Procedură civilă
Legea nr. 10/2001. Excepţia prematurităţii introducerii cererii în raport de dispoziţiile art. 16 din Titlul VII din L 247/2005.(Tribunalul Dolj, Secţia Civilă – sentinţa civilă nr. 362 de la 03 aprilie 2007)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj reclamantul D. S. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, modificarea emis[ă în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul ca Primăria să fie obligată să-i plătească suma de 844.131.330 lei vechi cu titlu de despăgubiri.
A arătat că urmare a notificărilor adresate Primăriei Craiova aceasta a emis dispoziţia contestată, prin care a propus acordarea despăgubirilor pentru imobilul notificat în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, precizând că nu poate primi aceste despăgubiri pentru faptul că unitatea deţinătoare nu a prevăzut cuantumul lor şi numărul acţiunilor, lăsând rezolvarea cauzei altor instanţe (Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul A.N.R.P.), fără să arate în ce ar consta cuantumul şi numărul acţiunilor.
Reclamantul a menţionat că nu înţelege să fie despăgubit prin Fondul Proprietatea ci, prin despăgubiri directe ce urmează a fi plătite de Primăria Craiova.
La data de 6 martie 2007, reclamantul a depus o precizare în drept a acţiunii, prin care a invocat dispoziţiile art. 20 din Legea 10/2001, în conformitate cu care, reclamantul are dreptul de a opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti, precum şi art. 1 pct. 26 din Titlul I al Legii 247/2005 astfel că, se consideră îndreptăţit la plata acestor despăgubiri băneşti.
La solicitarea instanţei, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a înaintat înscrisurile ce compun dosarul Legii 10/2001, în care a fost emisă dispoziţia contestată.
In şedinţă publică instanţa a invocat excepţia prematurităţii formulării contestaţiei în raport de dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005, excepţie pe care o va admite, din următoarele considerente:
Contestaţia formulată în prezenta cauză vizează nemulţumirea reclamantului pentru faptul că prin această dispoziţia contestată nu au fost stabilite modalitatea şi cuantumul despăgubirilor ce se vor acorda, iar rezolvarea acestor aspecte a fost lăsată la latitudinea altor instituţii, cu referire la Comisia Centrală din cadrul A.N.R.P. Bucureşti.
Mai întâi, urmează a fi precizat că dreptul la despăgubiri invocat de reclamant este supus acţiunii legii noi, de imediată aplicare, plata măsurilor reparatorii urmând regimul de conversie prevăzut de Titlul VII al Legii 247/2005.
Legea nouă determină imperativ regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv şi instituie noile proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor.
In consecinţă, cu privire la modalitatea şi cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamantului în calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, acestea urmează a fi acordate pe calea procedurii administrative prevăzute în Titlul VII din Legea 247/2005, solicitarea reclamantului de stabilire de către instanţa de judecată a cuantumului despăgubirilor fiind prematură de vreme ce nu s-a emis vreun titlu de despăgubiri de către Comisia Centrală, instituţie a cărei decizie va putea fi atacată în administrativ conform art. 19 din Titlul VII din Legea 247/2005.
Faţă de aceste considerente, tribunalul va respinge cererea astfel cum a fost precizată, ca fiind prematur introdusă.
