Prin sentinţa civilă nr. 1251 din 12 aprilie 2006 a Tribunalului Harghita s-a respins cererea de ordonanţă preşedinţială introdusă de SC Comat Buzău SA pentru suspendarea Dispoziţiei nr. 234 din 13 martie 2006 a Gărzii Naţionale de Mediu – Comisariatul Judeţean Harghita, cu motivarea că reclamanta operând fără acord de mediu din partea autorităţilor competente, se află în culpă care în principiu nu-i profită şi nu poate reclama un prejudiciu iminent, punând în pericol mediul înconjurător şi sănătatea populaţiei.Sentinţa a fost recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând contractele încheiate cu terţi beneficiari în vederea comercializării bunurilor dezafectate şi că incidentul din seara zilei de 8 martie 2006 s-a datorat forţei majore, iar pe de altă parte, instanţa de fond nu era ţinută de dispoziţiile art. 7 şi 10 din Legea nr. 554/2004, suspendarea cerându-se strict pe dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă.Recursul a fost considerat nefondat.Este necontestat că incendiul câtorva zeci de containere brichete de sulf depozitate la punctul de lucru Sânsimion nr. 575, aparţinând reclamantei SC Comat Buzău SA, a fost sancţionat prin Dispoziţia nr. 243 din 13 martie 2006 cu încetarea activităţii până la obţinerea acordului de mediu conform OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului.Este, de asemenea, necontestat faptul că împotriva Dispoziţiei nr. 234 din 13 martie 2006 s-a înregistrat plângerea prealabilă, motivată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004. Plângerea s-a depus la organul emitent al actului administrativ atacat la data de 23 martie 2006, iar potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului până la pronunţarea instanţei de fond. Suspendarea putea fi solicitată şi în condiţiile art. 15 din lege.Din moment ce Legea nr. 554/2004 instituie o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ contestat (art. 14 şi 15 din lege) iar faţă de acestea dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă constituie norma generală, curtea apreciază că dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă devin inaplicabile, deoarece norma specială este de strictă şi imediată aplicare şi interpretare. Practica unitară a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este şi ea constantă în respingerea ca inadmisibilă a ordonanţei preşedinţiale în condiţiile art. 581 Cod procedură civilă (Deciziile nr. 4189/2005 şi nr. 5541/2005 -Secţia administrativ şi fiscal).
In consecinţă, recursul a fost considerat nefondat, şi respins ca atare.
