R O M Â N I ACURTEA DE APEL GALAŢISECŢIA ADMINISTRATIV ŞI FISCALDECIZIA NR.34/RŞedinţa publică de la 18 Ianuarie 2007Completul compus din:PREŞEDINTE – ANGELICA CIOBOTARU – judecător
JUDECĂTOR – MARIANA I. TROFIMESCUJUDECĂTOR – VASILE SUSANUGrefier – Zinica Enciu
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluţionarea recursului declarat de reclamanta S.C. “HYPPO GAS” S.R.L. FOCŞANI, cu sediul în Focşani, str. 8 Martie nr. 2, judeţul Vrancea, împotriva sentinţei nr. 125 din data de 17.10.2006 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 1801/91/2006.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, au lipsit recurenta S.C. HYPPO GAS SRL FOCŞANI şi intimata A.N.A.F. – D.G.F.P.Vrancea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că intimata A.N.A.F. – D.G.F.P. Vrancea, a depus întâmpinare în două exemplare la dosar precum şi faptul că s-a solicitat şi judecarea cauzei în lipsă după care;CURTEA
A s u p r a recursului în contencios de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr.1801/91/2006 la Tribunalul Vrancea, reclamanta S.C. “HYPPO GAS” S.R.L. Focşani, a solicitat anularea raportului de inspecţie fiscală nr.2093/2006, a deciziei de impunere nr.2093/2006 emise de A.N.A.F. – D.G.F.P.Vrancea şi a deciziei nr.41/5 septembrie 2006 emisă de D.G.F.P.Vrancea.
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr.125 din 17 octombrie 2006 a respins acţiunea în ce priveşte decizia de impunere ca tardivă, iar cererile privind anularea raportului de inspecţie fiscală nr.2093/2006 şi a Deciziei nr.41/5 septembrie 2006 ca nefondate.
În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că, urmare controlului efectuat asupra societăţii, a fost întocmit raportul de inspecţie fiscală nr. 2095/21.07.2006, prin care, au fost stabilite în sarcina sa, obligaţii fiscale suplimentare, în sumă de 33.502 lei, pe baza căreia s-a emis şi decizia de impunere nr.2093/20.07.2006.
Mai reţine instanţa că ambele acte fiind contestate, plângerea S.C. “HYPPO GAS” S.R.L. Focşani a fost respinsă ca inadmisibilă, prin Decizia nr.41/5 septembrie 2006, contestată de asemenea în instanţă.
În ce priveşte decizia de impunere, nr.2093/20.07.2006, s-a apreciat ca fiind încălcate disp.art.175 şi 177 din O.G.nr.92/2003, astfel că sub acest aspect, cererea a fost respinsă ca tardiv formulată, în raport de termenul de 30 zile, în care trebuia atacată.
În ce priveşte raportul de inspecţie fiscală nr.2093/21.07.2003, instanţa a reţinut că plângerea societăţii a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr.41/5 septembrie 2006, care de asemenea face obiectul contestaţiei de faţă.
În examinarea contestaţiei, Tribunalul Vrancea, şi-a însuşit punctul de vedere al D.G.F.P.Vrancea, pe care l-a preluat necritic, apreciind că, raportul de inspecţie fiscală, nu poate fi considerat act administrativ fiscal, în sensul art.41 din O.G.nr.92/2003, prin acest act neproducându-se stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Sub un alt aspect, potrivit art.43.2 lit.i, din O.G.nr.92/2003 printre elementele unui act administrativ fiscal, sunt enumerate şi cele privitoare la posibilitatea contestării lor.
Or, din conţinutul raportului de inspecţie fiscală, nu rezultă această posibilitate de a fi contestat.
A conchis instanţa de fond că pentru considerentele expuse mai sus, soluţia care se impune, este aceea de respingere, ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind plângerea formulată de reclamantă împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr.2093/2006 şi a Deciziei nr.41/5 septembrie 2006.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs S.C. “HYPPO GAS” S.R.L. Focşani, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, întrucât a fost făcută o greşită evaluare a situaţiei de fapt, dându-se o greşită calificare juridică a obiectului acţiunii, care, a avut drept consecinţă o greşită aplicare a legii.
Instanţa de fond a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind raportul de inspecţie fiscală nr.2093/21.07.2006 şi decizia nr.41/5.09.2006 deşi din motivarea sentinţei se deduce că în fapt, ar fi vorba de inadmisibilitate, deoarece, a considerat că raportul de inspecţie fiscală nu este un act administrativ fiscal, iar prin aceasta a determinat o contradicţie între considerente şi dispozitiv, devenind incidente disp.art. 304 pct.7 Cod proc.civilă.
În plus greşit s-a considerat că raportul de inspecţie fiscală nu este un act administrativ fiscal, neproducător deci de consecinţe de ordin fiscal, şi în consecinţă nesupus controlului de legalitate.
Au fost ignorate în acest fel, disp.art.41 Cod proc.civilă, în calificarea juridică a acestui act.
În fine, hotărârea de fond este greşită şi pentru că a respins plângerea societăţii, împotriva deciziei de impunere nr.2093/20.07.2006, ca tardivă.
Anularea deciziei de impunere are un caracter subsidiar, în raport de examinarea raportului de inspecţie fiscală pe baza căruia a fost emisă.
Instanţa trebuia să observe că, în ipoteza anulării raportului fiscal, în mod firesc ar fi trebuit anulată şi decizia de impunere, ca act subsecvent.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleaşi instanţe.
Recursul s-a declarat în termen legal şi a fost legal timbrat.
Recursul este fondat.
Hotărârea instanţei de fond este criticabilă, întrucât nu a analizat corect obiectul acţiunii, deduse judecăţii şi prin aceasta a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, interpretând totodată greşit dispoziţiile legale, aplicabile cauzei.
În mod nejustificat, instanţa de fond a analizat separat fiecare act emis de organul fiscal, deşi, trebuia să observe că, ceea ce se atacă în instanţă este Dispoziţia nr.41/5.09.2006 – în principal – emisă de D.G.F.P.Vrancea şi prin care, în cadrul procedurii precontencioase, plângerea societăţii a fost respinsă ca inadmisibilă.
Dincolo de motivarea discutabilă a respingerii plângerii care din punctul de vedere al D.G.F.P.Vrancea, este aceea de inadmisibilitate, instanţa de fond, urma a ţine seama de caracterul principal al cererii de anulare a Deciziei nr.41/2006.
Or, instanţa examinează în primul rând actele subsecvente, respectiv raportul de inspecţie fiscală nr.2093/2006 şi decizia de impunere nr.2093/2006, pe care se fundamentează Decizia nr.41/2006, dând o soluţie pentru fiecare act în parte, ceea ce este fundamental greşit, dat fiind caracterul de unicitate al hotărârii pronunţate.
Instanţa, a calificat greşit natura juridică a raportului de inspecţie fiscală, ca nefiind un act administrativ fiscal, încălcând prin aceasta art.41 Cod proc.fiscală, în sensul producerii unor efecte juridice de necontestat, prin aceea că, stabileşte în sarcina reclamantei, obligaţii fiscale.
Raţionamentul este identic cu acela formulat de D.G.F.P.Vrancea, în cadrul procedurii prealabile, deşi, sunt nesocotite dispoziţiile legale precitate, concluzionându-se ilogic, că şi decizia emisă în legătură cu anularea acestui act, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, fără o examinare a legalităţii şi exactităţii actului prin care sunt reţinute în sarcina reclamantei o seamă de obligaţii de natură fiscală.
În opinia instanţei, dacă actul de constatare al organului fiscal, nu poate fi atacat, orice agent economic ar trebui să se conformeze lui, fiind pasibil chiar, de plăţi nedatorate, soluţie ce ar fi total nerealistă, dar şi ajuridică.
Legea acordă calificarea procesului-verbal de constatare al organelor fiscale sau raportului de inspecţie fiscală, după caz, de act administrativ fiscal, în sensul art.41 Cod proc.fiscală, ale cărui constatări, sunt supuse controlului, într-o primă fază, organului emitent, care, este obligat să se pronunţe printr-un act ce poate fi atacat direct, în faţa instanţei de contencios administrativ.
În ce priveşte decizia de impunere nr.2093/20.07.2006, s-a considerat că plângerea împotriva acestui act este tardivă, ignorându-se caracterul subsecvent al acestui act, în raport de Decizia nr.41/2006.
Sub un alt aspect, faţă de susţinerea că decizia de impunere este emisă în aplicarea raportului de inspecţie fiscală, urma a se observa că decizia de impunere nr.2093/20.07.2006, este emisă cu o zi înainte de întocmirea raportului de inspecţie fiscală nr.2093 din 21 iulie 2006.
Din acest punct de vedere, urma a fi făcute cuvenitele clarificări, pentru a se stabili dacă, cele reţinute prin raportul de inspecţie fiscală se regăsesc şi în decizia de impunere, iar în caz afirmativ, să se stabilească şi cronologia actelor fiscale întocmite.
Faţă de cele expuse, Curtea, văzând şi disp.art.312 Cod proc.civilă, va admite recursul, va casa sentinţa instanţei de fond şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu această ocazie vor fi făcute orice dovezi în sensul celor susţinute de reclamantă, stabilindu-se finalmente dacă obligaţiile fiscale subzistă în sarcina acesteia.PENTRU ACESTE MOTIVEÎN NUMELE LEGIIDECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanta S.C. “HYPPO GAS” S.R.L. FOCŞANI, cu sediul în Focşani, str. 8 Martie nr. 2, judeţul Vrancea, împotriva sentinţei nr. 125 din data de 17.10.2006 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 1801/91/2006.
Casează sentinţa nr.125/17.10.2006 a Tribunalului Vrancea şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
I r e v o c a b i l ă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 18 ianuarie 2007.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Angelica Ciobotaru Mariana I. Trofimescu Vasile SusanuG r e f i e r,Red.MIT/29.01.2007Tehno ZE/29.01.2007ex.2Fond: G.Duţă
