potrivit legii contenciosului administrativ, art.2(1) lit.”h”, este refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea, iar conform al.2 al aceluiaşi articol, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ori după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Conform legii privind liberul acces la informaţiile de interes public, Lg.544/2001, cu modificările ulterioare, accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite prin lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţi publice, în conformitate cu României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României, legea menţionând ce se înţelege, în sensul acestei legi speciale, prin “autoritate” sau “instituţie publică”, prin “informaţie de interes public” şi prin “informaţie cu privire la date personale”.
Potrivit acestei legi, fiecare autoritate publică sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu informaţiile de interes public menţionate la art.5, legea menţionând termenul de comunicare a informaţiilor de interes public,. Cât şi faptul că refuzul comunicării informaţiilor solicitate, se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea petiţiilor, cât şi, la art.12, ce informaţii se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor.
(Decizia civilă nr.381/26.02.2007 – Secţia Administrativ şi Fiscal )
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti-Secţia a VIII-a la 28.04.2006, reclamantul a contestat Hotărârea nr.3/27.03.2006 emisă de pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând comunicarea actelor menţionate în cererea din 1.03.2006, adresată pârâtei, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor şi a daunelor morale în cuantum de 1 miliard lei.
În fapt, reclamantul arată că, deşi a solicitat pârâtei eliberarea unor copii ale înscrisurilor aflate la dosarele Tribunalului Timiş, pârâta a refuzat să i le comunice, deşi dosarele se află la Secţia II-a penală a Tribunalului Bucureşti. Reclamantul susţine că i-au fost încălcate drepturile prev.de Lg.544/2001, precum şi cele conferite de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România. De asemenea se arată că a formulat reclamaţie administrativă la răspunsul primit şi că pârâta a întârziat comunicarea actelor, pentru ca acestea să nu ajungă la Curtea Europeană,, precizând că, de la data formulării cererii – 15.01.2006 şi până la 8.02.2006, când dosarele au fost restituite Tribunalului Timiş, a fost suficient timp pentru efectuarea copiilor solicitate, care puteau fi efectuate şi în forma electronic şi după trimiterea dosarelor, invocând art.5, Lg.544/2001.
În drept, reclamantul invocă Lg.544/2001, D-L.15/1990, Constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamantul a depus o cerere prin care reiterează pretenţiile iniţial formulate, făcând referiri la aceleaşi încălcări ale drepturilor sale, ca şi la răspunderea civilă delictuală, reglementată de codul civil.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În cuprinsul apărării sale, pârâta arată că reclamantul a avut, în decursul anilor, inclusiv în anul 2006, mai multe dosare aflate pe rolul instanţei supreme, printre care şi dosarul penal nr.1529/1/2005, dosar în legătură cu care pretinde că a fost lezat de această instanţă, prin refuzul de a i se fi răspuns la o cerere formulată în legătură cu respectivul dosar. Astfel, arată că în acel dosar, s-a pronunţat decizia nr.1/23.01.2006, iar, după motivarea acesteia, dosarul a fost restituit Secţiei Penale a Tribunalului Timiş, împreună cu toate dosarele de fond ataşate acestuia, astfel cum rezultă din adresa nr.1529/172005/295/2005/8.06.2006. S-a mai arătat că, prin cererea înregistrată sub nr.8754/1.03.2006, reclamantul a solicitat Biroului de informare şi relaţii publice din cadrul instanţei supreme să i se comunice, conform Lg.554/2004, copii xerox ale dosarului de urmărire penală, ale încheierii de şedinţă, ale declaraţiilor martorilor, a raportului medico-legal şi a avizului Comisiei IML Timişoara, a procesului verbal de constatare al Spitalului judeţean Timişoara.
La 20.09.2006, registratura instanţei a înregistrat cererea reclamantului prin care acesta invocă excepţia de nelegalitate, invocând Lg.554/2004, cerere al cărei obiect a fost lămurit la termenul de fond, aşa cum rezultă din practicaua sentinţe, reclamantul susţinând că a invocat excepţia de nelegalitate a actului prin care i-a fost refuzată comunicarea informaţiilor solicitate. Lămurirea obiectului acestei cereri, la care instanţa a procedat conform prerogativelor sale conferite de art.129 cod pr.civ., a fost necesară, în contextul în care cererea a fost formulată şi motivată ambiguu de către reclamant.
Prin sentinţa civilă nr.4300/4.10.2006 Tribunalul Bucureşti-Secţia a VIII-a a respins excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr.3/27.03.2006 emisă de pârâtă ca neîntemeiată şi a respins acţiunea formulată de reclamant, de asemenea ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa în acest mod, Tribunalul a reţinut următoarele;
Din economia disp.art.9 al.1, Lg.544/2001, rezultă că instituţia publică trebuie să deţină documentele solicitate, pentru a putea efectua copii ale acestora, în scopul comunicării. “1. În cazul în care solicitarea de informaţii implică realizarea unor copii de pe documentele deţinute de autoritatea sau instituţia publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condiţiile legii”.
Rezultă că refuzul pârâtei de a comunica reclamantului copiile actelor solicitate este justificat, astfel că nu sunt întrunite condiţiile prev.art.1 al.2, Lg.554/2004, pentru a se constata nelegalitatea hotărârii 3/27.03.2006, emisă de pârâtă. Reclamantul invocă încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale, făcând trimitere la dispoziţiile Convenţiei şi Constituţiei, invocând şi dreptul la un proces echitabil, conferit de art. 6 din CEDO. Faţă de împrejurarea că refuzul pârâtei de comunicare justificat, astfel cum anterior s-a menţionat, nu se poate reţine că refuzul său îmbracă forma excesului de putere, definit de art.2 al.1 lit.m, Lg.554/2004,astfel că drepturile sale nu au fost în nici un fel încălcate, Cu atât mai mult, nu se poate reţine încălcarea dreptului la un proces echitabil, dat fiind că reclamantul are posibilitatea de a se adresa cu cererea de comunicarea înscrisurilor Tribunalului Timiş, unde se află dosarul penal nr.1529/2005.
Împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţată în cauză a formulat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Se susţine că din cererile adresate de către reclamant pârâtei reiese faptul că ultimul termen de judecată în procesul penal a fost 23 ianuarie la completul de nouă judecători al ICCJ şi ca urmare, prin neeliberarea copiilor xerox a documentelor solicitate, a fost îngrădit dreptul şi accesul la informaţiile solicitate.
Informaţiile solicitate sunt necesare pentru a fi ataşate unei cereri adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului cât şi pentru a fi anexate unei cereri de revizuire.
Refuzul nejustificat de a elibera copiile xerox ale înscrisurilor solicitate rezultă chiar din adresa nr.7212/20.02.2006 emisă de către pârâtă, fiind încălcate disp.art.1,2,5,7 şi 12, Lg.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Acelaşi refuz nejustificat de a răspunde petiţiilor adresate pârâtei, rezultă în mod cert şi din ultima adresă a pârâtei nr.10490/6.04.2006 în care se refuză din nou comunicarea documentelor.
Recursul este nefondat.
Reclamantul a avut, în decursul anilor, inclusiv în anul 2006, mai multe dosare aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie printre care şi dosarul penal nr.1529/1/2005, dosar în legătură cu care pretinde că a fost lezat de această instanţă, prin refuzul de a i se fi răspuns la o cerere formulată în legătură cu respectivul dosar.
În ds.1529/1/2005, care s-a aflat pe rolul Completului de 9 judecători al instanţei supreme şi în care reclamantul a figurat ca parte, s-a pronunţat decizia nr.1/23.01.2006, şi, după motivarea acesteia, dosarul a fost restituit secţiei penale a Tribunalului Timiş, împreună cu toate dosarele de fond ataşate acestuia, astfel cum rezultă din adresa nr.1529/172005/295/2005/8.02.2006, anexată în copie.
Prin cererea înregistrată sub nr.8754/1.03.2006, numitul a solicitat Biroului de informare şi relaţii cu publicul din cadrul instanţei supreme ca, în conformitate cu dispoz. Lg.544/2001, să i se comunice copii xerox de pe următoare documente:
-o copie xerox de pe ds.927/1/2002 de urmărire penală al Parchetul de pe lângă Tribunalului Timiş;
-câte o copie xerox de pe încheierile de şedinţă, “la zi”, începând cu data de 15.10.2003 şi până la data de 7.07.2004;
-câte o copie xerox de pe declaraţiile martorilor date în instanţă – Velvirov Mihai, Moroşan Vasile, Bogdănescu Alin, Papară Gheorghe, Seminiuc Costică, Cosma Carmen, ds.10948/2003;
-o copie de pe raportul medico-legal şi avizul Comisiei IML Timişoara, Spitalul judeţean nr.1 Timişoara şi
-o copie xerox de pe procesul verbal de constatare al Spitalului judeţean nr.1 Timişoara, Secţia neurochirurgie (că victima a fost internată singură în salonul secţiei neurochirurgie), ds.10948/2003 Tribunalul Timiş.
La sus-menţionata cerere a petiţionarului, Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând că dosarele nu se mai află la instanţa supremă, i-a comunicat acestuia la locul de detenţie, respectiv la Penitenciarul Jilava, în termenul legal, cu adresa nr.7212/7.03.2006, faptul că nu i se pot furniza copii de pe documentele menţionate în cererea sa, întrucât dosarele care conţin aceste documente au fost trimise, spre arhivare, Tribunalului Timiş, la data de 8.02.2006, deci cu mult anterior formulării cererii, aşa cum rezultă din copie înscrisului menţionat la pct.1 din prezenta întâmpinare, şi ataşat în copie.
Totodată, petiţionarul a fost îndrumat să se adreseze Tribunalului Timiş, pentru a intra în posesia copiilor solicitate.
Reclamaţia administrativă formulată de Balint Constantin la data de 14.03.2006 a fost soluţionată de Comisia de analiză privind încălcarea dreptului de acces la informaţiile de interes public ce funcţionează în cadrul ICCJ, care, constatând existenţa răspunsului dat petentului şi motivul pentru care nu i s-au putut furniza acestuia copii ale documentelor solicitate, prin hotărârea nr.3/27.03.2006 a respins reclamaţia, iar soluţia pronunţată i-a fost comunicată reclamantului, tot la Penitenciarul Jilava, prin adresa nr.10490/6.04.2006.
În situaţia prezentată, faptul că petentul a fost îndrumat să se adreseze instanţei la care, la momentul formulării cererii sale, se aflau, spre arhivare, dosarele în care existau documentele ale căror copii le solicita, nu poate fi considerat, în condiţiile art.2 al.1,lit.h, Lg.554/2004, refuz nejustificat, respectiv un exces de putere în a nu rezolva cererea petentului.
Faţă de aceste aspecte, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că în cauză, nu a fost încălcat de către pârâtă liberul acces la informaţiile publice, principiu ce este enunţat în disp.art.1, Lg.544/2001, refuzul pârâtei de a comunica documentele solicitate fiind justificat, hotărârea nr.3/27.03.2006 fiind legală.
Ca urmare, Curtea, reţine că hotărârea pronunţată în cauză este legală şi temeinică, nefiind afectată de vreunul din motivele de modificare sau casare prev.de disp.art.304 cod pr.civ.
În consecinţă, făcându-se aplicaţiunea disp.art.312 al.1 cod pr.civ. recursul a fost respins ca fiind nefondat.????????1
