O.G. nr. 2/2001, art. 7 alin. (2) şi (3)
Instanţa poate examina legalitatea şi proporţionalitatea sancţiunii contravenţionale, dispunând aplicarea avertismentului chiar şi atunci când actul normativ sancţionator nu îl prevede alternativ cu amenda, conform art. 7 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 2/2001.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1642/R/2009,
nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti sub nr. 5966/300/2008, petenta N.B.C., în contradictoriu cu intimata Primăria sectorului 2 Bucureşti, a solicitat anularea proceselor-verbale nr. 88208, nr. 88209, nr. 88210 şi nr. 22811, toate din
27 noiembrie 2008. In motivarea plângerii, petenta a arătat că pro-cesele-verbale au fost întocmite la sediul intimatei în absenţa contravenientei sau a martorilor. Prin sentinţa civilă nr. 855 din 29 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, s-a admis în parte plângerea şi s-a dispus înlocuirea amenzii cu avertismentul, faţă de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta. Intimata a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, arătând că pericolul social al faptei justifică aplicarea unei amenzi, precum şi faptul că pentru contravenţiile prevăzute de Legea nr. 50/1991 nu se poate aplica avertisment.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesele-verbale atacate, s-au aplicat intimatei trei amenzi de câte 10.000 lei şi una de 50.000 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 26 alin. (1) lit a) din Legea nr. 50/1991, reţinându-se că a expus panouri publicitare neautorizate. Tribunalul a considerat că instanţa de fond a apreciat în mod corect drept corespunzătoare faptei săvârşite sancţiunea avertismentului, conform criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, ţinând cont de perioada limitată de expunere a construcţiei neautorizate şi scopul acesteia.
Instanţa poate examina legalitatea şi proporţionalitatea sancţiunii contravenţionale, dispunând aplicarea avertismentului chiar şi atunci
când actul normativ sancţionator nu îl prevede alternativ cu amendă, conform art. 7 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, constatând că motivele de recurs nu subzistă, tribunalul a respins recursul ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ., şi a menţinut sentinţa instanţei de fond care a modificat doar sancţiunea aplicată.
