O.G. nr. 2/2001, art. 19
Este nelegal întocmit procesul-verbal în condiţiile în care a fost încheiat nu la locul constatării contravenţiei, unde era posibil ca niciuna dintre persoanele prezente să nu dorească să îşi decline identitatea, ci la sediul agentului constatator, la o dată ulterioară constatării, unde nu este credibil că nu a fost găsită nicio persoană, din afara sau din cadrul instituţiei, dispusă să confirme încheierea actului în lipsa contravenientului. Nefiind legal întocmit, procesul-verbal nu poate face dovada deplină a situaţiei de fapt constatate, fiind lipsit de forţa probantă recunoscută de lege actelor de constatare legal întocmite. Nulitatea care afectează procesul-verbal este una relativă, însă se asociază în cauză cu vătămarea produsă con
travenientului prin întocmirea actului în modalitatea constatată, respectiv lipsirea de posibilitatea de a proba netemeinicia acestuia.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 823/R/2009,
nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 6525 din 8 iulie 2008, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis plângerea formulată de petenta SC D.S.R. SA în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Bucureşti şi a dispus anularea procesului-verbal nr. 04/ID din 11 aprilie 2008, emis de intimată, cu consecinţa exonerării petentei de plata amenzii contravenţionale de 2500 lei. Prima instanţă a constatat că prin procesul-verbal contestat petenta a fost amendată contravenţional pentru că nu a menţinut curăţenia pe căile publice în jurul şantierului din str. Corbeni nr. 37, sector 2, unde s-au constatat depozite de pământ şi piatră, faptă prevăzută drept contravenţie la art. 5 pct. 8 din hotărârea C.G.M.B. nr. 3/1995. Din analiza procesului-verbal instanţa de fond a constatat că este afectat de nelegalitate din perspectiva prevederilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, care statuează că, în cazul în care contravenientul nu este de faţă, refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal, această împrejurare trebuie confirmată de un martor ale cărui date de identitate şi semnătură să se regăsească în cuprinsul procesului-verbal. Instanţa de fond a constatat că aceste dispoziţii au fost încălcate, câtă vreme procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, dar nu figurează niciun martor semnatar, şi a apreciat că argumentul consemnat de organul constatator, şi anume că martorul a refuzat să îşi decline identitatea, nu poate constitui o împrejurare plauzibilă.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs intimata Primăria Municipiului Bucureşti, care a criticat-o pentru nele-
galitate şi netemeinicie. In motivarea cererii sale, recurenta a susţinut că în mod greşit a dispus instanţa de fond anularea procesului-verbal contestat, întrucât actul de constatare cuprinde toate menţiunile a căror lipsă atrage nulitatea acestuia, respectiv cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, denumirea persoanei juridice şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Potrivit aprecierii recurentei, în cauză nu se impunea anularea procesului-verbal, cum în mod eronat a apreciat instanţa de fond, întrucât agentul constatator a precizat în procesul-verbal de inspecţie întocmit la faţa locului că martorii refuză să îşi decline identitatea, iar celălalt agent constatator nu putea avea calitatea de martor. Recurenta a
solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei civile recurate, în sensul menţinerii procesului-verbal de contravenţie ca legal şi temeinic întocmit.
Deşi legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare şi nu a fost reprezentată în instanţă. în recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de critica adusă sentinţei civile recurate, dar şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041
C. proc. civ., tribunalul a apreciat că recursul nu este fondat. Aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, contravenţia a fost constatată prin procesul-verbal de inspecţie nr. 01/CHC din 9 aprilie 2008, iar procesul-verbal de constatare a fost întocmit ulterior, la 11 aprilie
2008. In mod corect a reţinut prima instanţă nelegalitatea întocmirii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, în condiţiile în care actul de constatare a fost încheiat nu la locul constatării contravenţiei, pe şantierul din str. Corbeni nr. 37, unde era posibil ca niciuna dintre persoanele prezente să nu dorească să îşi decline identitatea, ci la sediul recurentei-intimate, la o dată ulterioară constatării, unde nu este credibil că nu a fost găsită nicio persoană din afara sau din cadrul instituţiei dispusă să confirme încheierea actului în lipsa contravenientei. Nefiind legal întocmit, procesul-verbal nu poate face dovada deplină a situaţiei de fapt constatate, fiind lipsit de forţa probantă recunoscută de lege actelor de constatare legal întocmite.
Nulitatea care afectează procesul-verbal este într-adevăr relativă, însă ea se asociază în cauză cu vătămarea produsă contravenientei prin întocmirea actului în modalitatea constatată, respectiv lipsirea acesteia
de posibilitatea de a proba netemeinicia acestuia. In situaţia în care ar fi avut cunoştinţă de încheierea procesului-verbal, contravenienta ar fi avut posibilitatea să prezinte recurentei-intimate dovezi cu privire la efectuarea lucrării de înlocuire a conductei de naturale în str. Corbeni nr. 37 cu mult înainte de data constatării, respectiv la începutul lunii aprilie, dovezi care, coroborate cu cele 4 planşe fotografice nedatate, aflate la dosar, ar fi putut proba realitatea constatării. Or, în condiţiile în care nici în şantier, nici la sediul instituţiei nu s-a identificat un martor dispus să certifice întocmirea actului în lipsa contravenientului, procesul-verbal nu mai are forţa de a face dovada deplină a menţiunilor din cuprinsul său, deci nici în legătură cu fapta reţinută în sarcina contravenientei.
Apreciind că sentinţa civilă recurată este legală şi temeinică şi că în cauză nu se poate reţine existenţa vreunui motiv de casare sau de modificare dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul
dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din acelaşi cod, tribunalul a respins ca nefondat recursul.
