Instanţa în faţa căreia este invocată excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral are rolul de „filtru” similar celui pe care instanţa în faţa căreia este invocată excepţia de neconstituţionalitate îl are.
Instanţa în faţa căreia este invocată excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral are rolul de „filtru” similar celui pe care instanţa în faţa căreia este invocată excepţia de neconstituţionalitate îl are.
Instanţa de administrativ investită cu litigiul în care este invocată excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, este cea îndreptăţită să constate că de actul administrativ atacat depinde soluţionarea litigiului pe fond.
Sesizarea instanţei competente să soluţioneze excepţia de nelegalitate printr-o încheiere motivată şi dispunând suspendarea cauzei, confirmă împrejurarea că această instanţă determină dacă de actul administrativ unilateral în raport de care este invocată excepţia de nelegalitate depinde soluţionarea litigiului pe fond.
Sesizarea instanţei competente să soluţioneze excepţia de nelegalitate printr-o încheiere motivată şi dispunând suspendarea cauzei, confirmă împrejurarea că această instanţă determină dacă de actul administrativ unilateral în raport de care este invocată excepţia de nelegalitate depinde soluţionarea litigiului pe fond.
Decizia nr.862 din 23 aprilie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 135 din 19.01.2007 a Tribunalului Cluj a fost admisă excepţia de nelegalitate şi constatată nelegalitatea dispoziţiei nr. 2.540/2003 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul „Civitas” al salariaţilor Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect litigiu de muncă.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Instanţa de contencios administrativ investită cu litigiul în care este invocată excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, este cea îndreptăţită să constate că de actul administrativ atacat depinde soluţionarea litigiului pe fond.
Tribunalul a apreciat aşadar, evaluând efectele actelor amintite că pentru soluţionarea pe fond a litigiului sunt incidente, în aplicarea principiilor care guvernează aplicarea legii în timp, actul pentru care a fost invocată excepţia de nelegalitate.
Actul atacat apare ca nelegal nefiind respectată cerinţa conformării cu actele normative cu forţă superioară şi cu nerespectarea condiţiilor de formă instituite de acestea, respectiv în lipsa unei hotărâri a consiliului local cu privire la aprobarea funcţiilor publice din aparatul propriu de specialitate, fără a exista avizul favorabil al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, agenţie care subsecvent a vizat negativ propunerea primarului municipiului Cluj-Napoca.
Fundamentul juridic al acţiunii fiind actul administrativ a cărui nelegalitate a fost constatată, punerea în a unei dispoziţii declarate ca nelegale nu poate fi realizată.
Susţinerea reclamantului că în speţă nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999 privind pe funcţionarii publici întrucât, abia prin punerea în executare a deciziei nr. 2.540/2003 a Primarului municipiului Cluj, salariaţii aparatului propriu al Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca urmau să fie numiţi funcţionari publici şi să le fie aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999. În momentul de faţă, aceştia fiind salariaţi se supun jurisdicţiei ce reglementează conflictele de muncă şi nu pe cea privind contenciosul administrativ, nu pot fi primite având în vedere obiectul acţiunii promovate de reclamant şi persoanele pentru care s-a justificat calitatea procesuală pasivă, respectiv Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, astfel că materia în care urmează a fi soluţionat un astfel de litigiu este determinat, în acest context, fără a avea relevanţă calitatea membrilor reclamantului.
Instanţa care s-a pronunţat în cauză este instanţa competentă având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel că nu suntem în prezenţa motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 C.pr.civ., competenţa nefiind alegată în raport cu prevederile art. 911 din Legea nr. 188/1999, ci în raport cu normele de drept comun, iar pentru aceleaşi considerente, alegaţiile referitoare la aplicarea prevederilor art. 282 alin. 1 C.pr.civ., nu pot fi primite având în vedere prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Susţinerile recurentei vizând soluţionarea excepţiei de nelegalitate nu pot fi primite în raport cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 care statuează asupra competenţei instanţei de contencios administrativ de a soluţiona o astfel de excepţie şi având în vedere faptul că o autoritate publică poate invoca în faţa instanţei nulitatea absolută a unor acte emise chiar de către aceasta, nu se poate susţine cu temei că autoritatea publică nu poate invoca excepţia de nelegalitate a actelor emise de aceasta.
Motivele de recurs invocate de recurentă nu pot fi primite pentru considerentele deja evidenţiate care relevă că nu suntem în prezenţa motivelor de recurs invocate întrucât hotărârea pronunţată a fost dată fără încălcarea competenţei altei instanţe şi în compunerea determinată de aplicarea normelor legale incidente. (Judecător Augusta Chichişan)
