Legea nr.544/2001. Procedura prealabilă. Termen de sesizare a instanţei.
Prevederile legale ale articolului 21 alineatul 2 din Legea nr. 544/2001 ce reglementează procedura prealabilă sesizării instanţei sunt facultative. Dar dacă reclamantul doreşte să urmeze această procedură prealabilă el nu se mai poate încadra în termenul de sesizare a instanţei de administrativ, prevăzut de articolul 22 din lege, decât dacă termenul de 30 de zile se raportează la refuzul de a furniza informaţii comunicat ca efect al soluţionării reclamaţiei administrative şi nu la primul refuz.Secţia comercială şi contencios administrativ – Decizia civilă nr.604/18 octombrie 2004
Prin sentinţa civilă nr.307/CA/2004 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr.2552/2004 s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ şi s-a respins acţiunea reclamantei aparţinând S.C. D.N.C. P”. S.R.L. împotriva pârâtului I.P.J. Bistriţa Năsăud. S-a respins excepţia tardivităţii acestei acţiuni, iar reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.031.250 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că reclamanta a adresat Postului de poliţie cererea nr.18/26.01.2004, la care a primit răspuns prin adresa nr.7/4.02.2004.
Instanţa a considerat că potrivit art.21 din Legea nr.544/2001, reclamanta trebuia să depună o reclamaţie la conducătorul unităţii în 30 de zile de la luarea la cunoştinţă, iar după epuizarea procedurii prealabile, potrivit art.22 din lege, se poate formula plângere la Secţia contencios a tribunalului în 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut de articolul 7.
Instanţa a apreciat că reclamanta nu a urmat procedura expres prevăzută de art.21 şi 22 din Legea nr.544/2001, astfel că acţiunea este inadmisibilă.
Impotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta aparţinând S.C. D.N.C. P”. S.R.L. solicitând a se dispune modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii.
In motivarea recursului se susţine în esenţă că în mod greşit instanţa a apreciat că nu este îndeplinită procedura prevăzută de art.21 şi 22 din Legea nr.544/2001, întrucât la cererea nr.18/26.01.2004, reclamanta a primit răspuns prin adresa nr.7/4.02.2004 şi nefiind mulţumită de acest răspuns a adresat reclamaţia nr.51/28.02.2004, la care a primit un răspuns prin adresa nr.59/23.04.2004.
Recursul reclamantei este fondat.
Conform art.21 din Legea nr.544/2001 Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.
Impotriva refuzului prevăzut la alin.(1) se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau a instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată.
Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat”.
Potrivit art.22 din aceeaşi lege În cazul în care persoana se consideră vătămată în drepturile sale prevăzute în prezenta lege, aceasta face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori a instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut de articolul 7.
Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţia de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale”.
Prevederile legale ce reglementează procedura prealabilă sesizării instanţei cu o cerere fundamentată pe Legea nr.544/2001 sunt facultative, prevedere ce se deduce din art.21 al legii care foloseşte expresia se poate depune reclamaţie…”.
O atare stipulaţie este, de altfel, în acord cu prevederile art.21 din României şi art.6 al C.E.D.O. pe care România a ratificat-o în anul 1995.
Dar dacă reclamantul doreşte să urmeze această procedură prealabilă el nu se mai poate încadra în termenul de sesizare a instanţei de contencios prev.de art.22 din lege, decât dacă termenul de 30 de zile se raportează la refuzul de a da un răspuns favorabil în urma reclamaţiei administrative şi nu la primul refuz.
In speţă, reclamanta a adresat Postului de Poliţie Salva cererea pentru obţinerea de informaţii de interes public, nr.18 din 26.10.2004, adresând mai multe întrebări (fila 4 dosar fond).
Postul de Poliţie Salva a răspuns cu adresa nr.7/4.02.2004 înregistrată la reclamantă sub nr.42/19.02.2004.
Reclamanta, considerând nemulţumitor acest răspuns prin faptul că tacit s-a refuzat să se răspundă punctual la câte întrebări adresate la cererea iniţială, a comunicat Postului de Poliţie Salva această opinie prin adresa nr.51/28.02.2004 solicitând un răspuns concret la fiecare întrebare (fila 2 dosar fond).
Instanţa avea toate elementele pentru a califica această cerere ca o reclamaţie în temeiul art.21 din Legea nr.544/2001. Faptul că nu a fost adresată expres conducătorului Postului de Poliţie Salva nu constituie un impediment la o atare calificare, căci din conţinutul adresei rezultă clar că reclamanta s-a plâns împotriva refuzului tacit de a răspunde unora dintre întrebările sale, refuz tacit pus în evidenţă de răspunsul expres doar la una din întrebări.
Termenul de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă despre refuzul tacit este respectat, iar faptul că odată primită reclamaţia, şeful Postului de Poliţie Salva a răspuns cu întârziere reclamantei prin adresa 59/23.04.2004 care a fost comunicată reclamantei cu scrisoare recomandată la 10.05.2004 (fila 19 dosar fond) nu-i este imputabil reclamantei.
Primind răspunsul la reclamaţia administrativă, reclamanta avea 30 de zile pentru a se adresa instanţei, drept stipulat la art.22 din lege şi explicitat în art.36 din Normele de aplicare Solicitantul care după primirea răspunsului la reclamaţia administrativă se consideră în continuare lezat poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în termen de 30 de zile de la expirarea termenelor prevăzute de art.7 din Legea nr.544/2001″.
Ultima parte a textului legii este considerat că trebuie raportat la prevederile art.7 din lege, în sensul că reclamanta are dreptul de a face plângere la instanţă în 30 de zile de la data când a aflat refuzul autorităţii administrative de a-i soluţiona favorabil reclamaţia şi implicit cererea.
Instanţa de recurs a apreciat că hotărârea atacată este dată cu greşita aplicare şi interpretare a legii (art.21, 22 din Legea nr.544/2001) şi prin ignorarea unei probe esenţiale (reclamaţia administrativă din 28.02.2004 a reclamantei) astfel că fiind incidente prevederile art.304 pct.9 şi 10 din Codul de procedură civilă, a admis recursul potrivit art.312 şi 312 alin.5 din Codul de procedură civilă, a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe pentru a se considera legal sesizată potrivit art.21, 22 din Legea nr.544/2001 şi art.109 Cod procedură civilă.
