1. INSTANŢA COMPETENTĂ SĂ SOLUŢIONEZELITIGIUL ÎNTRE O SOCIETATE COMERCIALĂ ŞI OAUTORITATE PUBLICĂ, PENTRU OBLIGAREA LAPLATA UNOR PENALITĂŢI DE ÎNTÂRZIEREDERIVATE DINTR-UN CONTRACT DE EXECUŢIE ALUCRĂRILOR SILVICE.Art. 56 Cod comercial, art. 10 alin. 1 din legea nr. 554/2004.
Atunci când o parte a contractului este o autoritatepublică, iar conflictul s-a născut din încheierea unui contract cevizează domeniul public al statului, soluţionarea acestuia intrăîn competenţa de jurisdicţie a instanţei speciale – contenciosadministrativ, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr. 554/2004,iar nu a dreptului comun, respectiv dreptul comercial, conformsusţinerii părţilor în sensul aplicării art.56 Cod comercial( Decizia nr. 22/A-C din 13 februarie 2008, pronunţată deCurtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f. )
:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3.01.2007, reclamanta SCA.A.2001″ SRL a chemat în judecată pe pârâta D.S. Piteşti solicitând caprin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea acesteiala plata sumei de 139.070,72 lei penalităţi întârziere şi a cheltuielilor dejudecată.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că între părţi s-a încheiatcontractul având ca obiect execuţie lucrări silvice/lucrări în pepinieră şide împădurire), cu nr.6/23.02.2004.
Conform art.5.1.4., pârâta avea obligaţia achitării facturilor întermen de 30 de zile de la primire, în caz contrar, urmând a suportapenalităţi în cuantum de 1%, în raport de dispoziţiile art.6.3.
Deoarece, nici în urma concilierii efectuate nu şi-a îndeplinitobligaţia de plată, se impune obligarea acesteia prin intermediul instanţeide judecată.
În susţinere, s-au depus acte (f.4-47).
Prin întâmpinarea formulată la 21.02.2007, pârâta a solicitatrespingerea acţiunii ca neîntemeiată, pe considerentul că procentulpenalităţilor este de 0,1%, iar nu de 1%, cum, eronat, a susţinutreclamanta, calculul sumei fiind mult mai mic.
De asemenea, a formulat cerere reconvenţională, prin care asolicitat plata sumei de 12.084,81 RON, cu titlu de lipsă folosinţă aimobilelor construite şi ocupate abuziv de către reclamantă, fiind vorbade Atelierul Împletituri”.
În susţinere, s-au depus înscrisuri (f.61-74).
Prin Încheierea din 18.04.2007, Tribunalul Comercial Argeş a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formându-se un nou dosar cunr.530/1259/2007, cu motivarea că pretenţiile respective derivă dintr-unalt raport juridic, fără legătură cu acţiunea principală.
În dosarul iniţial, s-au încuviinţat probe cu înscrisuri,interogatorii şi expertiză contabilă.
La data de 3.10.2007, reclamanta a depus cerere de majorare acâtimii pretenţiilor, solicitând suma de 143.249,45 lei, rezultată dinraportul expertului (f.158).
Prin concluziile scrise, depuse la data de 8.10.2007, pârâta ainvocat excepţia de nulitate absolută a contractului nr.6/23.02.2003, petemeiul art.40 alin.3 OUG nr.59/2000, care prevede incompatibilitateaangajatului unităţii silvice de a intra în raporturi cu acesta, în virtuteacalităţii sale de administrator sau asociat al unei societăţi comerciale, cuactivitate concurentă.
Or, în speţă, administratorul SC A.A. 2001 SRL este şiangajat al Ocolului Silvic Costeşti – inginer silvic principal, astfel cătrebuia să se obţină să angreneze societatea pe care o reprezintă înraporturi juridice cu unitatea al cărei angajat este.
Încălcarea acestei interdicţii este o cauză de nulitate absolută,ce duce, implicit la nulitatea contractului.
Tribunalul Comercial Argeş, prin sentinţa comercialănr.943/C/10.10.2007 a respins excepţia nulităţii absolute a contractuluiinvocată de pârâtă şi a admis acţiunea precizată, obligând pârâta la platasumei de 20.552,57 lei penalităţi întârziere către reclamantă şi a sumei de475 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa în acest fel, instanţa de fond a reţinut,mai întâi asupra excepţiei, netemeinicia acesteia, cu motivarea bazată peconcepţia dreptului modern privind teoria proporţionalităţii efectelornulităţii în raport cu cauzele ce au determinat-o, în scopul de a mărgininulitatea numai la efectele ce contravin legii, celelalte fiind menţinute înscopul de a apăra actul juridic, după înlăturarea celor nelegale.
În această concepţie, nulitatea totală intervine numai dacăclauzele ce contravin legii au constituit cauza principală şi determinantă aîncheierii actului juridic iar norma încălcată ocroteşte un interes generalobştesc.
Dimpotrivă, s-a considerat că nulitatea relativă sancţioneazănerespectarea la încheierea actului, a unei norme juridice de ordineprivată.
Instanţa de fond, analizând textul invocat, art.40 OUGnr.59/2000, a constatat că norma încălcată nu are caracter imperativ,pentru a putea fi admisibilă excepţia invocată, art.48 din acelaşi act,prevăd, doar, că persoanele ce încalcă legile şi regulamentele specificesilviculturii răspund disciplinar, contravenţional, civil sau penal, în funcţiede natura şi gravitatea faptei săvârşite
Tot astfel, art.58, prevede că personalului silvic i se aplicădispoziţiile art.65 alin.2, lit.j Legea 188/1999 – R, referitoare la abateriledisciplinare.
Prin urmare, contractul semnat de angajatul pârâtei nudevine nul absolut prin efectul încălcării normei de incompatibilitate,deci, nici clauza penală, cuprinsă de acesta nu este nulă absolut, urmând afi aplicate sancţiunile menţionate.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de fond a reţinutcă, într-adevăr, reclamanta a executat lucrările stipulate în contractulnr.6/23.02.2004, sens în care a emis facturi a căror plată nu a fostachitată în termenul stabilit, motiv pentru care se impune suportareaplăţii penalităţi pentru întârzierea înregistrată.
Însă, şi aici, instanţa a apreciat că trebuie făcută discuţie cuprivire la procentul invocat, în raport de dispoziţiile art.983 Codul civil,ce reglementează principiul in dubio pro debitori”, în sensul că, atuncicând există îndoială convenţia se interpretează în favoarea celui ce seobligă”. Ca atare, a fost considerat ca justificat cuantumul de 0,1% şi nucel de 1%, luându-se în considerare suma din varianta a II-a a raportuluide expertiză contabilă, respectiv 20.552,57 lei, cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel, ambele părţi,criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor sale de apel, reclamanta a criticatsentinţa în sensul că, în mod greşit instanţa a interpretat şi aplicatdispoziţiile art.983 obligând-o pe pârâtă la un cuantum alpenalităţilor mai mic decât cel solicitat, fără a avea în vedere că acest textse completează cu cel al art.1312 Cod civil, după cum nici toate probeleadministrare în cauză, din care s-ar fi putut trage concluzia că părţile audorit să sancţioneze neîndeplinirea obligaţiilor din contract cu 1%penalităţi şi nu cu 0,1%.
De asemenea, instanţa de fond nu motivează pentru ceanume a înlăturat probele depuse de reclamantă, deşi, avea o asemeneaobligaţie.
În speţă, s-a menţionat necesitatea solicitării de relaţii laDirecţia Silvică Piteşti şi Regina Naţională a Pădurilor – Romsilva, pentrua se verifica cuantumul penalităţilor.
În susţinere, s-au depus înscrisuri (f.177-189), solicitându-se,admiterea apelului, schimbarea sentinţei, în sensul admiterii variantei Idin expertiza contabilă.
În dezvoltarea motivelor sale de apel (cale de atac calificată latermenul din 16.01.2008, apel, în loc de recurs), pârâta a criticat hotărâreaîn sensul că, în mod greşit, a fost respinsă excepţia nulităţii absolute acontractului de prestări servicii, în sensul eronatei calificări datăsancţiunii nulităţii ca fiind relativă şi nu absolută, în raport de caracterulnormei încălcate.
Or, interesul ocrotit la edictarea normei respective este celpublic şi, ca atare, şi caracterul interdicţiei de ordine publică.
A doua critică vizează analiza greşită a situaţiei determinanteîn întârzierea plăţilor provocată de chiar reprezentantul legal alreclamantei, ce are această dublă calitate, de reprezentant al pârâtei şiordonator de plăţi al reclamantei, în sensul că nu s-a ţinut cont deconflictul de interese şi invocarea propriei culpe în vederea obţinerii depenalităţi.
Astfel, se impune admiterea apelului său, schimbarea hotărârii şi respingerea acţiunii principale.
Prin Încheierea din 30.01.2008, Curtea de Apel Piteşti a dispus repunerea cauzei pe rol pentru soluţionarea acesteia în completde divergenţă, determinat de interpretarea naturii contractului încheiatde părţi şi întinderii penalităţii convenite prin contract.
La repunerea pe rol a cauzei în data de 13.02.2008, instanţa apus în discuţie excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei,în raport de natura juridică a contractului încheiat între părţi, având caobiect exploatarea domeniului public, împrejurare ce a determinatrevenirea asupra divergenţelor menţionate anterior.
Reprezentanţii părţilor, au precizat că, în cauză, este vorba deun contract comercial, ce intră sub incidenţa reglementărilor din dreptulcomercial, respectiv a art.3,7 şi 56 Cod comercial, chiar dacă parte este oautoritate publică, iar domeniul este public şi nu privat, sens în carecompetenţa de soluţionare revine, în primă instanţă Tribunaluluicomercial şi nu instanţei de administrativ – fiscal.
Curtea, analizând cu prioritate excepţia ivită, în raport dedispoziţiile art.137 Cod pr.civilă, reţine următoarele:
Prin contractul nr.6/23.02.3004 încheiat între Direcţia SilvicăPiteşti – în calitate de achizitor ( autoritate contractantă) şi SC A.A. 2001SRL- în calitate de executant, s-a cuvenit prestarea de lucrări în pepinierăşi de împădurire a căror natură, fel, cuantum şi localizare în teren seregăsesc în Anexa nr.1, a contractului, deci, a unor lucrări din domeniulpublic al statului, iar nu privat al unităţii administrative respective.
Ca atare, parte a contractului a cărui nulitate se solicită este oautoritate publică, iar conflictul s-a născut din încheierea unui contract cevizează domeniul public al statului, astfel că soluţionarea acestuiadetermină competenţa de jurisdicţie a instanţei speciale – contenciosadministrativ, iar nu a dreptului comun, respectiv dreptul comercial,conform susţinerii părţilor în sensul aplicării art.56 Cod comercial.
De asemenea interesul ocrotit este, aşa cum a afirmat însăşiapelanta – pârâtă, un interes public, domeniul silviculturii cuprinzândactivităţile ce au ca obiective gospodăria fondului forestier naţional,gestionarea pădurilor şi fondului cinegetic şi salmonicol precum şi cele decercetare ştiinţifică şi proiectare silvică, la nivel central şi teritorial.
Deci, societatea reclamantă în calitate de autoritatecontractantă este investită cu exerciţiul autorităţilor publice, potrivit legii,administrând proprietatea statului.
Astfel, litigiile privind actele administrative încheiate deautorităţile publice, se soluţionează de către tribunalele administrativ -fiscale, potrivit reglementării cuprinse în legea specială la art.10 alin.(1)(Legea 554/2004).
Neobservând aceste aspect, instanţa de fond, investită iniţialcu soluţionarea litigiului, a încălcat competenţa de soluţionarea materialăa altei instanţe, sens în care hotărârea sa este anulabilă.Faţă de cele ce preced, curtea, în temeiul art.297 al.2 Cod pr.civilă,urmează să admită apelurile, să anuleze sentinţa atacată şi să trimităcauza spre competentă soluţionare – Tribunalului Argeş – Completspecializat în contencios administrativ şi fiscal.
