Instituirea unor taxe speciale de ordine publică prin hotărâre a Consiliului Local Impozite şi taxe


Aceste servicii publice au fost create, anterior instituirii taxei speciale, în interesul întregii comunităţi a municipiului, vizând asigurarea ordinii publice , salubrizarea şi întreţinerea străzilor şi a zonelor publice. Prin urmare, beneficiari a unor asemenea servicii publice sunt toţi cetăţenii care se folosesc de serviciile de ordine publică, salubrizare şi întreţinere a zonelor publice.

În aceste condiţii , este nelegală obligarea numai a unei categorii de persoane la plata taxei speciale de ordine publică

Prin sentinţa nr.1364/CA din 9 decembrie 2010, Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de către reclamanta INSTITUŢIA PREFECTULUI, împotriva pârâţilor CONSILIUL LOCAL şi PRIMARUL MUNICIPIULUI , în contradictoriu cu intervenienta în interes propriu SC MTF SRL.

A admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta în contradictoriu cu reclamanta Instituţia Prefectului şi pârâţii Consiliul Local şi Primarul Municipiului.

A dispus anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 708/31.08.2009 privind aprobarea Regulamentului pentru instituirea taxei speciale pentru ordine publică, anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 1028/17.12.2009 privind completarea Regulamentului pentru instituirea taxei speciale pentru ordine publică, aprobat prin HCL a nr. 708/31.08.2009 şi anularea Dispoziţiei nr. 117/19.01.2010 emisă de pârâtul Primarul Municipiului, privind stabilirea zonei de locuit în vederea aplicării taxei speciale de ordine publică conform Hotărârii Consiliului Local nr. 708/2009.

Totodată, a obligat pârâţii să plătească intervenientei în interes propriu suma de 1004,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 708/31.08.2009 s-a aprobat Regulamentul pentru instituirea taxei speciale pentru ordine publică.

Prin art. 5 din Regulament, s-a instituit o taxă specială de ordine publică aplicată pentru funcţionarea unităţilor de la art. 3 şi 4, în intervalul de taxare. Unităţile prevăzute la art. 3 sunt agenţii economici care desfăşoară activităţi de alimentaţie publică clasificate conform codului CAEN în clasa 5610 – restaurante şi în clasa 5630 – baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor, în zona de locuit, respectiv unităţile prevăzute de art. 4 sunt cele care se situează în zona de locuit şi care comercializează băuturi alcoolice în intervalul de taxare.

Intervalul de taxare a fost stabilit la art. 2 din Regulament, respectiv duminică – joi între orele 23.00 – 06.00 şi vineri şi sâmbătă între orele 24.00 – 06.00.

Cuantumul taxei a fost stabilit în funcţie de suprafaţa destinată exclusiv deservirii clienţilor sau în funcţie de suprafaţa de vânzare. De asemenea, s-a mai stabilit că sunt supuse taxării doar localurile aflate în zona de locuit pentru taxa de ordine publică, zonă ce a fost stabilită prin Dispoziţia Primarului nr. 117/19.01.2010, conform art. 6 din regulament.

Scopul pentru care s-a instituit taxa specială de ordine publică a fost acela de a combate efectele nocive cauzate de funcţionarea localurilor pe timp de noapte, cum sunt: în cazul localurilor neizolate fonic se aduc o serie de prejudicii vecinilor din zonele rezervate locuinţelor colective sau individuale, zgomotul foarte mare provocat de muzică sau clienţi, din zona perimetrală barurilor, eventualele scandaluri provocate de clienţii barurilor, distrugerea de către clienţi a mobilierului urban, bănci, coşuri de gunoi, lampadare şi coşuri de iluminat public, deşeuri suplimentare pe străzile limitrofe: pungi, sticle, pet-uri, hârtii pentru ambalaje.

Pentru atingerea scopului adoptării regulamentului, pârâtul a considerat că se fac o seamă de eforturi şi cheltuieli suplimentare, respectiv: personal ocupat cu verificarea şi rezolvarea sesizărilor cetăţenilor, sume importante alocate pentru înlocuirea mobilierului distrus, plăţi suplimentare pentru operatorul de salubrizare pentru curăţarea, transportul şi depozitarea deşeurilor, sume importante alocate pentru cheltuielile legate de logistică şi forţele de ordine publică: poliţişti, jandarmi, poliţia comunitară.

Destinaţia taxei speciale de ordine publică, potrivit art. 15 din Regulament, o constituie: finanţarea cheltuielilor pentru dotările cu mobilier stradal, finanţarea cheltuielilor cu acţiunile de salubrizare pentru curăţarea, transportul şi depozitarea deşeurilor, finanţarea cheltuielilor cu asigurarea forţei de ordine publică şi a cheltuielilor legate de logistică, finanţarea cheltuielilor cu asigurarea iluminatului public..

În urma primirii adresei Instituţiei Prefectului nr. 15.777/11.12.2009 prin care se semnalau aspecte de nelegalitate ale taxei speciale de ordine publică, pârâtul Consiliul Local a procedat la completarea Regulamentului pentru instituirea taxei speciale pentru ordine publică, aprobat prin HCL nr. 708/31.08.2009, printr-o nouă hotărâre – HCL nr. 1028/17.12.2008 privind completarea Regulamentului pentru instituirea taxei speciale pentru ordine publică.

Potrivit HCL nr. 1028/2009, s-a precizat la pct. I, că taxa specială pentru ordine publică are ca destinaţie finanţarea unor servicii publice deja existente la momentul instituirii acesteia. Serviciile publice la nivelul municipiului sunt asigurate de operatorii de servicii publice astfel: serviciul public de salubritate este asigurat de SC Rer Ecologic Service SA, serviciul public de iluminat este asigurat de SC Luxten Lighting Company SA, serviciul public de ordine publică este asigurat de Poliţia Comunitară Oradea.

Se mai precizează că „taxa specială de ordine publică se datorează de către beneficiarii acestor servicii publice, se colectează de către Primăria municipiului într-un fond din care se finanţează operatorii de servicii publice pentru serviciile publice prestate către beneficiari”.

Prin Dispoziţia nr. 117/19.01.2010 emisă de pârâtul Primarul Municipiului, s-a stabilit zona de locuit în vederea aplicării taxei speciale de ordine publică conform Hotărârii Consiliului Local nr. 708/2009, în temeiul art. 9 din Regulamentul aprobat prin HCL nr. 708/2009.

Instanţa a constatat că dispoziţiile legale aplicabile în cauză sunt:

•Art. 282 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal :

oalin. 1 „pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile locale, judeţene si Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale.

oalin. 2 „domeniile în care consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum şi cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile OUG nr. 45/2003 privind finanţele publice locale.

oalin. 3 „taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituţia/ serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, sa efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.

•Art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale (Legea nr. 273/2006 a abrogat OUG nr. 45/2003), astfel cum a fost în vigoare la momentul adoptării HCL contestate:

oalin. 1 „pentru funcţionarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, aproba taxe speciale”.

o alin. 2 „cuantumul taxelor speciale se stabileşte anual, iar veniturile obţinute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înfiinţarea serviciilor publice de interes local, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor curente de întreţinere şi funcţionare a acestor servicii”.

o alin. 3 „prin regulamentul aprobat de autorităţile deliberative se vor stabili domeniile de activitate şi condiţiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun taxele respective”.

o alin.6 „taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective”.

o Alin.7 „taxele speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, se încasează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înfiinţate, iar contul de execuţie al acestora se aprobă de autorităţile deliberative”.

Din textele legale menţionate, rezultă că instituirea de taxe speciale se putea realiza de către Consiliul Local, însă cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

1.să se înfiinţeze un serviciu public local nou, pentru a cărui funcţionare se instituie taxa specială;

2.serviciul public nou înfiinţat să fie creat în interesul persoanelor fizice şi juridice, care beneficiază de serviciul public local;

3.taxa să corespundă prestării unui serviciu public de către autoritatea publică;

4.taxa specială să se încaseze numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile publice respective;

5.taxele speciale să fie utilizate numai în scopurile pentru care au fost înfiinţate, adică pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înfiinţarea serviciilor publice de interes local şi pentru finanţarea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare a acestor servicii

Analizând condiţiile şi mecanismul de instituire a taxei speciale de ordine publică, scopul şi destinaţia ei, aşa cum rezultă din Regulamentul aprobat prin HCL nr. 708/2009, respectiv HCL nr. 1028/2009, instanţa a constatat că acestea nu respectă cerinţele prevăzute de art. 282 din Legea nr. 571/2003 şi art. 30 din Legea nr. 273/2006.

Astfel, Consiliul Local nu a înfiinţat servicii publice noi, pentru a căror înfiinţare şi funcţionare să fie necesară perceperea unei taxe speciale. Aşa cum se precizează expres în Regulamentul aprobat prin HCL nr. 1028/2009, taxa specială pentru ordine publică are ca destinaţie finanţarea unor servicii publice deja existente la momentul instituirii acesteia, respectiv serviciul public de salubritate este asigurat de SC Rer Ecologic Service SA, serviciul public de iluminat este asigurat de SC Luxten Lighting Company SA, serviciul public de ordine publică este asigurat de Poliţia Comunitară.

Aceste servicii publice au fost create, anterior instituirii taxei speciale, în interesul întregii comunităţi a municipiului , vizând asigurarea ordinii publice , salubrizarea şi întreţinerea străzilor şi a zonelor publice. Prin urmare, beneficiari a unor asemenea servicii publice sunt toţi cetăţenii care se folosesc de serviciile de ordine publică, salubrizare şi întreţinere a zonelor publice.

În aceste condiţii , este nelegală obligarea numai a unei categorii de persoane la plata taxei speciale de ordine publică, respectiv agenţii economici care comercializează băuturi alcoolice pe timp de noapte, într-un interval orar stabilit. Nu există nici un temei legal, ca pentru o zonă publică, să fie obligată numai o singură categorie de persoane la suportarea cheltuielilor de întreţinere şi salubrizare, respectiv a cheltuielilor pentru asigurarea ordinii publice.

Instanţa a apreciat că, nu poate reţine apărarea pârâtului Consiliul Local în sensul că scopul taxei speciale îl constituie combaterea efectelor nocive pe care le produc aceşti agenţi economici obligaţi la plată, prin funcţionarea localurilor pe timp de noapte. În spiritul legii, plata taxei speciale reprezintă în fapt o contraprestaţie a agentului economic în schimbul unui serviciu public care i se prestează lui însuşi. Or, aşa cum este ea reglementată, taxa specială de ordine publică reprezintă mai mult o sancţiune aplicată agentului economic pentru funcţionarea localului pe timp de noapte, funcţionare care ar putea genera efectele nocive prevăzute în regulament. Nu se poate prezuma că acele efecte nocive sunt consecinţa directă a funcţionării unui anumit local pe timp de noapte.

Pe lângă încălcarea condiţiilor de legalitate pentru instituirea unei taxe speciale, instanţa a mai constatat că toate efectele nocive pe care pârâtul susţine că le-ar putea combate prin acea taxă ( în fapt fiind vorba de o remediere a lor şi nu de o combatere efectivă, care ar avea un caracter preventiv ), sunt sancţionate prin legi speciale şi pot fi „combătute” prin aplicarea lor. De altfel, taxele locale, amenzile şi penalităţile aferente acestora constituie integral venituri la bugetele locale, în temeiul art. 295 din Legea nr. 571/2003.

Astfel, neasigurarea de către agenţii economici în cauză a măsurilor şi dotărilor speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, neîndeplinirea obligaţiei de a verifica eficienţa acestora şi de a pune în exploatare numai pe cele care nu depăşesc pragul fonic admis constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, potrivit art. 96 alin. 2 pct. 14 din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului.

Tot OUG nr. 195/2005 prevede ca fapte contravenţionale şi nerespectarea de către persoanele fizice şi juridice a obligaţiei de a nu degrada mediul prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel (art. 96 alin. 1 pct. 15), de a nu arunca şi de a nu depozita pe maluri, în albiile râurilor, apele de suprafaţă şi în zonele umede deşeuri de orice fel (art. 96 alin. 1 pct. 34).

În plus, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, Legea nr. 61/1991 prevede şi sancţionează următoarele contravenţii: săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice (art. 2 alin. 1 pct. 1), scrierea sau desenarea, fără drept, pe pereţii clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosinţă comună aflate în locuri publice, deteriorarea prin orice mijloc a acestora (pct. 16), provocarea ori participarea efectiva la scandal, în locuri sau localuri publice (pct. 26), tulburarea, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigate sau larma (pct. 28), tulburarea liniştii locatarilor între orele 22,00-8,00 şi 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuinţele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinaţia de locuinţe ori situat în imediata vecinătate a acestora (pct. 29), etc.

Din coroborarea dispoziţiilor legale arătate, rezultă că persoanele responsabile pentru efectele nocive enumerate de către pârât pot fi sancţionate potrivit reglementărilor în vigoare, agentul economic neputând fi responsabilizat pentru fapta altor persoane fizice ori juridice.

Chiar dacă faptele antisociale enumerate generează cheltuieli suplimentare pentru finanţarea serviciilor publice de salubrizare, iluminat public sau ordine publică, acestea vizează servicii publice deja existente, ai căror beneficiari nu sunt numai agenţii economici taxaţi. Aceste servicii publice sunt deja finanţate de către Consiliul Local, conform actelor normative aplicabile. Taxa specială are, în fapt, destinaţia de suplimentare a finanţării unor servicii publice deja existente.

Or, conform, art. 282 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu art. 30 din Legea nr. 273/2006, taxa trebuie să corespundă prestării unui serviciu public nou de către autoritatea publică, serviciul prestat numai în interesul persoanei care o plăteşte.

De asemenea, pârâtul nu a făcut dovada creării unui fond special în care se colectează această taxă, destinat finanţării serviciului public prestat şi nici a modului în care este finanţat acel serviciu public.

Cu privire la capătul de cerere vizând anularea Dispoziţiei nr. 117/19.01.2010 emisă de pârâtul Primarul Municipiului, privind stabilirea zonei de locuit în vederea aplicării taxei speciale de ordine publică conform Hotărârii Consiliului Local nr. 708/2009, instanţa a constatat că pârâtul a emis actul administrativ în temeiul art. 63 alin. 4 lit. d din Legea nr. 215/2001, respectiv în exercitarea atribuţiilor sale privind serviciile publice asigurate cetăţenilor.

Potrivit art. 63 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, primarul coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local, textul de lege neprevăzând ca atribuţie a primarului stabilirea unor zone de locuit, aspect ce vizează amenajarea teritoriului, atribut ce intră în competenţa Consiliului Local în baza art. 36 din Legea nr. 215/2001.

Constatând că pârâtul Primarul Municipiului a emis Dispoziţia nr. 117/19.01.2010 cu încălcarea atribuţiilor prevăzute de lege, în plus aceasta a fost emisă în aplicarea unor acte administrative constatate ca fiind nelegale de către instanţa de judecată, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa a anulat şi Dispoziţia nr. 117/19.01.2010 emisă de pârâtul Primarul Municipiului, privind stabilirea zonei de locuit în vederea aplicării taxei speciale de ordine publică conform Hotărârii Consiliului Local nr. 708/2009.

Pentru aceleaşi argumente, instanţa a admis şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către intervenienta.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a obligat pârâţii să plătească intervenientei în interes propriu suma de 1004,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocaţial conform chitanţei depuse la dosar.

Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 879/CA/2011 -R a Curţii de Apel Oradea.