C. proc. civ., art. 304
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi falimentului nu are prevederi potrivit cărora după dezînvestirea prin sentinţa pronunţată, judecătorul sindic ar avea obligaţia să îndeplinească diferite operaţiuni sau alte măsuri ce reflectă drepturi aflate la dispoziţia creditorilor şi pe care aceştia le pot exercita în condiţiile prevăzute de lege.
C.A. Alba-lulia, Secţia comercială de administrativ şi fiscal Decizia civilă nr. 350 din 22 octombrie 2007
Prin sentinţa nr. 2206/25 octombrie 2006 judecătorul sindic desemnat în dosarul nr. 26/85/2004 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu a închis procedura falimentului deschisă împotriva debitoarei S.C. T. S.R.L. Sibiu dispunând totodată plata onorariului către lichidatorul judiciar şi notificarea acestor măsuri către creditorii societăţii debitoare, motivând că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 135 alin. (2) din şi că prin sentinţa nr. 3361/20 decembrie 2004 administratorul societăţii
B.M. a fost obligată să plătească 10.602.476.112 lei reprezentând parte din pasivul rămas neacoperit.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea AVAS Bucureşti susţinând că judecătorul sindic nu a dat efect prevederilor Legii nr. 64/1995 care prevede obligaţia ca înainte de închiderea procedurii falimentului să fie sesizat judecătoresc pentru a pune în sentinţa privind atragerea răspunderii delictuale a administratorului social.
Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
1. în temeiul prevederilor art. 15 alin. (2) C.R. şi art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
în speţă, Legea nr. 85/2006 nu este nici penală şi nici contravenţională astfel că nu poate retroactiva cu atât mai mult cu cât toate actele şi operaţiunile de executare silită, au fost efectuate sub imperiul Legii nr. 64/1995.
închiderea procedurii falimentului faţă de societatea debitoare S.C. T. S.R.L. Sibiu şi celelalte măsuri dispuse prin sentinţă de către judecătorul sindic se fundamentează pe dispoziţiile Legii nr. 64/1995 în forma în care acest act normativ a avut-o la data deschiderii procedurii.
2. Pornind de la legea aplicabilă speţei şi raportat la dispoziţiile art. 109 C. proc. civ. s-a reţinut lipsa de legitimare procesuală a recurentei care nu este titulara unei cereri de chemare în judecată a numitei B.M. administratorul social al debitoarei.
Recurenta creditoare nu a formulat nicio cerere conform prevederilor art. 109 şi 112 C. proc. civ. care să fie comunicată pârâtei pentru ca în faţa judecătorului sindic să se deruleze procedura contradictorie în condiţii de transparenţă şi cu respectarea dreptului la apărare conform art. 6 din CEDO astfel că recurenta neavând calitatea de reclamantă nici recursul nu poate fi admis.
3. Examinând pricina sub toate aspectele conform prevederilor art. 3041 C. proc. civ. se constată că atribuţiile judecătorului sindic sunt expres prevăzute de Legea nr. 64/1995 şi nu pot excede cadrului procesual sau executării silite concursuale finalizate prin hotărâri judecătoreşti.
Cu alte cuvinte, legea nu prevede ca după dezînvestirea prin hotărârea pronunţată, judecătorul sindic să îndeplinească operaţiuni sau alte măsuri ce reflectă drepturi aflate de dispoziţia creditorilor şi pe care aceştia le pot exercita personal în condiţiile prevăzute de lege.
