Articolul 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului nu are o existenţă independentă, ci poate fi invocat numai cu privire la drepturile şi libertăţile pe care acestea le reglementează, aplicarea sa putându-se face numai în legătură cu un fapt ce intră în sfera de aplicare a unui drept apărat de convenţie.
Conform jurisprudenţei constante a C.E.D.O., o diferenţă de tratament prezintă natură discriminatorie dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, respectiv dacă nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.
Statele contractante dispun, însă, de o anumită marjă de aprecieri pentru a determina dacă şi în ce măsură diferenţele dintre situaţii analoage sunt de natură să justifice un tratament diferit.
Astfel, alocarea de fonduri pentru a înlătura efectele calamităţilor doar într-una din zonele afectate din municipiul Rm. Vâlcea nu constituie o formă de , în cauză existând o justificare obiectivă, constatând tocmai insuficienţa fondurilor bugetare destinate acestor situaţii.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 89 din 8 octombrie 2007
Prin acțiunea înregistrată la data de 5 aprilie 2007, reclamanții V.V. și V.E. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Consiliul Local al Mun. Rm. Vâlcea prin Primarul localității au solicitat anularea deciziei nr. 35 din 5 martie 2007 a C.N.C.D (comunicată la data de 16 martie 2007) și constatarea existenței unei discriminări în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000 și obligarea la înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii.
Reclamanții dețin o proprietate pe str. Intrarea Cetățuia, proprietate ce are ieșire la drum, iar urmare a alunecărilor de teren din vara anului 2005, un număr de nouă proprietăți au fost afectate prin împiedicarea accesului la carosabil.
întrucât strada afectată face parte din domeniul public al municipiului, fiind cuprins conform PUZ în intravilanul localității, reclamanții s-au adresat autorităților legale pentru remedierea situației având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 43/1997, drumurile de interes public local aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află.
Demersurile recurenților nu au avut efect, întrucât nici în bugetul anului 2006 și nici pentru anul 2007, nu s-au alocat fonduri pentru remedierea efectelor alunecărilor de teren pe strada Intrarea Cetățuia. în plus această problemă nu a fost niciodată trecută pe ordinea de zi a ședințelor Consiliului Local.
în aceste condiții, plecând de la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului care interzice discriminarea, reclamanții au sesizat Consiliul Național pentru combaterea discriminării motivat de împrejurarea că există o situație discriminatorie prin alocarea de fonduri doar pentru unele investiții – în general pentru zone aglomerate sau centrale – în detrimentul unor zone limitrofe și mai puțin aglomerate.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 35/5.03.2007 (f.18 dosar) a hotărât ca faptele prezentate nu sunt fapte de discriminare potrivit prevederilor O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare dispunând clasarea petiției.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare constituie discriminare „orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate, etnie, limbă, , categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenență la o categorie defavorizată și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau executării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.
De asemenea, dispozițiile alin. (2) arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un raport legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Alineatul (3) al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale.
în ce privește nesocotirea dispozițiilor art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, care prevăd obligația citării petenților, critica invocată de reclamanți, din actele depuse de pârât la filele 61-66 dosar, reiese că aceștia au fost citați pentru termenul din data de 22 februarie 2007 în vederea soluționării petiției înregistrată sub nr. 5678 din 31 octombrie 2006, conform adreselor nr. 1269 din 15 februarie 2007 și 1264 din 15 februarie 2007 și a confirmărilor de primire anexate.
Privitor la fondul cauzei, în luna septembrie 2005, municipiul Rm. Vâlcea a început demersurilor în vederea limitării efectelor precipitațiilor căzute în august – septembrie 2005 prin inițierea unei proceduri de atribuire a unui contract de proiectare pentru amenajarea străzii.
Proiectul a fost întocmit în conformitate cu tema de proiectare, de către SC C.-D. SRL Rm. Vâlcea urmărindu-se asigurării scurgerii apelor pluviale de pe versanți prin executarea de canale marginale din beton și dirijarea scurgerii acesteia pe firul văii cetățuia, prin subtraversări ale străzii cu tubul Premo, balastare stradă, podeț dalat din beton armat, consolidare poduri în amonte și aval de podeț.
Deși s-au parcurs toate etapele legale obținându-se Acordul unic și Autorizație de Construire, în anul 2006 au fost alocate fonduri doar pentru poziție bugetară „înlăturare efecte calamități naturale zona Goranu”, lipsa fondurilor nepermițând demararea procedurii pentru atribuirea contractului pentru executarea lucrărilor de amenajare stradală.
Reclamanții susțin că au fost discriminați de autoritățile publice locale, încălcându-se astfel art. 14 din Convenție potrivit căruia „Executarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată, fără nici o deosebire bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, grupuri politice sau nici alte opinii, origine, naționalitate sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau nici altă situație.
Art. 14 din Convenția nu are o existență independentă, ci poate fi invocat numai cu privire la drepturile și libertățile pe care acestea le reglementează, aplicarea sa putându-se face numai în legătură cu un fapt ce intră în sfera de aplicare a unui drept apărat de convenție.
Conform jurisprudenței constante a CEDO o diferență de tratament au natură discriminatorie dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, respectiv dacă nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Statele contractante dispun de o anumită marjă de aprecieri pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele dintre situații analoge sunt de natură să justifice un tratament diferit.
Astfel, alocarea de fonduri pentru a înlătura efectele calamităților doar într-una din zonele afectate din municipiul Rm. Vâlcea nu constituie o formă de discriminare , în cauză existând o justificare obiectivă, constatând tocmai insuficiența fondurilor bugetare destinate acestor situații.
în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 20 din O.G. nr. 137/2000, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
