Prima instanţă a făcut confuzie între scopul pentru care este produs un bun şi scopul comerciantului, reţinând că reclamanta nu a produs ambalaje de mărfuri, ci bunuri ce au fost ulterior vândute către terţi comercianţi care, la rândul lor, au dat destinaţii diferite acestor mărfuri. Trebuie avut în vedere scopul bunului produs, respectiv de reţinere, protejare, manipulare, distribuţie şi prezentare, şi nu scopul reclamantei, care este acela de a produce bunuri pe care să le vândă altor operatori cu scopul de a obţine profit.
Secţia de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 4488 din 2 noiembrie 2011
Reclamanta SC S.E. Group SRL Brăila, în contradictoriu cu pârâta A.F.M., a solicitat anularea deciziei nr. 57/12.12.2007 emisă de pârâtă și restituirea sumelor reținute ca taxă de mediu pentru produsele care nu sunt încadrate ca ambalaj.
Reclamanta a motivat că urmare a controlului efectuat la sediul său de către inspectorii de specialitate ai pârâtei s-a constatat că în perioada 7.06.2002 – 31.12.2003 nu a contribuit integral la fondul pentru mediu, motiv pentru care, prin raportul de inspecție fiscală nr. 16988/18.10.2007 și decizia de impunere fiscală nr. 16989/18.10.2007 au fost calculate datorii bugetare în sumă de 95.851 lei fond mediu și 133.124 lei dobânzi și penalități de întârziere.
Prin sentința nr. 1539/31.05.2011 a Tribunalului Brăila a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S.E.G. SRL Brăila în contradictoriu cu pârâta A.F.M.
S-a dispus anularea parțială a deciziei nr. 57/12.12.2007 emisă de pârâta A.F.M.
S-a constatat că reclamanta datorează taxa de mediu și accesoriile aferente în cuantum de 12.647 lei.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma totală de 216.362 lei compusă din 91.910 lei contribuție, 108.789 lei dobânzi și 15.663 lei penalități de întârziere.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
în perioada 11.07.2007 – 16.10.2007, inspectorii din cadrul A.F.M. au efectuat un control la reclamantă în urma căruia au întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 16988/18.10.2007 prin care s-a stabilit fond suplimentar de mediu suma de 95.851 lei și accesoriile aferente de 133.158 lei întrucât reclamanta datorează cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate conform art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 293/2002. în consecință, s-a emis decizia de impunere nr. 16989/18.10.2007 potrivit căreia reclamanta trebuie să achite suma totală de 229.009 lei compusă din debitul de bază – contribuția suplimentară la fondul de mediu de 95.851 lei pentru perioada 7.06.2002 – 31.12.2003, dobânzi de întârziere – 116.833 lei și penalități de întârziere – 16.325 lei calculate până la 12.09.2007.
împotriva acestor acte reclamanta a formulat contestație pe cale administrativ-jurisdicțională potrivit art. 205 și urm. C.proc.fisc. care a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 57/12.12.2007 pentru aceleași considerente expuse de pârâtă în conținutul întâmpinării.
Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale aplicabile, tribunalul a apreciat că trebuie lămurit aspectul dacă reclamanta datorează contribuția la fondul de mediu și implicit accesoriile aferente și pentru sacoșele de plastic personalizate în sensul în care acestea se încadrează sau nu în categoria ambalaje.
în acest sens, a reținut că, potrivit Anexei 1 pct. 1 lit. b) din H.G. nr. 349/2002, act normativ în vigoare pentru perioada analizată, ambalajul este definit ca fiind „orice produs, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinat să cuprindă bunuri în scopul restituirii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării acestora, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Produsul nereturnabil acelorași scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj”, iar potrivit art. 9 alin. (1) lit. d) și art. 91 alin. (2) din Legea nr. 73/2000, fondul de mediu se constituie dintr-o cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori cu excepția celor utilizate pentru medicamente, obligația calculării și vărsării sumelor rezultate revenind persoanelor fizice și juridice care desfășoară respectivele activități.
Or, sacoșele personalizate produse de reclamantă nu sunt destinate scopurilor menționate de legiuitor, respectiv acelea de reținere, protejare, manipulare, distribuție și prezentare, ci în vederea vânzării lor ca produse finite către clienții săi. Prin urmare, reclamanta nu a produs ambalaje de mărfuri, ci bunuri ce au fost ulterior vândute către terți comercianți care, la rândul lor, au dat destinații diferite acestor mărfuri.
Sub un alt aspect, a constatat că sacoșele în discuție reprezintă în esență accesorii ale mărfurilor cumpărate de consumatori, dar pentru reclamantă este o marfă ce rezultă din procesul de producție având natura de bun principal.
Prin urmare, reclamanta nu avea obligația de a vira la fondul de mediu contribuția de 3% din valoarea sacoșelor personalizate și în consecință nu datorează această sumă calculată de pârâtă precum și accesoriile aferente.
Prin decizia nr. 4488/02.11.2011 a Curții de Apel Galați, Secția de contencios administrativ și fiscal, a fost modificată în parte sentința atacată și în rejudecare:
S-a constatat că reclamanta datorează taxă de mediu și accesoriile aferente în cuantum de 217.472 lei, respectiv 92.415 lei taxă de mediu, 109.328 lei dobânzi de întârziere și 15.729 lei penalizări de întârziere.
A fost exonerată reclamanta de plata sumei de 11.537 lei, din care 3.436 lei taxă de mediu și 8.101 lei majorări.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate privind admiterea în parte a acțiunii și anularea parțială a deciziei nr. 57/12.12.2007 emisă de pârâtă.
Curtea a reținut că potrivit Anexei 1 pct. 1 lit. b) din H.G. nr. 349/2002, act normativ în vigoare pentru perioada analizată, ambalajul este definit ca fiind „orice produs, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinat să cuprindă bunuri în scopul restituirii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării acestora, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Produsul nereturnabil acelorași scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj”.
Conform Anexei I lit. c) din același act normativ, ambalajul primar sau ambalaj de vânzare este ambalajul conceput și realizat pentru a îndeplini funcția de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau pentru consumator în punctul de achiziție.
Prima instanță a făcut confuzie între scopul pentru care este produs un bun și scopul comerciantului, reținând că reclamanta nu a produs ambalaje de mărfuri, ci bunuri ce au fost ulterior vândute către terți comercianți care, la rândul lor, au dat destinații diferite acestor mărfuri. Trebuie avut în vedere scopul bunului produs, respectiv de reținere, protejare, manipulare, distribuție și prezentare, și nu scopul reclamantei, care este acela de a produce bunuri pe care să le vândă altor operatori cu scopul de a obține profit.
Nu se poate reține că terții care achiziționează de la reclamantă dau o altă destinație sacoșelor personalizate, ci destinația este aceeași, respectiv de reținere, protejare, manipulare, distribuție și prezentare a unor produse.
Produsele fabricate de reclamantă, respectiv sacoșe personalizate, pe care le comercializează către diferiți agenți economici, se încadrează în noțiunea de ambalaj, așa cum este definită în dispozițiile legale menționate anterior.
Potrivit art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 293/2002 privind aprobarea O.U.G. nr. 93/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000, fondul de mediu se constituie dintr-o cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori cu excepția celor utilizate pentru medicamente, obligația calculării și vărsării sumelor rezultate revenind persoanelor fizice și juridice care desfășoară respectivele activități.
Contribuabil la fondul de mediu este deci producătorul de ambalaje, nu producătorul de bunuri ambalate, care achiziționează ambalajul de la producător. Reclamanta este responsabilă cu introducerea pentru prima oară pe piață a produselor fabricate, deoarece produsul se face disponibil pentru producătorii de bunuri în momentul achiziției de la aceasta, contra cost, în vederea utilizării la ambalarea bunurilor pe care aceștia le fabrică.
Pentru aceste considerente, a apreciat că în mod eronat au fost interpretate și aplicate dispozițiile Anexei 1 pct. 1 lit. b) și Anexei I lit. c) din H.G. nr. 349/2002.
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul judiciar, valoarea sacoșelor personalizate comercializate este de 3.063.687 lei, iar fondul de mediu și accesoriile sunt în suma totală de 216.362 lei compusă din 91.910 lei – fond de mediu, 108.789 lei dobânzi de întârziere și 15.663 lei penalități de întârziere.
Potrivit răspunsului dat de expert la obiecțiunile formulate de Administrația Fondului de Mediu, la această sumă trebuie adăugată și suma de 1.100 lei, din care 505 lei fond de mediu aferent livrărilor de sacoșe personalizate în perioada 1-2 octombrie 2003 și 605 lei accesorii aferente.
întrucât în privința modului de calcul al contribuției la fondul de mediu s-au strecurat erori, a considerat că remedierea acestei situații se poate face prin anularea parțială a deciziei nr. 57/12.12.2007 emisă de pârâtă, așa cum corect a dispus prima instanță.
(Judecător Emilia Panțuru)
