Înstiintarea privind înfiintarea popririi nu este un act administrativ fiscal asa cum este definit de art.41 alin.1 din Ordonanta de guvern nr.90/2003 privind Codul de procedura fiscala întrucât prin acesta nu se stabilesc, modifica sau sting obligatii fiscale, ci reprezinta un înscris prin care organul fiscal aduce la cunostinta reclamantei ca s-a luat masuri executorii silite prin poprire asupra conturilor reclamantei.
Decizia civila nr. 645/04.03.2010
Asupra recursului de fata:Prin sentinta civila nr.179/CAF/08.10.2009, Tribunalul Giurgiu a admis exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Giurgiu si a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta Directia Generala a Serviciilor Publice de Gospodarie Comunala si pe pârâta Administratia Finantelor Publice a Municipiului Giurgiu, în favoarea Judecatoriei Giurgiu.Prin actiunea introdusa de Directia Generala a Serviciilor Publice de Gospodarie Comunala, astfel cum a fost precizata, restrânsa si completata, înregistrata sub numarul de mai sus, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Administratia Finantelor Publice a Municipiului Giurgiu, anularea popririi înfiintata de pârâta, asupra conturilor reclamantei, conform înstiintarii de înfiintare emisa prin adresa nr.15733/03.04.2009.În consecinta, Tribunalul a retinut ca, prin promovarea prezentei actiuni, reclamanta a formulat contestatie la împotriva actului de executare reprezentat de poprirea înfiintata asupra conturilor acesteia. Astfel, s-a motivat de prima instanta ca nu se poate retine ca înstiintarea privind înfiintarea popririi este un act administrativ fiscal, neputând fi încadrata în notiunea de act administrativ fiscal, astfel cum acesta este definit prin art.41 alin.1 din Ordonanta de Guvern nr.90/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, întrucât nu se stabilesc, modifica sau sting obligatii fiscale, ci reprezinta doar un înscris prin care organul fi scai aduce la cunostinta debitoarei faptul ca s-a luat masura executarii silite prin poprire asupra conturilor bancare ale reclamantei. Potrivit art.172 alin.1 Cod procedura fiscala “Persoanele interesate pot face contestatie împotriva oricarui act de executare efectuat cu încalcarea prevederilor legale … ” iar potrivit alin.4 al aceluiasi articol “Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca în procedura de urgenta.” În acest context, vazând si decizia nr. XIV/05.02.2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, care a dispus cu privire la interpretarea unitara a dispozitiilor mai sus mentionate, în sensul ca în cazul contestarii executarii silite sau a unui act de executare, în speta, înstiintarea privind înfiintarea popririi, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil si nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr.554/2004, tribunalul a apreciat ca Judecatoria Giurgiu este competenta din punct de vedere material sa solutioneze prezenta contestatie la executare, în raport de dispozitiile art.1 din Codul de procedura civila ce stabilesc competenta materiala a judecatoriilor.Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a formulat recurs reclamanta Directia Generala a Serviciilor Publice de Gospodarie Comunala, care a criticat hotarârea pronuntata pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând prevederile art.3041 si urm. din Codul de procedura civila, si solicitând modificarea sentintei atacate în sensul constatarii legalei învestiri a Tribunalului Giurgiu, competent material cu solutionarea cauzei.În argumentarea recursului, s-a sustinut, în esenta, ca, prima instanta a fost în eroare atunci când a calificat actul nr.15733/03.04.2009 ca fiind un act de executare, în realitate actul în discutie este un act administrativ fiscal, a carui anulare s-a solicitat, în temeiul dispozitiilor art.18 din Legea nr.554/2004.În sustinerea calificarii actului nr.15733/03.04.2009 ca fiind un act administrativ sunt si dispozitiile art.42, 43 din Codul de procedura fiscala, unde sunt enumerate elementele pe care trebuie sa la contina actul administrativ fiscal.Intimata Administratia Finantelor Publice a Municipiului Giurgiu nu a depus întâmpinare în cauza.Recursul este nefondat.Examinând actele si lucrarile dosarului, în raport de criticile formulate si prevederile legale, cât si din oficiu, în conformitate cu dispozitiile art.304 si 3041 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca prima instanta a facut o legala si temeinica interpretare si aplicare a prevederilor legale incidente în cauza, situatie în care va respinge, ca atare, recursul formulat, pentru urmatoarele considerente:Astfel, prin adresa nr.15733/03.04.2009, emisa de Ministerul Finantelor Publice – Administratia Finantelor Publice Giurgiu (existenta la fila 32 dosar fond), adresa ce formeaza obiectul dosarului de fata, pârâta încunostinta reclamanta ca „în baza dispozitiilor art.149 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, (…) s-a luat masura indisponibilizarii sumelor existente, precum si cele viitoare provenite din întârzierile zilnice în conturile în lei si/sau valuta (…).Sumele vor fi retinute si varsate în conturile deschise la unitatea de trezorerie si publica dupa cum urmeaza (…)”.Totodata, în antetul adresei mai sus mentionata, este indicat numarul dosarului de executare, respectiv nr.4030.Asa fiind, în mod corect prima instanta a apreciat ca actul contestat, respectiv înstiintarea privind înfiintarea popririi nu este un act administrativ fiscal, asa cum este definit de art.41 alin.1 din Ordonanta de Guvern nr.90/2003 privind Codul de procedura fiscala, întrucât prin acesta nu se stabilesc, modifica sau sting obligatii fiscale, ci reprezinta un înscris, o adresa, prin care organul fiscal aduce la cunostinta reclamantei (în speta debitoarei), ca s-a luat masura executarii silite, prin poprire asupra conturilor reclamantei.În consecinta, în raport de decizia nr.XIV din 05.02.20074, pronuntata de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în recursul în interesul legii, în mod legal Tribunalul a trimis dosarul Judecatoriei Giurgiu, competent material cu solutionarea cauzei.În consecinta, pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Directia Generala a Serviciilor Publice de Gospodarie Comunala.
