Legea nr. 350/2001, art. 32, art. 48, art. 49(1) Legea nr. 422/2001, republicată, art. 6, art. 9, art. 10, art. 59
Certificatul de urbanism este nelegal pentru faptul că nu a prevăzut necesitatea obţinerii avizului Ministerului Culturii, raportat la prevederile art. 6, art. 9, art. 10 şi art. 59 din Legea nr. 422/2001, dar şi pentru că a prevăzut derogarea prin PUD de la înălţimea
maximă admisă şi în privinţa CUT, cu încălcarea art. 32 alin. (3) din Legea nr. 350/2001.
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 2350 din 11 noiembrie 2010, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 3052 din 3 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a administrativ şi fiscal, a admis cererile conexe formulate de reclamanţii P.A.M., P.P., D.P. şi D.M., în contradictoriu cu pârâţii D.P.M. şi Primăria Sectorului 3, prin primar, a dispus anularea autorizaţiilor de construire nr. 578 din 12 mai 2008 şi nr. 631 din 23 mai 2008 şi a certificatelor de urbanism care au stat la baza emiterii acestora, a respins excepţiile nulităţii pentru lipsa obiectului şi pentru lipsa semnăturii, precum şi excepţia lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesual pasive a Inspectoratului de Stat în Construcţii şi a Prefecturii Municipiului Bucureşti, referitoare la cererea de chemare în judecată a altor persoane, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Inspectoratului de Stat în Construcţii – Inspectoratul Teritorial în Construcţii Bucureşti Ilfov şi a Prefecturii Municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta Primăria Sector 3, prin primar, să plătească reclamanţilor suma de 52,6 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că prin certificatul de urbanism nr. 664 din 12 martie 2007 s-a certificat regimul tehnic al imobilului din Calea D., nr. 94, acela că se poate realiza un imobil cu destinaţia de şi comercială, având regimul de înălţime S+P+M+4E, în baza unei documentaţii de urbanism PUD. Potrivit avizului de urbanism nr. D/D/01 din 4 iunie 2007, emis la cererea pârâtului D.P.M., se avizează amplasarea unui imobil cu destinaţia de locuinţă şi comercială pe Calea D. nr. 94, retras 19 m faţă de axul căii
D., pe aliniament spre Calea V., calcan pe celelalte laturi ale proprietăţii înălţime maximă S+P+M+4E. Prin H.C.L. al Sectorului 3 nr. 61 din 7 mai 2007 a fost aprobat PUD potrivit avizului de urbanism nr. D/D/01 din 4 iunie 2007. La data de 12 mai 2008 a fost emisă autorizaţia de construire nr. 578 din 12 mai 2008, prin care se autorizează executarea lucrărilor de construire pentru imobil cu destinaţia de locuinţă şi comercială, regim de înălţime S+P+M+4E+5E retras, iar prin autorizaţia de construire nr. 631 din 23 mai 2008 se autorizează executarea lucrărilor de organizare de şantier.
Prin certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire au fost autorizate lucrări de construire pentru un imobil cu destinaţia de
locuinţă şi comercială pe calea D. nr. 94, retras 19 m faţă de axul căii
D., pe aliniament spre Calea V., cu calcan pe celelalte laturi ale proprietăţii. Astfel, lucrările ce urmau a fi efectuate în baza autorizaţiei necesitau obţinerea acordului scris al vecinilor, potrivit pct. 2.5.6 din anexa 1 a Legii nr. 50/1991.
Pe de altă parte, potrivit art. 32 alin. (5) din Legea nr. 350/2001, se pot aduce următoarele modificări reglementărilor din Planul Urbanistic General: a) prin Planul Urbanistic Zonal se stabilesc reglementări noi cu privire la: regimul de construire, funcţiunea zonei, înălţimea maximă admisă, Coeficientul de Utilizare a Terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor faţă de aliniament şi distanţele faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei; b) prin Planul Urbanistic de Detaliu se stabilesc reglementări noi numai cu privire la distanţele faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei.
Conform prevederilor cuprinse în Planul Urbanistic General al Municipiului Bucureşti, aprobat prin H.C.G.M.B. 269/2000, modificarea POT, a distanţelor faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei sunt posibile pe baza unor PUD, iar modificarea uneia din condiţiile stipulate în PUG privind funcţiunile admise, regimul de construire, înălţimea maximă admisă, CUT şi retragerea clădirilor faţă
de aliniament este posibilă pe baza PUZ. In cauză, pârâtul D.P.M. nu a solicitat şi nici nu a întocmit documentaţia pentru emiterea unui PUZ, care să deroge de la prevederile PUG în ceea ce priveşte regimul de înălţime. Referitor la celelalte susţineri ale reclamanţilor, acestea au fost respinse, cu motivarea că se referă la executarea propriu-zisă a construcţiei, şi nu la legalitatea autorizării construcţiei, iar analiza acestora era oricum de prisos faţă de reţinerea motivelor de nelegalitate de mai sus.
In ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată a altor persoane, Tribunalul, analizând cu prioritate excepţiile invocate de Inspectoratul de Stat în Construcţii, le-a respins, reţinând următoarele: cu privire la excepţia nulităţii cererii pentru lipsa semnăturii sau a obiectului, cererea era însuşită şi susţinută de reclamanţi prin apărătorul ales; referitor la excepţia lipsei de interes, aceasta apărea cu claritate, având în vedere solicitarea anularii autorizaţiilor de construire şi a certificatului de urbanism; cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a persoanelor chemate în judecată, potrivit art. 58 C. proc. civ., cel chemat în judecată dobândeşte calitatea de intervenient în interes propriu, astfel încât nu au calitatea de pârâţi în cauză pentru a putea fi
pusă în discuţie calitatea lor procesuală pasivă. Pe fondul cererii de chemare în judecată a altor persoane, Tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată având în vedere poziţia procesuală a acestor persoane, manifestată prin înscrisurile denumite întâmpinare şi potrivit principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, precum şi prevederile art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 50/1991. Inspectoratul de Stat în Construcţii nu poate solicita anularea autorizaţiilor de construire nelegale, ci doar propune autorităţii administraţiei publice locale promovarea unei asemenea cereri. Prin urmare, Tribunalul a constatat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 57 C. proc. civ., aceea ca părţile chemate în judecată să poată pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanţii.
împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâtul D.P.M. şi pârâta Primăria Sectorului 3, prin reprezentantul său legal, L.N., în calitate de primar.
Prin recursul său, pârâtul D.P.M. arată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)., impunându-se modificarea în parte a sentinţei recurate, în sensul respingerii cererilor având ca obiect anularea autorizaţiilor de construire şi a certificatelor de urbanism.
In ceea ce priveşte acordul scris al vecinilor, ca document ce stă Ia baza emiterii autorizaţiei de construire, conform art. 49 alin. (3) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, după aprobarea PUG, PUZ şi PUD, acestea, împreună cu regulamentele de urbanism, sunt opozabile în justiţie. După aprobare, Planul Urbanistic de Detaliu are caracter de act administrativ normativ, fiind opozabil tuturor, inclusiv instanţei de judecată. Deci, problema alipirii noii construcţii, situate în Bucureşti, Calea D. nr. 94, Sector 3, la calcanul construcţiei învecinate a fost reglementată prin aprobarea PUD prin H.C.L. al Sectorului 3 nr. 61 din 7 mai 2007, iar existenţa PUD în discuţie înlătură necesitatea acordului vecinilor în cazul edificării unor construcţii adiacente. De altfel, art. 2.5.6 din Anexa 1 din Legea nr. 50/1991 prevede necesitatea acordului vecinilor pentru construcţiile noi amplasate adiacent celor existente sau în imediata lor vecinătate numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora şi numai pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi a amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate. Imobilul ce se edifică pe Calea D. nr. 94, Sector 3 are destinaţia de „locuinţe şi
comerţ”, destinaţie pe care o are şi proprietatea reclamanţilor, cu consecinţa neaplicării dispoziţiilor legale ce reglementează acordul vecinilor.
Totodată, singura construcţie amplasată în imediata vecinătate a edificiului în litigiu este corpul B al imobilului de pe Calea D. nr. 96, Sector 3. Proprietarul acestui imobil, I.A., prin declaraţia autentificată sub nr. 1407 din 12 septembrie 2008, şi-a exprimat acordul privind alipirea la calcan a construcţiei din Calea D. nr. 94, Sector 3.
In ceea ce priveşte susţinerea instanţei de fond privind depăşirea regimului de înălţime fară emiterea unui PUZ care să deroge de la PUG, aceasta încalcă prevederile Regulamentului Local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General al Municipiului Bucureşti, aprobat
prin H.C.G.M.B. nr. 269/2000. In conformitate cu Regulamentul local de urbanism aferent PUG Municipiul Bucureşti, terenul se încadrează în zona M3, subzonă mixtă, cu clădiri având regim de construire continuu sau discontinuu şi înălţimi de P+4 nivele, coeficientul de utilizare a terenului (CUT) fiind de 2,5. Conform art. 10 din acest regulament, „înălţimea maximă admisibilă a clădirilor din zona M (zona mixtă) în planul faţadei nu va depăşi distanţa dintre aliniamente; pot fi adăugate suplimentar unul sau două niveluri în funcţie de volumetria caracteristică străzii, cu condiţia retragerii acestora în limitele unui arc de cerc cu raza de 4 m continuat cu tangenta sa la 45 grade. Pentru o lăţime a străzii între aliniamente de 16,01-19 m înălţimea maximă admisă este de 19 m cu un număr de niveluri convenţionale de P+5 Ia care se pot adăuga în planul faţadei la clădirile de colţ pe o lungime de maxim 15 m, apoi retrase, două niveluri suplimentare.
Totodată, se prevede că în intersecţii se admit unul sau două niveluri suplimentare în planul faţadelor pe o lungime de 15 m de la intersecţia aliniamentelor, după care pot urma încă alte două niveluri retrase în interiorul unui arc de cerc cu raza de 4 m continuat cu tangenta sa la 45 grade.
Terenul pe care s-a construit se află situat la intersecţia Căii D. cu Calea V. şi b-dul O.G. Lăţimea Căii D. între aliniamente este de 20 m, astfel că, în raport de Regulamentul Local de Urbanism aferent PUG Municipiul Bucureşti, nivelurile admise sunt P+5E+2 retras.
Având în vedere adresa Direcţiei de transporturi, drumuri, sistematizarea circulaţiei din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti Calea D. va fi supralărgită în sensul că va avea 15 m de la axul liniei de tramvai şi un trotuar pietonal de 4 m.
Aceasta înseamnă că lăţimea Căii D. între aliniamente va fi de 38 m, distanţă ce permite, conform Regulamentului Local de Urbanism aferent PUG Municipiul Bucureşti, edificarea unui număr de P+12 niveluri. Supralărgirea Căii D. a fost avută în vedere la întocmirea documentaţiei PUD pentru imobilul în litigiu, întrucât s-a impus prin aceasta o retragere de 19 m faţă de axul actual al liniei de tramvai.
In ceea ce priveşte CUT de 4,5 acordat prin avizul de urbanism nr. D/D/O 1 din 4 iunie 2007, urmează a se avea în vedere Regulamentul Local de Urbanism Sector 3 Bucureşti aferent Planului Urbanistic Zonal Sector 3 Bucureşti, aprobat în anul 2002 şi actualizat la data de 25 mai 2007, ce prevede la Titlul 2 art. 16, Zona Mixtă M., că „proprietarii parcelelor din care prin PUZ sunt propuse fragmente spre transfer către domeniul public beneficiază de un spor al suprafeţei desfaşurate, în baza unui PUD, aprobat conform Legii nr. 50/1991, pentru CUT maxim de 4,5 în zona M1 şi M3”.
Prin urmare, posibilitatea modificării indicilor urbanistici s-a prevăzut în Regulamentul Local de Urbanism aferent PUZ Sector 3, prin acest act administrativ normativ stabilindu-se în mod expres că documentaţia de urbanism ce urmează a fi întocmită în acest sens este Planul Urbanistic de Detaliu. Conform PUZ Sector 3, Bucureşti, terenul situat în calea D. nr. 94 este parţial afectat de viitoarele lucrări de supralărgire a Căii D., astfel că în zona acestor lucrări terenul este propus spre transfer către domeniul public. Pe cale de consecinţă conform PUZ Sector 3, proprietarul este îndreptăţit la un spor al suprafeţei desfaşurate în baza unui PUD, pentru CUT maxim de 4,5.
In ceea ce priveşte anularea certificatelor de urbanism, hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că sentinţa pronunţată de instanţa de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Prin certificatul de urbanism nr. 664 din 12 martie 2007, în ceea ce priveşte regimul tehnic al imobilului, s-a impus realizarea unui PUD prin care urmau a se stabili indicatorii urbanistici, respectiv POT şi CUT.
In conformitate cu Regulamentul Local de Urbanism aferent PUG al Municipiului Bucureşti, terenul se încadrează în zona M3, sub zonă mixtă, cu clădiri având regim de construire continuu sau discontinuu şi înălţimi de P+4 niveluri, Coeficientul de Utilizare a Terenului (CUT) fiind 2,5.
Conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001, în cazul în care prin documentaţia înaintată se solicită o derogare de la prevederile
documentaţiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentaţii de urbanism prin care să se justifice şi să se demonstreze posibilitatea intervenţiei urbanistice solicitate. După aprobarea noii documentaţii de urbanism – Plan Urbanistic Zonal sau Plan Urbanistic de Detaliu – se poate întocmi documentaţia tehnică în vederea obţi-
nerii autorizaţiei de construire. In speţă, prin certificatul de urbanism atacat s-a impus întocmirea unei documentaţii PUD pentru stabilirea indicilor urbanistici POT şi CUT şi respectiv regimul de înălţime S+P+M+4E. Având în vedere considerentele expuse, nu se poate susţine emiterea certificatului de urbanism cu încălcarea dispoziţiilor art. 32 alin (3) din Legea nr. 350/2001, întrucât posibilitatea modificării indicilor urbanistici prevăzuţi în PUG s-a stabilit prin PUZ Sector 3, aprobat în 2002, condiţiile concrete şi documentaţia de urbanism necesară acestei modificări fiind stabilite în acest din urmă act administrativ normativ. Imobilul a fost intabulat şi înregistrat la Administraţia Financiară, astfel că a intrat în circuitul civil, autorizaţia de construire încetându-şi efectele în momentul realizării formalităţilor de publicitate imobiliară.
Prin recursul său. Primăria Sectorului 3 solicită modificarea sentin-
ţei şi respingerea acţiunii ca nefondată. In motivare, aceasta arată că pentru realizarea construcţiei pe limita de proprietate către Calea D. nr. 96, proprietarul I.A., prin declaraţia dată în faţa notarului public, şi-a dat acordul pentru realizarea lucrărilor din Calea D. nr. 94, Ia limita de proprietate prin alipire la calcan. Autorizaţiile de construire au fost emise legal, în baza unui PUD, aprobat conform legislaţiei în vigoare. Astfel, prin avizul de urbanism nr. D/D/01 din 4 iunie 2007 ce a stat la baza Planului Urbanistic de Detaliu – s-a avizat amplasarea unui imobil cu funcţiune locuinţe şi comerţ, iar potrivit H.C.L. al Sectorului 3 nr. 61 din 7 mai 2007, s-a aprobat întreaga documentaţie de urbanism PUD. Conform art. 49 alin. (3) din Legea nr. 350/2001, cu modificările şi completările ulterioare, privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, după aprobare, documentaţia de urbanism, în speţă, Planul Urbanistic de Detaliu şi regulamentele de urbanism, sunt
opozabile în justiţie. In acest context, autorizaţia de construire nu poate fi considerată nelegală, în condiţiile în care nu au fost anulate documentaţiile de urbanism PUD care au stat la baza eliberării autorizaţiei de construire, aprobate prin H.C.L. al Sectorului 3 nr. 61 din 7 mai 2007. Potrivit planului de reglementări, construcţia din Calea D.
nr. 94 se realizează cu retrageri între 2,5m şi 5,00 m, faţă de construcţiile existente din Calea V. nr. 3 şi respectiv Calea D. nr. 96.
Pe de altă parte, în urma controalelor efectuate de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, s-a întocmit proces-verbal de control, cu dispunerea efectuării unei expertize de către un expert tehnic atestat M.L.P.A.T., care să stabilească natura fisurilor şi deplasărilor imobilelor adiacente construcţiei în curs de execuţie, precum şi stabilirea măsurilor de punere în siguranţă a acestora, precum şi aducerea la starea iniţială a prizei de pământ a imobilului din Calea D. nr. 96. Conform adresei Inspectoratului de Stat în Construcţii nr. 2262 din 2 octombrie 2008, în urma măsurilor dispuse s-a întocmit raportul de expertiză nr. 89L din 26 august 2008. Expertiza tehnică întocmită nu evidenţiază dacă natura fisurilor de la balcoane, pardoseala din casa scării corpului de clădire A – S+P+3E şi din pavajul curţii sunt sau nu datorate lucrărilor de construcţii care se realizează la imobilul de locuinţe şi comerţ S+P+M+4E-5 retras din Calea D. nr. 94, Sector 3.
Prin procesul-verbal de control nr. 5112 din 1 octombrie 2008 s-a dispus investitorului să solicite expertului tehnic completarea expertizei tehnice cu privire la stabilirea naturii fisurilor de la balcoane, precum şi a faptului dacă pardoseala din casa scării corpului de clădire A-S+P+3E şi din pavajul curţii sunt sau nu datorate lucrărilor de construcţii care se realizează la imobilul de locuinţe şi comerţ S+P+M+4E-5 retras din Calea D. nr. 94, respectiv stabilirea eventualelor măsuri de punere în siguranţă a corpului de clădire A. Precizările expertului nr. 240 din 16 octombrie 2008 au fost următoarele: „începând cu data de 29 iulie 2008, fenomenele de tasare sunt complet stabilizate prin realizarea pereţilor subsolului pe această latură a clădirii, încât crăpăturile din teren vor dispărea în timp. Nu sunt necesare
măsuri de punere în siguranţă a corpului A”. In drept, sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ. şi ale Legii nr. 350/2001.
Prin întâmpinare, intimaţii-reclamanţi D.P. şi D.M., ai întregului Corp I (A) şi coproprietari ai corpului II (B) ce formează imobilul din Bucureşti, Calea D. nr. 96, Sector 3, solicită menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţate în fond, cu privire la autorizaţiile de construire şi certificatele de urbanism ce au stat la baza emiterii acestora pentru construcţia din Calea D. nr. 94, deoarece acestea nu respectă: României cu privire la respectarea proprietăţii private, Codul civil, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, Legea nr. 10/1995 privind calitatea
în construcţii, Legea nr. 422/2001 (art. 9) privind protejarea monumentelor istorice, Planul de Urbanism General (PUG) al Municipiului Bucureşti şi Planul de Urbanism Zonal (PUZ) al Municipiului Bucureşti.
în urma controalelor efectuate, Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin Inspectoratul Teritorial în Construcţii Bucureşti Ilfov, a constatat nenumărate nereguli atât premergătoare eliberării autorizaţiilor de construire nr. 578 din 12 mai 2008 şi nr. 631 din 23 mai 2008, cât şi în cadrul acestora şi le-a consemnat în: procesul-verbal de control nr. 4033 din 1 august 2008, întocmit în Calea D. nr. 94, procesul-verbal de control nr. 151 din 24 septembrie 2008 întocmit la Primăria Sectorului 3, adresa nr. 994A/PR din 2 octombrie 2008 de înştiinţare a Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti. S-au constatat nereguli atât din partea Primăriei Sector 3 în elaborarea documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi de urbanism pentru Cal. D. nr. 94, Sector 3, cât şi din partea recurentului D.P.M. în punerea în practică a acestora, astfel:
a. în certificatul de urbanism nu se solicită acordul vecinilor exprimat în formă autentică pentru construcţiile noi amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate, fiind extrem de necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora. Imobilele vecine sunt construite înainte de 1940 şi era imperios necesară o expertiză tehnică de specialitate în cazul alipirii la calcan şi a amplasării la nici 2 m a unei noi construcţii de 10 etaje. S-au efectuat subzi-diri sub fundaţia/temelia proprietăţii intimaţilor şi sub terenul curţii, încălcându-se astfel prevederile art. 2.5.6 din Anexa 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie şi ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005;
b. certificatul de urbanism este emis cu încălcarea Regulamentului Local de Urbanism aferent PUG al Municipiului Bucureşti, aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 269/2000 pentru zona M3, cu înălţimea P+4E, zonă în care se încadrează terenul din Calea D. nr. 94. Astfel, la punctul 3 din certificatul de urbanism, „Regimul tehnic”, s-a înscris eronat că se poate construi un imobil cu regim de înălţime S+P+M+4E, în
baza unei documentaţii de urbanism PUD. In conformitate cu prevederile art. 32 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, modificările privind înălţimea maximă admisă se stabilesc prin PUZ, deci nu prin PUD, care, conform art. 32 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 350/2001, stabileşte reglementări noi numai cu privire la distanţele faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, nu şi în ceea ce priveşte regimul de înălţime;
c. certificatul de urbanism menţionează respectarea unei retrageri a construcţiei faţă de axul Căii D., de 17 m, dar, de fapt, trebuia făcută o retragere de 25 m faţă de axul Căii D. La cererea reclamanţilor, Centrul de Planificare Urbană şi Metropolitană Bucureşti a emis adresa nr. 330 din 16 iunie 2009, prin carc se specifică, la pct. 3, că lărgirea Căii D. se face pe partea numerelor cu soţ a imobilelor, astfel încât partea carosabilă plus trotuarele vor avea 35 m lăţime (actualmente au 21 m), ceea ce înseamnă că retragerea construcţiei din Calea D. nr. 94 trebuia să se facă la 14 m de la punctul în care terenul atinge trotuarul, aşa cum se precizează în adresa Centrului de Planificare Urbană şi Metropolitană Bucureşti. Astfel, retragerea existentă în momentul de faţă este chiar mai mică de 17 m;
d. pentru emiterea certificatului de urbanism era necesară şi o declaraţie notarială pe propria răspundere a proprietarului terenului din Cal. D. nr. 94, D.P.M., din care să rezulte că imobilul-teren nu face obiectul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe de judecată, dar în 2007, exista pe rol un proces nesoluţionat până în prezent;
e. conform art. 31 lit. a) din Legea nr. 350/2001, în certificatul de urbanism trebuiau menţionate şi zonele protejate, cu monumente istorice dimprejurul noii construcţii, căci existenţa acestora la mai puţin de 100 m faţă de noua clădire (art. 59 din Legea nr. 422/2001) nu permite o clădire mai înaltă decât P+4E, regimul de înălţime al zonei M3. Conform art. 9 din Legea nr. 422/2001, clădirile monumente istorice fac parte din patrimonial naţional şi devin elemente de securitate naţională. Astfel, există clădiri care sunt declarate monumente naţionale şi sunt amplasate în raza de 100 m faţă de clădirea ridicată de recurent, care, în prezent, are o înălţime de 10 etaje;
f. prin certificatul de urbanism se cere aviz şi acord privind securitatea la incendiu, dar noua clădire, fiind lipită de gardurile vecinilor, nu are căi de acces pe două laturi, în caz de incendiu având o suprafaţă construită la sol mai mare decât cea aprobată, construcţia extinzându-se practic pe toată suprafaţa terenului, fiind, practic, imposibil ca pompierii să intervină pe aceste laturi ale clădirii;
g. prin certificatul de urbanism se cere respectarea sănătăţii populaţiei, dar noua clădire privează de lumina naturală a zilei imobilele din Cal. D. nr. 96 şi Cal. V. nr. 3.
In ceea ce priveşte Planul Urbanistic de Detaliu (PUD):
a. Hotărârea Consiliului local Sector 3 nr. 61 din 7 mai 2007 privind aprobarea unor planuri urbanistice de detaliu pe raza Sectorului 3
are vicii din punct de vedere al cronologiei aprobărilor. In hotărâre se
precizează ca s-au aprobat PUD având în vedere, pe de o parte, expunerea de motive nr. 3723 a Primarului Sectorului 3, care este emisă de fapt la o dată ulterioară, respectiv la 28 mai 2007 şi, pe de altă parte, Raportul nr. 3843 al arhitectului-şef al Sectorului 3, care este emis tot la o dată ulterioară, şi anume la 1 iunie 2007;
b. PUD nu poate suplini acordul proprietarilor vecini. Există doi proprietari în corpul II (B) al imobilului din Calea D. nr. 96, care nu
şi-au dat acordul pentru subzidiri. împotriva opoziţiei vehemente a intimaţilor-reclamanţi D.P. şi D.M., proprietari a 220 mp din cei 260 mp ai imobilului din Calea D. nr. 96, s-au făcut excavaţii de 14 m lungime, de 2,8 m înălţime şi 1 m lăţime sub temelia casei şi sub terenul curţii, unde s-a turnat beton simplu fară fier beton, fară ranforsare şi consolidare;
c. PUD – Cal. D. nr. 94 Sector 3 a fost avizat şi aprobat cu încălcarea prevederilor art. 32 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 350/2001, care precizează ca PUD conţine reglementări doar în ceea ce priveşte distanţele faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, iar pentru toate derogările de înălţime, CUT şi POT; pârâtul D.P.M. trebuia să întocmească o documentaţie şi să solicite emiterea unui PUZ, conform art. 32 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 350/2001, care să deroge de la prevederile PUG, cerinţă neîndeplinită de către recurent.
3. Avizul de urbanism nr. D/D/01 din 4 iunie 2007 conţine erori:
a. La regimul tehnic propus se specifică:
– (nord): Amplasarea noului imobil se va face retras 19m faţă de axul Caii D. In Certificatul de Urbanism cerinţa era de 17m, iar în realitate, retragerea trebuia să fie de 14m de la trotuarul adiacent, cum se specifica la pct. 4 în Adresa nr. 330/16.06.2009 a Centrului de Planificare Urbană şi Metropolitană Bucureşti emisă la cererea reclamanţilor din Calea D. nr. 96. Amplasarea imobilului nu respecta retragerea, astfel încât subsolul intra adânc în trotuar, iar parterul se ridica 1 m peste trotuar, pe domeniul public;
– (sud-est): Pe 2 laturi ale proprietăţii amplasarea clădirii se va face la calcan, dar în realitate, pe o latură s-a depăşit calcanul cu 5m de-a lungul gardului curţii (Calea D. nr. 96), iar pe cealaltă latură nu exista calcan, amplasarea imobilului de 10 etaje facându-se lipit de tot gardul curţii (Calea V. nr. 3);
– (vest): Amplasarea clădirii se va face pe aliniamentul Căii V., dar şi pe această latură s-a intrat cu subsolul sub trotuar, iar la suprafaţă construcţia depăşeşte aliniamentul, intrând pe domeniul public.
b. Indicatorii urbanistici propuşi nu respectă reglementările în vigoare, întrucât, conform Legii nr. 350/2001, în cazul unui CUT ce depăşeşte cifra 3, se întocmeşte obligatoriu un PUZ.
c. Referitor la înălţimea maximă a noii construcţii, zona M3 de locuinţe din care facc parte Cal. D. nr. 94 are, conform legii, o înălţime maximă admisă de P+4E. Avizul de urbanism nr. D/D/01 din 4 iunie
2007 stipulează o înălţime maximă de P+M+4E. Autorizaţia de construire nr. 578 din 12 mai 2008 stipulează o înălţime maximă de S+P+M+4E+5E retras. Autorizaţia de construire nr. 631 din 23 mai
2008 stipulează o înălţime maximă de S+P+M+4E+5,6E retras. In noiembrie 2009 s-a mai emis o autorizaţie de construire de către Primăria Sectorului 3 pentru S+P+M+4E+5,6,7,8,9E retras, fară a respecta distanţa de retragere pentru etajele 5-9.
4. Autorizaţiile de construire nr. 578 din 12 mai 2008 şi nr. 631 din 23 mai 2008 au fost emise cu încălcarea legii. Conform art. 65 alin. (2) din Legea nr. 350/2001, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism, modificate fară respectarea prevederilor legale privitoare la avizarea şi aprobarea acestora, sunt nule.
a. Autorizaţiile de construire nr. 578 din 12 mai 2008 si nr. 631 din 23 mai 2008 au la baza un certificat de urbanism, un PUD şi un aviz de urbanism emise cu ilegalităţile de mai sus.
b. încalcă prevederile PUG Municipiului Bucureşti privind regimul de înălţime de la P+4E la S+P+M+4E+5,6E retras.
c. încalcă Avizul comisiei tehnice de circulaţie din 10 mai 2007 care impune o retragere de 19 m faţă de axul drumului din Calea D.
d. încalcă distanţa legală ce trebuia menţinută faţă de gardurile vecinilor pe 2 laturi ale construcţiei, imobilul fiind plasat chiar pe limitele de proprietate, ba chiar şi sub limitele de proprietate, fară acordul proprietarilor de drept.
e. S-a cerut alipirea noii construcţii la calcan Corp II (B) din Calea
D. nr. 96, dar nu şi depăşirea calcanului şi alipirea la gardul curţii din Calea D. Nr. 96.
f. Au fost emise în lipsa expertizei tehnice privind alipirea la calcanul Corpului II (B) din Cal. D. nr. 96, a Acordului ICMB pentru intervenţii la construcţii existente, a Acordului Notarial pentru subzi-diri al celor 3 proprietari din Calea D. nr. 96 şi a proprietarilor din Calea V. nr. 3.
g. Nu solicită studiu de fundaţie conform art. 2.2.1 din Anexa 1 din Legea nr. 50/1991 (în condiţiile existenţei unei diferenţe mari de adâncime între fundaţiile clădirilor existente şi a celei noi, pe un sol nisi
pos, sub adâncimea de 3,9 m, conform raportului de expertiză al expertului avizat MLPAT, M.O.).
h. Amprenta la sol (suprafaţa ocupată de construcţie) de 4,5 este aproape dublă faţă de cea aprobată prin PUZ, care este 2,5.
i. Nu respectă art. 9 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
j. Nu solicită studiu de insoleiere, noua clădire de P+M+9E amplasată pe limita de hotar ia din lumina zilei clădirilor învecinate, deoarece nu respecta distanţa legală faţă de limita de proprietate de minim 3 m, conform H.C.G.M.B. nr. 269/2000, art. 6 – „Amplasarea clădirilor faţă de limitele laterale si posterioare ale parcelelor”.
k. Nu solicită studiu de faţade, toate imobilele din jur, multe monumente istorice, sunt cu un regim de înălţime de maxim P+4E, faţă de noua construcţie care este in prezent de S+P+M+9E.
1. Etajele 5, 6, 7, 8 şi 9 nu sunt suficient retrase, conform documentaţiei de urbanism, în limitele unui arc de cerc cu raza de 4 m, continuat cu tangenţa sa la 45 grade.
Potrivit art. 311 alin. (4) pct. d) din Legea nr. 350/2001: „La emiterea autorizaţiei de construire de către autoritatea publică competentă, pe lângă prevederile documentaţiilor de urbanism şi ale reglementărilor locale de urbanism aferente acestora, vor fi avute în vedere următoarele aspecte: existenţa riscului de a afecta negativ patrimoniul construit protejat potrivit legii”.
5. Raportul de expertiză tehnică nr. 89L din 26 august 2008 (solicitat de D.P.M. la cererea Inspectoratului Teritorial în Construcţii) privind eventualele efecte ale construirii clădirii S+P+M+4E+5,6E retras din Calea D. nr. 94, Sector 3 asupra Corpului I (A) – S+P+3E şi Corpului II (B) – P+l din Cal. D. nr. 96, împreună cu Precizările nr. 240 din 16 octombrie 2008 (făcute la cererea expresă a Inspectoratului de Stat în Construcţii – Inspectoratul Teritorial în Construcţii al Municipiului Bucureşti), prin expert, sunt părtinitoare, imobilul din Cal. D. nr. 96 fiind deplasat vizibil (între trotuar si carosabil for-mându-se un şanţ adânc pe toata lungimea imobilului), cu fisuri, iar Corpul II (B) s-a înclinat din cauza subzidirilor făcute sub fundaţia lui, fară expertiză tehnică şi fară armatură, doar cu beton simplu. Ca urmare, balconul Corpului I (A) care este legat într-o extremitate de Corpul II (B), s-a desprins din zidăria Corpului I (A) şi s-a înclinat spre Corpul II (B). La data precizărilor, imobilul de 9 etaje era cu construcţia la nivelul subsolului, deci tasările nu aveau cum să se stabilizeze, iar crăpăturile s-au înmulţit şi adâncit de atunci, nicidecum nu au dispărut.
Apropierea ilegal de mică faţă de imobilele vecine şi greutatea din ce în ce mai mare a noului imobil, pe măsură ce se finalizează, duc la vulnerabilitatea şi slăbirea rezistenţei imobilelor vecine, cu consecinţe imprevizibile în timp. Art. 2.5.6. din Legea nr. 50/1991, Anexa 1, prevede acordul vecinilor exprimat în formă autentică nu numai pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente, ci şi pentru cele amplasate în imediata lor vecinătate. Astfel, instanţa a procedat în mod corect, constatând că lucrările ce urmează a fi efectuate în baza autorizaţiei necesită obţinerea acordului scris al vecinilor. A.I. nu este singurul proprietar al Corpului II (B) din Cal. D. nr. 96, ci mai
sunt 2 proprietari, D. şi A., care nu şi-au exprimat acordul. In plus, I.A. şi-a exprimat acordul după începerea lucrărilor şi numai privind alipirea la calcan a construcţiei din Cal. D. nr. 94, dar nu şi-a exprimat acordul pentru subzidirile efectuate sub temelia imobilului şi sub terenul curţii.
Pledoaria recurentului D.P.M. privind depăşirea înălţimii maxime de P+4E a zonei M3 de către noua construcţie nu are temei, deoarece, conform art. 9 din Legea nr. 422/2001, o construcţie nouă nu poate depăşi în înălţime, pe o rază de 100 m, construcţiile din jur ce fac parte din patrimoniul naţional, astfel cum sunt clădirile din Cal. D. nr. 98, 101 A, 102, 105, 107, 111, 113, 115 etc. întreaga documentaţie de amenajare a teritoriului şi de urbanism referitoare la terenul din Calea D. nr. 94 încalcă flagrant Regulamentul Local de Urbanism aferent PUG al Municipiului Bucureşti, aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 269/2000. Art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 350/2001 stipulează că este obligatorie informarea publicului în toate etapele procesului decizional, referitor la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, ceea ce nu s-a făcut, nici măcar la cerere expresă. PUD, autorizaţiile de construcţie, împreună cu regulamentele de urbanism sunt opozabile în justiţie numai dacă au respectat legile în vigoare, ceea ce nu este cazul documentelor din prezenta cauză.
Prin întâmpinare, intimaţii-reclamanţi P.P. şi P.A.M. solicită respingerea recursurilor, arătând că susţinerea recurentului D.P.M., conform căreia, în condiţiile adoptării PUD, nu mai era necesară obţinerea acordului proprietarilor vecini, este lipsită de fundament legal şi contrazisă prin recursul declarat de Primărie, care face referire la obţinerea declaraţiei autentificate a proprietarului I.A.
Cât priveşte consideraţiile din primul recurs asupra regimului de înălţime al construcţiei, recurentul face abstracţie de împrejurarea că era obligatorie distanţa de 19 m de la axul Căii D. până la baza
construcţiei. In plus, se vorbeşte de perspectiva de supralărgire a căii
D., în condiţiile în care între axul străzii şi construcţia nouă nu sunt mai mult de 11 m. Atât la eliberarea certificatului de urbanism, cât şi la eliberarea autorizaţiilor de construire au fost încălcate o serie de dispoziţii legale, reliefate în procesul-verbal al Inspecţiei de Stat în Construcţii.
Prin cererea de intervenţie în interesul intimaţilor-reclamanţi, încuviinţată în principiu prin încheierea din 13 mai 2010, se solicită menţinerea hotărârii primei instanţe de anulare a certificatului de urbanism nr. 664/2007 şi a autorizaţiilor de construire nr. 578/2008 şi
nr. 631/2008. In motivare se arată că certificatul de urbanism este ilegal, pentru că se referă la PUZ Calea D., aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 16/1995, care a fost anulat prin PUG al Municipiului Bucureşti, aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 269/2000 şi pentru că prevederea referitoare la înălţimea maximă admisă, care poate fi modificată prin PUD, contravine art. 32 alin. (3) din Legea nr. 350/2001. Autorizaţiile de construire sunt ilegale, fiind subsecvente certificatului de urbanism ilegal, dar şi pentru că încalcă prevederile PUG în zona M3, unde CUT este de maxim 2,5 iar înălţimea maximă este de P+4. De asemenea, au fost încălcate prevederile pct. 2.5.6 din Anexa 1 a Legii nr. 50/1991, care prevăd exprimarea în forma autentică a acordului vecinilor construcţiilor adiacente.
Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate, Curtea constată următoarele:
In raport de primul motiv pentru care Tribunalul a anulat certificatul de urbanism şi autorizaţiile de construire, şi anume lipsa acordului în formă autentică al proprietarilor construcţiilor vecine celei autorizate, Curtea constată că, în conformitate cu art. 2.5.6. din anexa 1 a Legii nr. 50/1991, care stabileşte conţinutul-cadru al documentaţiei tehnice pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, este necesar acordul vecinilor, exprimat în formă autentică, pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate – şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.
Recurentul D.P.M. critică soluţia primei instanţe, arătând că acordul respectiv nu era necesar pentru următoarele argumente: existenţa PUD care prevede alipirea la calcan; noua construcţie are aceeaşi destinaţie cu cele învecinate (caz în care nu este necesar acordul veci
nilor); numai corpul B al clădirii de pe Calea D. nr. 96 se găseşte în imediata vecinătate a noii construcţii şi există acordul proprietarului I.A. din acest corp.
Niciuna dintre aceste critici nu este fondată. Soluţia alipirii la calcan a noii construcţii, prevăzută prin PUD, nu înlătură obligaţia legală anterior citată de a obţine acordul proprietarilor din construcţiile adiacente sau situate în imediata vecinătate a noii construcţii, în
situaţiile expres prevăzute de norma legală. In conformitate cu art. 32 din Legea nr. 350/2001, în cazul în care prin cererea de emitere a certificatului de urbanism se solicită o modificare la prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau în cazul în care condiţiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiţii o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, prin certificatul de urbanism, printre altele, să solicite elaborarea unui Plan Urbanistic de Detaliu. După aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu, se poate întocmi documentaţia tehnică în vederea obţinerii autorizaţiei de construire. Deci, rolul PUD este de a aduce posibile modificări Ia prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, iar în raport de prevederile art. 48 şi art. 49 din acelaşi act normativ, acesta asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară a noii construcţii, în corelare cu vecinătăţile imediate, dar nicidecum nu suplineşte obţinerea acordului vecinilor construcţiei, în cazul în care acesta este necesar să facă parte din conţinutul documentaţiei tehnice ulterioare.
Recurentul interpretează greşit conţinutul art. 2.5.6. din Anexa 1 a Legii nr. 50/1991, când afirmă că acordul ar fi necesar numai în cazul în care noua construcţie ar avea o altă destinaţie decât cele învecinate. Din interpretarea gramaticală a textului legal citat rezultă că sunt trei situaţii în care este necesar acordul, prima fiind cea a construcţiilor noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate, dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora.
Se afirmă că numai corpul B este situat în imediata vecinătate a noii construcţii. Recursul Primăriei Sectorului 3 critică hotărârea primei instanţe pe acelaşi aspect, adăugând şi că Precizările nr. 240 din 16 octombrie 2008 ale expertului O.M. sunt în sensul că nu ar fi necesare măsuri de punere în siguranţă a corpului A, întrucât fenomenele de tasare ar fi complet stabilizate, după realizarea pereţilor subsolului noii construcţii pe latura dinspre nr. 96.
Curtea observă că nu numai A.I. este proprietar în corpul B, ci şi intimaţii-reclamanţi D.P. şi D.M., al căror acord nu a fost cerut. Mai
mult, se pune problema interpretării sintagmelor „construcţii existente adiacente sau aflate în imediata vecinătate” şi, respectiv, „măsuri necesare de intervenţie pentru protejarea acestora”. Corpul B al clădirii de pe Calea D. nr. 96 se găseşte pe limita de proprietate de la nr. 94, iar necesitatea măsurilor de intervenţie pentru protejarea lui rezultă fară dubiu din procesul-verbal de control nr. 4033 din 1 august 2008, întocmit de Inspectoratul în Construcţii al Municipiului Bucureşti, dar şi din raportul de expertiză întocmit de expertul O.M. Corpul A se găseşte retras cu 2,5 – 4,5 m, faţă de limita de proprietate de la nr. 94. Este indubitabilă afectarea ambelor corpuri ale imobilului de la nr. 96, dar şi a imobilului de pe Calea V. nr. 3, prin edificarea noii construcţii, încă din faza de realizare a fundaţiei, dovadă în acest sens fiind constatările Inspecţiei de Stat în Construcţii privind fisurile apărute la imobilele vecine şi fisurilor şi deplasările din pavajul curţii. S-a constatat că au fost executate inclusiv subzidiri ale fundaţiilor clădirilor existente, fară expertiză tehnică pentru stabilirea soluţiei de fundare lângă construcţiile vecine, care să asigure că starea de rezistenţă, stabilitatea şi durabilitatea acestora nu va fi afectată. Deci, indiferent de posibila încetare pe viitor a consecinţelor negative asupra construcţiilor învecinate, noua construcţie autorizată produsese deja,
încă din stadiul de fundare, anumite efecte negative. In aceste condiţii, nu numai corpul B, ci şi corpul A de la nr. 96, dar şi construcţia de pe Calea V. nr. 3 intră în categoria construcţiilor aflate în imediata vecinătate, pentru care erau necesare măsuri de protejare, iar acordul proprietarilor vecini era necesar, conform art. 2.5.6. din Anexa 1 a Legii nr. 50/1991.
întrucât acordul proprietarilor vecini nu a fost cerut prin certificatul de urbanism, cu nerespectarea art. 6 lit. c) din Legea nr. 50/1991, şi nici nu a fost obţinut în vederea emiterii autorizaţiilor de construire, conform art. 2 din Lege, în mod corect, prima instanţa a reţinut nele-galitatea acestor acte administrative.
Al doilea motiv pentru care Tribunalul a dispus anularea actelor administrative anterior menţionate a fost nerespectarea normelor legale privind modificarea înălţimii maxime admise pentru zona în care se găseşte construcţia, prin PUD, în loc de PUZ.
Recurentul D.P.M. afirmă că, raportat la prevederile Regulamentului Local de Urbanism aferent PUG al Municipiului Bucureşti aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 269/2000 (art. 10), nivelul admis pentru construcţie era P+5E+2 retras. Aceste noi susţineri ale recurentului nu ar putea fi verificate decât pe baza unei expertize tehnice de speciali
tate (care să coreleze prevederile din documentaţiile de urbanism cu situaţia de fapt), expertiză care nu se poate realiza în recurs, conform art. 305 C. proc. civ. Rămân însă celelalte neregularităţi ale certificatului de urbanism şi ale autorizaţiilor de construire, care impun păstrarea hotărârii de la fond, printre care lipsa acordului vecinilor, deja tratată, dar şi cele ce vor fi arătate în continuare.
Recurenta Primăria Sectorului 3 nu susţine, ca primul recurent, că însuşi Regulamentul de urbanism aferent PUG ar prevedea derogări care permiteau edificarea construcţiei în regimul de înălţime prevăzut de autorizaţie, însă afirmă că PUD aprobat prin H.C.L. al Sectorului 3 nr. 61 din 7 mai 2007 şi care a modificat regimul de înălţime prevăzut de documentaţiile de urbanism pentru zona M. nu a fost atacat pentru nelegalitate; prin urmare, în conformitate cu art. 49 alin. (3) din Legea nr. 350/2001, este opozabil în justiţie.
Este de amintit că anumite poziţii ale anexei 1 a H.C.L. al Sectorului 3 nr. 61 din 7 mai 2007, printre care nu se numără şi cea referitoare la PUD de faţă, au făcut obiectul controlului de legalitate la cererea prefectului, în dosarul nr. (….) al Tribunalului Bucureşti, fiind anulate. Motivele invocate de prefect au fost nerespectarea Regulamentului Local de Urbanism aferent PUG al Municipiului Bucureşti, aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 269/2000, privitor la înălţimea maximă admisă şi nerespectarea art. 32 alin. (3) şi 48 alin. (3) din Legea nr. 350/2001, deci motive similare celor dezbătute în prezenta cauză.
PUD, în considerarea dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 350/2001, care îi reglementează caracterul exclusiv de reglementare specifică, cu rolul de a asigura condiţiile de amplasare a unui obiectiv, este, în acelaşi timp, un act premergător emiterii autorizaţiei de construire, cât timp necesitatea întocmirii şi aprobării lui este prevăzută de certificatul de urbanism nr. 664/2007, în vederea autorizării construcţiei.
In conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, care reglementează un contencios de plină jurisdicţie, instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administra-
tive care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii. In acest context, Curtea apreciază că nu era necesară nici atacarea pe cale separată a PUD, nici ca petit al cererii principale sau al celei conexe şi nici pe calea excepţiei de nelegalitate. Invocarea neregularităţilor PUD, în cererea privitoare la anularea autorizaţiei de construire, este suficientă pentru a supune controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ această documentaţie de urbanism premergătoare autorizaţiei de construire.
Art. 49 alin. (3) din Legea nr. 350/2001 nu poate fi invocat în sprijinul ideii că, în lipsa unei acţiuni îndreptate expres împotriva PUD, acesta este opozabil instanţei care verifică legalitatea autorizaţiei de construire, pentru care o condiţie de eliberare a fost întocmirea PUD, ca act premergător. Plecând de la aceasta premisă, a exercitării în prezenta cauză a controlului de legalitate inclusiv asupra PUD, ca act premergător autorizaţiilor de construire şi ţinând scama că, şi în situaţia în care motivele de nelegalitate ale PUD nu au făcut parte din motivarea cererii principale şi a celei conexe, ele pot fi primite în recurs, pe de o parte, pentru că, faţă de poziţia reclamanţilor, de intimaţi în recurs, au caracterul unor apărări noi, care tind la respingerea recursului, iar nu a unor cereri noi, fiind permise de art. 316 raportat la art. 294 C. proc. civ., iar pe de altă parte, pentru că, în contenciosul administrativ, plecând de la principiul ocrotirii interesului public, este posibilă invocarea unor argumente noi de ordine publică ce vizează nelegalitatea actului administrativ.
Curtea analizează în continuare cauzele de nelegalitate ale PUD invocate prin întâmpinarea intimaţilor-reclamanţi D.P şi D.M. şi prin cererea de intervenţie accesorie în favoarea intimaţilor-reclamanţi. Constată astfel că, în mod nelegal, expunerea de motive a Primarului Sectorului 3 şi Raportul de specialitate al arhitectului-şef al Primăriei Sectorului 3 care au stat la baza H.C.L. al Sectorului 3 nr. 61 din 7 mai 2007, prin care este aprobat PUD, sunt postdatate în raport cu hotărârea respectivă. Constată şi că prin PUD s-a permis derogarea de la PUG cu privire la CUT (Coeficientul de Utilizare a Terenului), cu încălcarea art. 32 alin. (3) şi 48 alin. (3) din Legea nr. 350/2001. S-a invocat de către recurentul D.P.M. că prin PUZ Sector 3 aprobat în 2002 şi actualizat în 2007, titlul 2, art. 16 s-a prevăzut beneficiul unui spor al suprafeţei desfaşurate (…), în baza unui PUD pentru CUT maxim de 4,5 în zona M 1 şi M 3., însă pretinsul PUZ nu este adoptat prin hotărârea Consiliului local Sector 3, ci reprezintă doar un proiect.
In aceeaşi ordine de idei, certificatul de urbanism nu a prevăzut şi nu a fost obţinut avizul Ministerului Culturii în vederea autorizării construcţiei, deşi în raza de 100 m a noii construcţii se găseşte cel puţin o clădire monument istoric, în Calea D. nr. 98 (conform Listei monumentelor istorice 2004 întocmită de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, coroborată cu adresa nr. 1181 din 3 noiembrie 2010 a Uniunii Arhitecţilor din România – Observatorul Urban), cu încălcarea art. 6 alin. (1) lit. c), art. 10 lit. a), art. 9 alin. (1) şi art. 59 din Legea nr. 422/2001.
Autorizaţia de construire prevede un etaj în plus faţă de certificatul de urbanism şi faţă de PUD, cu încălcarea art. 2 din Legea nr. 50/1991.
Cât priveşte motivul din primul recurs, referitor la nemotivarea de către prima instanţă a anulării certificatului de urbanism, acesta se dovedeşte nefondat, întrucât motivele reţinute de prima instanţă pentru anulare au privit, deopotrivă, certificatul de urbanism şi autorizaţiile de construire. Certificatul de urbanism este nelegal şi pentru faptul că nu a prevăzut necesitatea obţinerii avizului Ministerului Culturii, raportat la prevederile art. 6 alin. (1) lit. c), art. 10 lit. a) şi art. 9 alin. (1) şi art. 59 din Legea nr. 422/2001, dar şi pentru că a prevăzut derogarea prin PUD de la înălţimea maximă admisă şi în privinţa CUT, cu încălcarea art. 32 alin. (3) din Legea nr. 350/2001.
Cât priveşte susţinerile din primul recurs referitoare la încetarea efectelor autorizaţiilor de construire prin recepţia lucrării şi intabu-larea în cartea funciară a imobilului, producerea efectelor juridice specifice de către actul administrativ atacat şi intrarea imobilului în circuitul civil, acestea nu împiedică controlul de legalitate al actului în contenciosul administrativ, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Pentru toate aceste motive, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., a respins ca nefondat atât recursul declarat de pârâtul
D.P.M., cât şi pe cel declarat de pârâta Primăria Sectorului 3 Bucureşti, prin primar, admiţând cererea de intervenţie accesorie formulată în favoarea intimaţilor-reclamanţi.
