În motivarea cererii, creditoarea arată că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de 554.731.301 lei, pe care debitoarea refuză să i-o plătească, fiind în încetare de plăţi.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus acte la dosar.
Debitoarea deşi legal citată, nu a formulat contestaţie privind încetarea plăţilor, conform art.38 din Legea nr.64/1995 republicată, însă prin reprezentantul său prezent în instanţă, a susţinut că a efectuat o serie de plăţi în contul datoriei, susţinere pe care însă nu a dovedit-o.
Prin sentinţa nr.315 din 22 septembrie 2005, Tribunalul Botoşani – secţia comercială şi de administrativ, prin judecătorul sindic a admis cererea creditoarei, dispunând, în temeiul art.38 alin.5 din Legea nr.64/1995 republicată, deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului debitoarei.
Totodată a numit administrator provizoriu, până la prima adunare a creditorilor pe S.C.”A.R.L.” SRL Iaşi, stabilindu-i atribuţiile, prev. de art.24 din Legea nr.64/1995 şi o remuneraţie provizorie de 15.000.000 lei din contul debitoarei.
Prin aceeaşi sentinţă, judecătorul sindic a stabilit termen pentru depunerea raportului prevăzut de art.56 din Legea nr.64/1995 republicată, data de 22 noiembrie 2005 precum şi depunerea rapoartelor lunare până la data de 30 ale fiecărei luni, iar termenul pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor la data de 18 noiembrie 2005.
Totodată judecătorul sindic a dispus efectuarea, de către administrator, a notificărilor prevăzute de art.75-76 din lege, a obligat debitoarea să depună actele prevăzute de art.33 din lege sub sancţiunea prevăzută de art.145 din lege şi a dispus efectuarea notificărilor prev. de art.46 alin.2 şi art.51 din lege, precum şi ridicarea dreptului de administrare al debitoarei şi exercitarea acestuia, de către administratorul judiciar numit.
Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut în esenţă, din actele aflate la dosar, faptul că debitoarea a înregistrat datorii la bugetul de stat, în sumă de 554.731.301 lei constând în taxe, impozite, dobânzi şi penalităţi calculate până la 25.03.2005, cuantum ce este superior celui prevăzut de art.36 lit.”b” din lege, respectiv 3000 Euro.
Totodată judecătorul sindic a reţinut că debitoarea nu a efectuat plăţi în 30 de zile anterior introducerii cererii şi nu a formulat contestaţie privind încetarea plăţilor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs debitoarea.
În motivare, recurenta critică sentinţa pentru nelegalitate, arătând excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, aceasta neavând personalitate juridică, singura instituţie abilitată de a introduce acţiunea fiind, conform HGR nr.208/2005, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani.
În subsidiar, pe fondul cauzei, recurenta arată că eronat judecătorul sindic a reţinut că suma pretinsă de creditoare este de 554.731.301 lei, deşi la data de 22.09.2005 debitele înscrise în cererea introductivă la poziţiile 1,2,4,5,6,7 erau achitate în totalitate, din debitul înscris la poziţia 8 mai erau de achitat 2.000.000 lei vechi iar debitul de la poziţia 3 nu era achitat, aşa încât la data respectivă debitul real era de 39.210.000 lei, deci mai puţin de 3.000 Euro.
Mai arată recurenta că suma de 197.579.623 lei reprezentând dobânzi, precum şi suma de 46.428.436 lei reprezentând penalităţi, nu sunt nici exigibile şi nici certe, actul administrativ fiscal de care se prevalează creditoarea nefiindu-i opozabil, întrucât nu i-a fost comunicat, conform art.41 şi urm. Cod procedură fiscală.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive pot fi încadrate în art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea l-a constatat întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesual active a creditoarei, invocată de recurentă, instanţa constată că este nefondată.
Conform art.17 Cod procedură fiscală, calitatea de subiect activ o are statul sau unităţile administrativ teritoriale, al 1 menţionând expres că „subiecte ale raportului juridic de drept fiscal sunt statul, unităţile administrativ teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport”.
O particularitate a raporturilor de drept procedural fiscal , este aceea că statul sau unităţile administrativ teritoriale, îndeplinesc rolul de subiect activ.
În reglementarea art.17 alin.3 Cod procedură fiscală, Statul este reprezentat de prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale teritoriale, denumite „organe fiscale”, conform H.G.nr.208/2005 iar unităţile administrativ – teritoriale sunt reprezentate de unităţile specializate organizate în cadrul acestora, prin delegare de puteri de către reprezentantul legal al acestora.
De remarcat este şi textul art.133 alin.2 Cod procedură fiscală, care prevede că „organele fiscale care administrează creanţe fiscale sunt abilitate să efectueze procedura de silită, fiind definite, prin alin.4 al aceluiaşi articol, organe de executare silită, acestea fiind obligate , conform art.172 Cod procedură fiscală, să solicite instanţelor judecătoreşti, începerea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995, aşa încât calitatea procesual –activă a Administraţiei Finanţelor Publice Botoşani apare ca fiind evidentă.
Faţă de argumentele expuse, cum excepţia lipsei calităţii procesual active a creditoarei apare ca fiind nefondată, urmează a fi respinsă ca atare.
Criticile recurentei referitoare la fondul cauzei, respectiv susţinerile potrivit cărora au fost efectuate o serie de plăţi iar diferenţa nu depăşeşte suma de 3000 Euro şi nici nu este certă şi exigibilă, Curtea constată că sunt nefondate.
La data introducerii cererii introductive, debitoarea figura la bugetul statului cu suma de 330.420.000 lei vechi ( sumă ce depăşeşte cuantumul de 3000 Euro prevăzută de art.36 lit.”b” din Legea nr.64/1995 republicată), sumă ce a fost prevăzută în fişa sintetică a contribuabilului, întocmită pe baza declaraţiilor depuse de către acesta şi însuşită de altfel şi care constituie titlu executoriu conform art.107 alin.3 Cod procedură fiscală.
În mod eronat susţine recurenta că numai actul administrativ fiscal constituie titlu executoriu, întrucât cu privire la impozite şi taxe, obligaţia bănească a fiecărui contribuabil, se concretizează în titlul de creanţă fiscală ce este reprezentat, în cazul plătitorului, conform art.107 Cod procedură fiscală, de angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor, prin care acesta declară obligaţiile fiscale, potrivit legii ce se depun la organul fiscal, până la 25 inclusiv ale lunii respective, după aceasta calculându-se dobânzi şi penalităţi legale.
În speţă, titlul de creanţă, respectiv declaraţia depusă de contribuabil a devenit titlu executoriu după expirarea zilei de 25 ale lunii, după această dată în mod corect organul fiscal calculând dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Declaraţiile fiscale întocmite potrivit art.79 alin.2 sunt asimilate deciziilor de impunere conform art.78 şi 79 Cod procedură fiscală şi produc efectele juridice ale înştiinţărilor de plată de la data depunerii acestora, efectul practic constituindu-l posibilitatea organului fiscal de a proceda la iniţierea direct a procedurii executării silite, fără a mai fi necesară transmiterea unei înştiinţări de plată, conform art.136 alin.3 Cod procedură fiscală.
În acest context, cum criticile recurentei nu au fost primite, cu atât mai mult cu cât la prima instanţă nici nu a formulat contestaţie conform art.38 alin.3 din Legea nr.64/1995 republicată, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.
