Invocarea culpei angajaţilor societăţii în comiterea faptei contravenţionale. Relevanţă


O.U.G. nr. 28/1999, art. 10 lit. b)

Invocarea eventualei culpe a angajaţilor, respectiv a neînde-plinirii atribuţiunilor prevăzute în fişa postului, nu este de natură să exonereze recurenta de răspunderea contravenţională, având în vedere că îi revenea obligaţia de a instrui şi controla personalul care desfăşura activitate în interesul său şi de a acţiona împotriva angajaţilor pentru repararea prejudiciilor produse. Nici celelalte apărări ale petentei, în sensul că diferenţa de bani putea proveni dintr-o greşeală a vânzătoarei, fiind de fapt restul rămas din ziua anterioară, nu sunt de natură a înlătura sau a diminua răspunderea

contravenţională.

Petenta era obligată să utilizeze aparat de marcat electronic fiscal, conform art. 1 din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, şi nu a probat o situaţie de fapt contrară celei descrise în procesul-verbal,

respectiv că se emiteau bonuri fiscale pentru toate serviciile prestate, recunoscând practic în plângere că nu au fost emise bonuri fiscale pentru suma găsită în plus.

Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1464/R/2008,

nepublicată

Prin plângerea înregistrată pc rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, petenta SC O.C. SRL, în contradictoriu cu intimata Garda Financiară, Comisariatul General, a solicitat anularea procesului-verbal

seria E nr. 0248693 din 2 iulie 2007, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petenta a arătat că diferenţa de bani găsită provenea dintr-o greşeală a vânzătoarei.

Prin sentinţa civilă nr. 248 din 17 ianuarie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, s-a admis plângerea contravenţională şi s-a anulat procesul-verbal, reţinându-se că banii nejustificaţi de bonuri fiscale proveneau din restul rămas din ziua anterioară destinată plăţii unor furnizori.

Intimata a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, întemeiat pe art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând că procesul-verbal era legal şi temeinic.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal scria E nr. 0248693 din 2 iulie 2007, s-a aplicat intimatei o amendă de 8000 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute şi sancţionate de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, reţinându-se că la punctul de lucru al reclamantei unde se desfăşură activitate de comerţ a fost depistată suma de 1139,53 lei care nu poate fi justificată prin documente emise de aparatul de marcat clectronic fiscal. Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că probele administrate exclud vinovăţia petentei. Petenta era obligată să utilizeze aparat de marcat electronic fiscal, conform art. 1 din O.U.G. nr. 28/1999, şi nu a probat o situaţie de fapt contrară celei descrise în procesul-verbal, rcspectiv că se emiteau bonuri fiscale pentru toate serviciile prestate, recunoscând practic în plângere că nu au fost emise bonuri fiscale pentru suma găsită în plus.

Invocarea eventualei culpe a angajaţilor, respectiv a neîndeplinirii atribuţiunilor prevăzute în fişa postului nu este de natură să exonereze recurenta de răspunderea contravenţională, având în vedere că intimatei îi revenea obligaţia de a instrui şi controla personalul care desfăşură activitate în interesul petentei, aceasta din urmă putând acţiona împotriva angajaţilor săi pentru repararea prejudiciilor produse. Apă-

rărilc petentei, în sensul că diferenţa de bani putea proveni dintr-o greşeală a vânzătoarei, fiind de fapt restul rămas din ziua anterioară, nu sunt de natură a înlătura sau a diminua răspunderea contravenţională.

In raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea amenzii de 8000 lei corespunde gradului de pericol social al faptei. Acest cuantum reprezintă minimul legal, fapta fiind considerată a prezenta o gravitate sporită de către legiuitor, prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum, scopul fiind combaterea evaziunii fiscale.

Prin urmare, procesul-verbal fiind legal şi temeinic, tribunalul a admis recursul, a modificat sentinţa recurată şi pe fond a respins plângerea ca neîntemeiată.